Seriale vs filme (LE: mai mult seriale decât filme)

Standard

Titlul nu e deloc în ton cu ce ar trebui să mă preocupe pe mine la ora aceasta, dar e în ton cu ceea ce, printre altele, îmi alimentează o stare stupidă de procrastinare. Şi nici măcar nu îmi permit să mă cert, căci ştiu că am tras de mine în ultima lună mai mult decât credeam că e fizic posibil să o fac. Prin urmare, copilul din mine, disperat după joacă, vacanţă, zâmbete şi relaxare, ştie că îşi merită porţia de îngheţată şi orele de lâncezeală în pat. Aşa că adultul din mine nu îşi permite să preia conducerea. Iar eu stagnez, azi. Mâine mă voi umple de adrenalină şi alte minunăţii de neurotransmiţători care îmi vor da energie încă 24 de ore.
Mănânc ciocolată, beau ceai, ronţăi mere, descopăr muzică. Vine seara şi mă trezesc. Ascult Radiohead şi cresc volumul muzicii, căci tare mi-e teamă că nebunia de vară specifică vecinilor mei se instalează încetişor.

Şi uite aşa am făcut o introducere fără nici o legătură cu titlul. Îmi place să fac introduceri. Şi nu îmi plac concluziile, deşi ştiu cât de necesare sunt.
Azi am vizionat – filme şi seriale, şi am început să le compar. Nu de alta, însă am conştientizat că s-ar putea să îmi placă mai mult serialele decât filmele.

Sigur, au punctele lor slabe şi punctele lor forte. Ce mi se pare interesant e că ceea ce eu văd ca fiind un plus în cazul serialelor, alţii îl văd ca pe un minus, iar treaba e valabilă şi în cazul filmelor. Dacă nu aş fi atât de incredibil de leneşă azi, aş crea un tabel cu avantaje şi dezavantaje. Ar fi mai drăguţ, dar pur şi simplu nu am chef să îmi organizez gândurile, de aici şi varza asta de rânduri.

Îmi plac serialele pentru că povestea se construieşte încet şi acoperă în general cam toate aspectele care ar putea contribui în vreun mod la derularea acţiunii (de multe ori, chiar şi aspecte inutile pentru imaginea de ansamblu – sunt episoadele alea de ,,umplutură”), şi pentru că dezvoltă mai multe fire narative (adică, le chiar dezvoltă). Îmi plac pentru că explică în detaliu de ce se întâmplă anumite lucruri şi astfel, deciziile pe care personajele le iau nu mai par chiar atât de stupide, căci ai ocazia să le înţelegi comportamentul. Dincolo de faptul că îmi plac poveştile, iar serialele care au o poveste interesantă mă captivează mai rapid, îmi place să urmăresc şi evoluţia personajelor (nu întâmplător romanele mele preferate sunt cele psihologice, de introspecţie, scrise la persoana întâi, romane în care nu trebuie neapărat să se întâmple ceva în exterior, atât timp cât viaţa interioară este ,,înfloritoare”). Iar un serial îţi oferă oportunitatea aceasta de a observa evoluţia personajelor, îţi oferă timpul necesar pentru a le cunoaşte, pentru a le înţelege pe deplin (nu, nu chiar, niciodată), îţi oferă timp cu ele.

