Sfârşitul zilelor blonde

Râdem, glumim, experimentăm, dar să nu uităm de unde am plecat 😛 Aşadar, gata! Mi-am satisfăcut curiozitatea, am fost şi blondă. Experimentul a luat sfârşit, revin la nuanţa mea de suflet :)) Ce nebunie, cum ne identificăm noi aiurea cu nişte culori. Cred că fiinţa asta a mea e mai degrabă roşcată, decât blondă :))

Pentru că mi-e o lene psihică extraordinară, îmi permit să presupun că Dragoş îmi dă acordul să public o parte dintr-o discuţie a noastră purtată pe stimabilul Facebook. Dacă presupun greşit, aştept reclamaţiile!*

Dragoş: Acuma, dacă tot am ajuns în acest punct şi profitând de faptul că eşti psiholog**….ştii ce se spune despre blonde, că nu prea le duce mintea. Aveam o colegă de birou aspectuoasă, frumoasă, apetisantă, inteligentă şi … şatenă. Dar ţinea ea morţiş uneori să se blonduiască. Ei bine….nu ştiu cum se face dar, după ‘operaţie’, nu doar arăta ca o blondă, ci se şi comporta ca o blondă! Discutând treaba asta pe un blog, o tipă îmi spune că şi ei i s-a întâmplat, că ea de felul ei e şatenă dar, atunci când se blonduieşte, sesisează şi ea că se schimbă ceva (altceva decât aspectul, ceva in interior) şi vreo două săptamâni e cam aeriană şi cam….altfel. Ei bine, cum se poate explica asta?!?!?!?
Ah da…şi tu te-ai blonduit, poate îmi spui dacă e adevărat 🙂

Eu: Există la nivel de societate o percepţie colectivă, i-aş zice, în ceea ce le priveşte pe blonde (că nu le prea duce mintea). E o prejudecată. Şi oricât am fi de stabili şi de sine stătători, comportamentul nostru este foarte influenţat de expectanţele, aşteptările, reacţiile celorlalţi (există o serie de studii pe comportamentul minorităţilor, pe stereotipurile şi prejudecăţile ataşate lor mai exact, experimente foarte interesante şi relevante de altfel). E vorba aici de presiunea şi influenţa celor din jurul tău. O idee atât de larg raspândită la nivel de societate ajunge să fie înrădăcinată în gândirea noastră a tuturor, deşi poate nici nu o luăm foarte tare în serios. Şi se reflectă în interacţiunile de zi cu zi. Iar comportamentul tău e influenţat de ceea ce îţi transmite celălalt, chiar şi indirect, chiar şi în fracţiuni de secundă (micro-expresii, atitudini). A, şi uneori nici nu trebuie să interacţionezi cu alţii, dacă ideea/prejudecata e asimilată bine şi de tine, e suficient să ştie subconştientul tău că pe blonde nu le duce mintea, încât să îţi afecteze într-o oarecare măsură (şi sperăm doar temporar) comportamentul şi modul în care te simţi 🙂
Dacă m-aş vedea mai des în oglindă, probabil m-aş simţi şi eu mai aeriană şi mai incapabilă intelectual 😛 Încă nu m-am acomodat cu blondul. În rest, observ diferenţe la ceilalţi şi la cum mă privesc, dar observ şi cum se spulberă câte unpic prejudecăţile pe măsură ce interacţiunea se prelungeşte şi e un sentiment interesant 🙂

* Discuţia vrea să ţină locul unei concluzii: pe scurt, eu blondă – un experiment interesant.
** Pentru cei care nu ştiu, eu nu sunt psiholog, ci studiez cu mare interes psihologia, Dragoş însă ţine morţiş să îmi acorde statutul acesta înainte de a-l obţine :))