Fac ce vreau!

Facem prea multe lucruri din inerţie şi ne căutăm pe noi înşine prea mult în trecut. Eu una, cel puţin, am făcut asta prea mult. Nu ştiu dacă ,,prea mult” comparativ cu alţii, dar raportat la cum privesc acum lucrurile. De fiecare dată când mă simţeam pierdută, am încercat să revin la acele lucruri care cândva mă făceau fericită – sau cel puţin mă ţineau la linia de plutire. Şi asta e ok, e în regulă, dar mă durea atât de tare când vedeam că nu mai au acelaşi efect. Unele au sens şi acum, altele doar parţial, altele chiar nu mai au nici un efect asupra mea. Şi asta poate fi debusolant.

Să mă plimb, să descopăr lucruri şi locuri noi, să stau în natură – încă funcţionează, mă linişteşte, uneori mă entuziasmează. În schimb, de exemplu, să mă joc la chitară nu mă animă la fel de mult ca în urmă cu câţiva ani. Şi nici să îi ascult pe alţii cum cântă (alţii pe care îi ascultam mai demult, live, şi îmi plăcea foarte foarte mult). Nu ştiu de ce, căci muzica are încă un efect puternic asupra mea, însă trebuie să fie ceva foarte special la persoana care cântă în faţa mea încât să chiar ,,mişte“ ceva în mine. Să cânt eu are un efect de nostalgie amestecată cu linişte. Dar nu mă mai animă la fel. Nici să sculptez nu mă mai atrage – dar asta încă trebuie (re)testat, pentru a vedea efectul.

Sunt doar câteva exemple. Poate fi debusolant, când te cauţi pe tine, să nu te mai regăseşti nici măcar în acele lucruri care contau cândva atât de mult. Şi te tot agăţi de ele în speranţa că te vor ajuta. Te întorci la rădăcini, cum s-ar spune. Dar poate rădăcinile alea au luat-o într-o altă direcţie, iar tu continui să faci lucruri din inerţie, doar pentru că la un moment dat au însemnat ceva. E greu să treci mai departe şi să descoperi ce te face ACUM, azi, în acest moment fericit.

Şi continui să te întâlneşti cu oameni pe care nu îi chiar vrei în preajma ta, dar dacă tot ai făcut-o atâţia ani, de ce nu? Pentru că nu mai vrei, uite de-aia!!

Cam gata. Nu mă mai identific şi nici nu mă asociez cu lucruri sau oameni doar pentru că am făcut-o deja la un moment dat. Unele lucruri rămân mereu (aproape) la fel, da. Altele se schimbă şi fac loc pentru altceva…

(Sper că e clar pentru toată lumea că nu mă pricep la titluri. Articolul de faţă a pornit de la o discuţie cu un prieten, care se uita la un serial şi zicea că nu îi chiar place, dar dacă tot a început să se uite… Nu e prima dată când vorbim noi despre ,,vreau” şi ,,trebuie“. E şi el frustrat că nu poate face ce vrea, în general. Dar e suficient să arunci o privire asupra ta şi să vezi că tu eşti primul care îţi pui lanţuri – făcând lucruri şi stând în preajma unor persoane de care nu îţi chiar place, pe care nu le chiar vrei. Dar dacă tot eşti acolo, dacă tot ai început, dacă tot au avut cândva efect…, poate şi acum. Mda. M-am revoltat şi am zis ca fac fix ce vreau. Adică nu mai fac ce nu chiar vreau,  na!)