Serialele sunt perfecte pentru oamenii care detestă sfârşiturile, cărora le e greu să spună ,,adio”, care au răbdarea de a construi un puzzle, o relaţie, o poveste, pas cu pas, piesă cu piesă, care nu simt nevoia să ştie totul dintr-o dată, dar să afle pe rând, într-un mod cât mai natural cu putinţă.
Hehe, iar acum îmi voi retrage simbolic ultima frază, căci am scris-o gândindu-mă la mine, nu la oameni în general. E o afirmaţie fără vreo susţinere practică. Nu ştiu dacă e aşa şi nu ştiu pentru ce fel de oameni sunt perfecte serialele.
Mă uit la seriale pentru că îmi alimentează nevoia de a lua parte la o poveste continuă (alta decât a mea, evident), pentru că pot petrece mai mult timp cu personajele preferate şi pot să învăţ să le accept şi să le înţeleg pe cele deranjante. Cam aşa ca în viaţă. Şi poate pentru că sunt nesătulă şi impulsivă, cu tendinţe de OCD, iar serialele devin un fel de popcorn, sau ciocolată, sau cireşe, iar fiecare episod devine un semn bifat în listele mele mentale (iar asta îmi oferă mie satisfacţie, na). Mă uit la seriale pentru că mă învaţă, indirect, să iau lucrurile pe rând, pas cu pas. De fapt, nu ştiu dacă mă învaţă ele, sau se pliază pur şi simplu pe modul meu de a aborda lucrurile. Sunt în perioada aia din viaţă când nu sunt ferm convinsă dacă aşa sunt eu sau dacă mă formez încă să fiu aşa. E posibil să fim toţi mereu în perioada asta din viaţă.

Dezavantaje? Pot fi enumerate exact aceleaşi lucruri, puse într-o altă lumină: durează prea mult (cine sărăcie vrea o poveste care parcă nu se mai termină?), sunt prea multe fire narrative, uneori prea multe personaje, sunt luate înspre disecţie tot felul de detalii utile şi inutile, acţiune se dezvoltă lent, te saturi să tot vezi aceleaşi personaje.
Şi dacă stau să mă gândesc, aici se face diferenţa între un serial prost şi unul bun, căci în cazul celui din urmă, toate aspectele enumerate mai sus sunt clar avantaje.

Cât despre filme, ei bine, lor le lipseşte nivelul de profunzime şi de cunoaştere pe care un serial le-ar putea oferi. Ele au sarcina grea de a rezuma în 2-3 ore o poveste, uneori o viaţă întreagă, alteori doar o zi din viaţa unui personaj. Iar în aceste câteva ore, ele trebuie să te facă să îţi pese de personajele care îţi intră subit în viaţă. Să le înţelegi, să empatizezi cu ele sau să le deteşti, să le adori sau să îţi vină să le iei la pumni – dar să simţi ceva, să îţi pese. Să te implici emoţional şi/sau raţional în ceea ce filmul îţi oferă. Aici totul se desfăşoară în ritm alert, un film nu poate oferi explicaţii pentru fiecare frază pe care un personaj o spune. Fie o face într-un mod superficial, fie lasă doar indicii, iar tu, cel care intri în această lume, vei face restul, vei umple golurile. Şi cred că acesta e unul dintre dezavantajele creatoare de avantaje în cazul unui film – îţi pune mintea la contribuţie. Psihicul tău va căuta disperat să acopere orice lipsă a unei informaţii, e poate şi motivul pentru care filmele reuşesc totuşi să ne captiveze.
Cert e că având în vedere lucrurile care mă deranjează la filme, am ajuns să apreciez mult mai mult un film bun, căci un film bun reuşeşte ca în 2-3 ore să te implice total (chestie pe care un serial o face de-a lungul a numeroase episoade), reuşeşte să sintezize o poveste (iar sinteza asta e o operaţiune dificilă) în aşa fel încât să aibă sens şi să îţi prezinte nişte personaje în care te poţi sau nu regăsi, dar care îţi menţin interesul viu.

Iar eu, eu prefer serialele momentan, în această perioadă, tocmai pentru că în momentul în care găsesc ceva pe placul meu, îmi pot prelungi bucuria (şi am nevoie de recompense simbolice zilele astea). În ultima perioadă, mă uit tot mai rar la filme (comparativ cu serialele, zic) tocmai pentru că nu îmi vine să îmi asum riscul de a vedea o porcărie de film. Yes, comfort zone.

Iar pentru a fi clar că nu vorbesc aiureli, am la activ începute următoarele: Game of Thrones (asta e recompensa finală, după sesiune), Once upon a time (apropo de poveşti, hihi), New Girl, How I Met Your Mother, The Big Bang Theory, Stargate SG-1, Grey’s Anatomy, Two and a half men, Seinfeld, The Tudors, House MD.
Mda, înaintez ,,greu” cu ele, căci le tot alternez – nevoia de schimbare, ce să fac🙂

Na, cam atât. Am aiurit totusi destul pentru seara asta.

