Am mâzgălit!

Nu am mai mâzgălit nimic de mult timp. Dar uneori se întâmplă chestii ciudate, poate plăcute sau neplăcute, poate de ambele soiuri simultan, care te determină să faci ceva. Orice, doar ca să nu simţi că o iei razna. Şi pentru că nu am avut chef de dansat, am desenat. Am mâzgălit. Nu doar pe foi, ci şi pe cicatrici – la propriu.

Aşa. El e The Goa’uld, deşi iniţial i-am zis Sfântu Goa’uld, dar nu se potriveşte. (da, prea mult SG-1, şi ce? că mă aflam în strânsă competiţie cu un om drag, competiţie pe care am pierdut-o, că netul meu merge de toată jena, nevermind. Ce ziceam?). Da.
Originalul, care-i plictisitor (desenul, nu persoana).

Şi Editatul, care deja e special. (şi desenul, şi persoana).

Nu voiam să îmi dezvălui incapacitatea de a desena guri de oameni sau ochi simetrici sau chiar oameni, ei bine, de a desena, dar le vom numi mâzgălituri, şi vom menţiona faptul că au o semnificaţie.

Mai jos am desenat ceva ,,aproape frumos”. Voiam să îmi fac auto-terapie desenând ,,ceva frumos“ (flori şi fluturaşi). În cele din urmă, să colorez aiurea până rup mina creionului pe foaie a fost de-a dreptul eliberator.

Şi în cele din urmă, un gândăcel (unii i-au zis marţian) s-a odihnit pe cicatricea mea (aia urâtă de la încheietură, de se uită toţi dubios la mine când o observă, aia, da. Şi ca să ştiţi mai am una şi mai urâtă pe abdomen, în partea dreaptă, din aceeaşi serie. Da’s unicată, ce mai contează. Ori cădem să ne frângem gâtu’ şi toate cele, ori nu cădem!)