Azi a fost bine

Standard

Nu am mai scris nimic pentru că aş fi vrut să uit totul, să uit ultimele luni. Să uit că am cedat, că am clacat, că am eşuat. Să uit că prietenia a devenit doar un alt concept abstract pentru mine, să uit că singurii oameni care nu m-au dezamăgit sunt cei cărora nu le-am dat niciodată ocazia să o facă. Să uit că m-a durut, să uit că nu îmi mai pasă. Să uit că am devenit mult prea cinică. Şi cum nu pot uita, mă gândeam că aş putea să scriu una-alta.

M-am mutat. În sfârşit. Şi am de gând să mă mai mut, nu voi prinde rădăcini nici aici prea mult. Până una-alta, camera e drăguţă (m-am mutat într-un cămin de studenţi, mai am o colegă de cameră), am spaţiu şi pentru mica mea bibliotecă, mi-am cumpărat un frigider mic şi foarte fain. Nu am net prin cablu şi încă sunt în dubii dacă are rost sau nu să îmi cumpăr un switch/router. Nu ştiu câte luni voi sta aici.
Prin martie-aprilie am mers în paralel cu două joburi, am rămas la unul între timp, iar acum, duminică, a fost ultima mea zi acolo. Nu am mai rezistat. Graţie epuizării din timpul sesiunii, mi-am ratat şi un examen. La celălalte am avut note mari, dar parcă nu mă încălzeşte cu nimic. Lucram două zile la rând, câte 13 ore pe zi, iar apoi mergeam la examene. Oboseală cruntă. Mi-am făcut-o cu mâna mea şi probabil ar trebui să mă bucur că am scos-o la capăt.

Încerc să îmi găsesc motivaţia, să mă adun, dar parcă nimic nu are sens.
Şi mă gândesc la acele câteva experienţe frumoase din ultimele luni, totuşi. Mi le-am scris, pe hârtii colorate, şi le-am pus într-un borcan. Să nu le uit.

M-am plimbat prin ploi torenţiale. Şi a fost bine. Pentru câteva momente doar, dar a fost bine. Am vizitat Grădina Botanică de mai multe ori şi am reuşit să eliminăm asocierile emoţionale negative pe care N. le avea vizavi de acest loc. Nu a fost greu, deloc. E minunat acolo… Am mâncat îngheţată bună şi am băut suc la dozator, de mere, de un verde aprins. Toxic probabil, dar nu contează. E bun. Ne-am cumpărat câte un cactus mic, tot de la Grădina Botanică. Iar când a venit Sebi la Cluj (a venit Sebi în Cluj!!), i-am cumpărat şi lui unul. L-a botezat Marcel, e mic şi ţepos. În ziua în care a venit Sebi, am avut şi o întâlnire cu oameni frumoşi, cu 21art. Un imbold motivaţional, probabil singurul care mă animă în perioada asta. Apoi a plecat Sebi. L-am întâlnit pe Radu, în aceeaşi săptămână. Aş fi vrut să nu fi fost atât de doborâtă, aş fi vrut să fi fost mai prezentă, să mă pot bucura activ şi de 21art, şi de cele două zile petrecute cu Sebi, şi de cele câteva ore petrecute alături de Radu.

Aş fi vrut multe. Nu mai vreau nimic.
Ieri şi azi au fost două zile mai bune, ce-i drept. Am râs, chiar. Îmi dau seama că fericirea mea depinde de a altora, ceea ce e dubios, căci sunt egoistă de felul meu. Dar viaţa mea e minunată dacă cei dragi mie sunt fericiţi.

 

 

 

10 responses »

  1. Buna dimineata, Iulia! Eu sunt unul dintre acei care miros aerul cu frenezie si care privesc mereu sfidator viata. Bucura-te de fiecare clipa si de ce are ea frumos. Si mergi inainte; viseaza frumos si nu lasa pe nimeni sa iti distruga visurile. Spune vieții ca orice se va intampla vei ramane acolo in picioare in fata ei…si o vei invinge. Să ai zile cat mai frumoase in fata! Si eu iti trimit multe ganduri frumoase si multe zambete🙂

    Apreciază

  2. Doua joburi in paralel plus facultatea? Nu e de mirare ca esti extenuata… Mie si cu unul singur imi era greu…
    Probabil, cand esti tanar, esti in stare sa muti si muntii din loc.😀 Sincer, a trecut atata timp de atunci incat nu-mi mai aduc aminte prea bine sentimentul.😛
    Zile senine cu mult soare in suflet(cred ca mai degraba de acolo vin supararile si dezamagirile tale)!
    Dupa ploaie mereu iese soarele!🙂

    Apreciază

  3. ma bucur sa vad ca ai scris, ai avut o perioada grea si foarte plina dar sunt sigura ca lucrurile se vor aseza, soarele o sa straluceasca iarasi pe strada ta
    te admir ca ai avut atata vointa si putere sa incerci faculta+2 joburi🙂
    ai grija de tine!

    Apreciază

  4. Iulia… sensibila si meticuloasa ca-ntotdeauna.:) >:D<

    Uneori avem nevoie de o pauza, (atunci) cand obosim. bine-ai facut! Welcome back!
    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s