19 responses »

  1. uau, câte seriale „la activ”

    Eu nu prea sunt genul serialelor, nu sunt genul care le caută sau chestii de genul. Mai văd poate la TV când sunt la ai mei.. ceva CSI (nu știu dacă mai rulează) sau orice alt serial criminalistic. În afară de ce rulează la TV am urmărit Heroes, Seria Poirot, aproape toată, acum urmăresc Colombo…. dar problema cea mai mare (cred că am scris-o undeva) e că urmărind seriale care se întind pe perioade așa mari, te acomodezi cu persoanajele, și le vezi îmbătrânind, vezi cum timpul trece.

    De exemplu, când am văzut seria Poirot m-am întristat văzând schimbările ce au avut loc între sezoane. Dispariția asistentei detectivului și a căpitanului Hastings, faptul că biroul nu mai era acolo, personajul principal îmbătrânise, calitatea video era mai bună…Ca și scenariu e ok, se motivează orice modificare majoră, dar îmi dau seama că de fapt actorii nu mai sunt, nu mai vor să joace sau poate au murit, locația s-a mutat deoarece au trecut ani de zile și clădirea nu mai e a lor, sau studioul nu mai e același… și pe bune că m-a întristat. De aceea nici nu am vrut să văd ultimele episoade scoase.

    Și Colombo va avea același efect asupra mea, fiindcă actorul e același și îmbătrânește (logic) și mai ales voi fi trist fiindcă ambele seriale relatează un timp trecut. Anii 30 parcă, pentru Poirot și anii 80 pentru Colombo. Eu sunt mare fan al trecutului, al felului în care se petreceau lucrurile, al felului în care se purtau oamenii, al vremurilor când nu era totul digital și online… și să simți cum acele lucruri se modifică ușor, ușor înspre actual… mă întristează😦

    Da, e târziu.. am aberat și eu.. scuze! Multă baftă la examenele pe care le mai ai🙂

    Apreciază

    • Au trecut doua luni, dar ma gandeam sa raspund totusi, caci citisem comentariile voastre.

      La televizor, marturisesc ca niciodata nu am avut rabdare sa urmaresc un serial cu adevarat. Caci pierdeam episoade si apoi ma enervam ca nu intelegeam pe deplin ce se intampla. De exemplu, prindeam la tv episoade din Friends, dar nu imi placeau (nu imi displaceau, dar nici nu simteam nevoia sa ma uit la ei). Insa cand am inceput cu… inceputul, cu primele episoade, si l-am urmarit cronologic mi-a placut. Ma uit la seriale de cand am laptop, caci il iau in brate si ma relaxez😛

      Uite, la Colombo, ma uitam la tv, cand eram mai mica, imi placea personajul extraordinar de mult. Evident ca ratam episoade, dar probabil nu ma deranja prea mult atunci. In urma cu putini ani, am vazut o fotografie cu actorul, care deja avea o varsta considerabila, si m-a incercat acelasi sentiment de tristete de care aminteai tu, amestecat cu nostalgie oarecum… E ca si cum l-am vedea pe Fat-Frumos al basmelor batran fiind, sau pe Alba-ca-Zapada, sau pe Tom si Jerry…

      Din acest punct de vedere, toate serialele care se intind pe mai multi ani se confrunta cu asta, cu trecerea timpului. Pe de alta parte, asta e realitatea. Adevarul e ca timpul trece. In filme, nu vedem asta. Cand ne gandim la Titanic, de exemplu, personajul interpretat de DiCaprio va ramane vesnic tanar…

      Apreciază

  2. Cand eram mai tanara(cat ai tu acum sa zicem) imi placea sa urmaresc seriale(americane, latino-americane, de toate felurile). Intre timp mi-am pierdut rabdarea si m-am si plictisit de ele. Nu ma mai pasioneaza absolut deloc. Dar multe s-au schimbat de cand nu mai sunt eu atat de tanara, multe pasiuni au disparut, au fost inlocuite cu altele. Acum ma mai uit, foarte rar ce-i drept, la cate un film.
    Ma rog, diferenta de varsta dintre noi e destul de maricica, dar nu stiu daca asta e motivul schimbarii mele(il intuiesc, dar nu are rost sa insist), ca ma uit la mama de exemplu si constat ca a ramas fidela serialelor si cartilor. Cand o intreb ce face, imi raspunde cu acelasi: „ma uit la un serial”. :))
    Deci raspuns final, filme.😀😛

    Apreciază

    • Of Nice, haide ca nici batrana nu esti😛 Sunt convinsa insa ca lucrurile se schimba odata cu trecerea timpului, probabil se schimba perspectiva. Eu nu stiu, s-ar putea ca, asemeni mamei tale, sa raman fidela serialelor si cartilor😀

      Apreciază

  3. Daca nu te uiti la Flash Forward sau la Fringe, nu mai vorbesc cu tine!
    Flash Forward are doar un sezon, iar Fringe are patru, dar mega savuroase.

    Daca esti cuminte iti fac si alte recomandari. Eu sunt fan seriale, dar nu detest sfarsiturile.

    Apreciază

    • Bine, bine, le-am adaugat pe lista😛 Fringe mi-era deja in plan sa il urmaresc, Flash Forward, nu, ca nu prea stiu despre ce e vorba (dar imi voi face o surpriza si nu ma interesez din timp😛 )
      Cuminte sunt😀

      Apreciază

  4. personal nu-mi plac serialele le consider o mare pierdere de timp, nu castig pe cat pierd din ele… eu nu-s un mare cinefil si prefer sa nu-mi pierd mult timp uitandu-ma la un film serial, prefer sa vad un film bun o data la cateva saptamani si sa raman cu ceva. Cred ca asa sunt mai castigat

    Apreciază

    • Pato, cu siguranta esti mai castigat asa, din moment ce nu simti nici nevoia sa urmaresti asa ceva, si nici nu te simti mai castigat de pe urma lor. Pe mine ma ajuta, in mai multe directii. Singurele momente in care le consider ,,daunatoare” sau pierdere de timp este cand calitatea lor e dezamagitoare…

      Apreciază

  5. Pot să răspund cu….cărți?😀😀 Eu de vreo două săptămâni citesc ca un disperat, uneori și până la 1 noaptea…câte 5/6 sute de pagini pe zi :d Cât despre seriale, sunt antic și de demult: mă uit pe axn/uri la JAG; BeastMaster, Andromeda și Star Trek Enterprise.

    Apreciază

    • Da, da, e raspuns valid si acceptat, Marin😀 Inseamna ca si tu ai viteza la citit si iti place ce citesti. Am observat ca daca imi place ceea ce citesc, parcurg mult mai rapid textul. E interesant🙂
      Uite, nici Star Trek-ul nu l-am vazut cap-coada, decat pe sarite. Andromeda, sa inteleg, ca o revezi (stiu, stiu, stiu ca iti place actrita😀 )

      Apreciază

  6. Eu aleg filmele
    Nu inteleg cum se pot uita oamenii la seriale eu ma plictisesc imediat (in afara de familia bundy, desigur)
    Vreau sa te anunt ca am facut o chestie

    Am creat primul meu joc, CU MANUTA MEA se numeste Hotel „Paloma Roja”
    Esti un roman, somer care e nevoit sa emigreze in Mexic unde incepe sa lucreze pentru traficantii de DROGURI.

    Intr-o noapte ploua torential si tu ramai fara tigari. TU alegi ce vrei sa faci si jocul are peste 7 finaluri DIFERITE.

    Nu trebuie sa il descarci, il joci direct de pe net. Nu-ti pun link-ul aici ca ma baga la spam🙂
    Daca vrei sa il joci intra pe blogul meu GoodgameFelicia (wordpress) si vezi ca ai link acolo (pe prima pagina)
    Te pup si te mai vizitez daca ma primesti la tine

    –Cu drag, Felicia

    Apreciază

  7. Pingback: Personajul meu preferat din Game of Thrones… | Mnemosyne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s