Plăceri vinovate

Standard

M-am aflat pentru mult timp într-un fel de căutare a sinelui, dorinţa aceea de a te defini, de a simţi că ceea ce faci este în strânsă legătură cu ceea ce gândeşti, cu ceea ce eşti. În cele din urmă, nu trebuie să căutăm prea departe. Tot ce suntem e la îndemâna noastră, doar că unele bucăţi din noi le-am îngropat şi le-am inhibat atât de mult, încât cu greu ajungem la ele. Le auzim ecoul, le auzim strigând din când în când, şi ne speriem, căci nu le recunoaştem. Ne simţim dubios în propria piele şi spunem ,,dar eu nu sunt aşa”.

Uneori luăm în considerare aceste plăceri ,,ciudate” ale noastre, însă ne simţim vinovaţi, căci ne dăm seama că ele nu se ridică la standardele autoimpuse, la valorile în care noi credem, la aşteptările pe care alţii şi, mai ales, chiar noi le avem de la propria persoană. Freud ar spune că le numim ,,plăceri vinovate” din cauza conflictului ce apare între Id şi Supraego. Adică, dorinţele noastre imediate, impulsive, instinctive intră în contradicţie cu valorile etice şi standardele pe care le-am dezvoltat. Id-ul, săracul, mai trebuie şi satisfăcut. Şi totuşi, ne e foarte greu să admitem că unele lucruri ne fac plăcere şi ne bucură, chiar dacă nu au un substrat de esenţă şi profunzime, chiar dacă lasă de dorit din punct de vedere calitativ, moral, estetic ş.a.

Am văzut pe un site următoarea imagine – de fapt, textul mi-a atras atenţia.

Şi mi-a dat de gândit. De ce să nu admitem că ne place pur şi simplu ceva? Atât timp cât suntem conştienţi de calitatea morală sau artistică, să zicem, a lucrului respectiv, de ce să ne tot căutăm justificări, de ce să nu admitem faţă de propria persoană, în primul rând, apoi putem să le spunem şi altora, dacă apare contextul, că ne place cutare lucru ?

Sunt convinsă că toţi avem o serie de inclinaţii care au fost catalogate drept plăceri vinovate. De ce să nu fie doar plăceri? De ce să ne simţim vinovaţi pentru preferinţe de moment, pentru lucruri, poate stupide, dar care ne fac bine într-un anumit moment al zilei/vieţii ?

Aş vrea să nu mai las standardele proprii sau ale altora să îmi inhibe astfel de bucurii sau să mă facă să mă simt vinovată. De fapt, de multe ori nici nu ne simţim cu adevărat vinovaţi pentru ele, însă avem impresia că ar trebui. Poate ne luăm prea în serios. Nu spun că vreau să îmi cobor standardele, nici vorbă. Însă, adesea, tocmai termenii de comparaţie (aceste plăceri vinovate) ajută la întărirea valorilor. Am de gând să le dau credit pentru asta şi pentru micile bucurii aduse🙂 Şi le voi numi simplu plăceri, eliminând substratul de vină.

16 responses »

  1. Cred ca ascundem aceste „placeri vinovate” de frica reactiilor care le-ar putea declansa. Si adevarul e, ca cel putin in cazul romanilor, exista o tendinta de judeca la prima vedere si a forma opinii mai mult sau mai putin justificate. Si bine inteles, ca ne pasa ce cred unii si altii, caci altfel ce-am spus mai devreme n-ar avea nicio aplicare.🙂

    Apreciază

    • Buna Anca🙂 Asa e, uneori reactiile celor din jur sunt infricosatoare, in sensul ca anticipam atitudinile de respingere, dezaprobatoare sau care ne-ar lua in deradere de indata ce am face o astfel confesiune a unei placeri vinovate. Poate daca am constientiza toti ca fiecare dintre noi avem ,,slabiciunile” noastre, din cand in cand, si am lasa la o parte astfel de clisee, ne-am simti mai bine in pielea noastra.
      Pana la urma, am putea sparge cercul asta al judecatilor pripite. Am putea sa nu ne mai pese atat de mult de reactiile celorlalti, mai ales ca nu e vorba de lucruri extrem de importante. Cred ca faptul ca noi ne simtim vinovati le transmite celorlalti faptul ca au cumva dreptul sa ne invinovateasca pentru ce ne place…

      Apreciază

  2. Nu vreau sa-ti par batran, dar cu cat inaintezi mai mult in varsta, cu atat mai putin conteaza pentru tine standardele celor din jur.
    Uneori se depaseste limita, chiar.

    Apreciază

    • Nu pari batran, doar intelept :)) Nu stiu ce sa zic, unele persoane dovedesc contrariul: cu cat inainteaza in varsta cu atat tin cont mai mult de standardele altora. Ce spui tu – maturitatea aceea care iti confera o stabilitate si independenta – nu se instaleaza in cazul tuturor persoanelor (de fapt, mi se pare ca cei mai multi oameni sunt conditionati de standardele altora…). Sigur, ce zici tu ar fi ideal😛

      Apreciază

  3. Hmmmm…ce ciudat…tocmai acum citesc o carte, „Irational in mod previzibil”, si eram exact la capitolul 5, „Influenta excitarii”, in fata urmatorului paragraf: „Se prea poate ca modelele noastre pentru comportamentul uman sa trebuiasca sa fie regândite. Nu exista fiinta umana complet integrata – poate doar in teorie”. Ca sa vezi, inca un psiholog care e de acord cu tine!

    Parerea mea este ca ai dreptate: nu exista placeri vinovate, atâta timp cât altcineva nu sufera de pe urma lor (ah da, a si in legatura cu acest aspect un mic capitol in scrisoarea pe care ti-o voiadresa….)

    Apreciază

    • Astept scrisoarea atunci😀 Si ai punctat un aspect foarte important: atat timp cat nu sufera altul de pe urma lor.
      Mi-am propus sa citesc si eu cartea asta, insa inca nu a ajuns pe la mine. Poate la vara😀

      Apreciază

  4. Important e ceea ce iti place tie! Si bucura-te de ceea ce iti place. Vine o vreme, cand, mai ales din cauza profesiei, trebuie sa fii de o rigiditate incredibila in primul rand cu tine insati.

    Apreciază

  5. de multe ori ne reprimam anumite placeri, nu traim viata pur si simplu, tinem cont de multe aspecte si ne simtim vinovati daca incalcam anumite principii pentru ca asa ne-a invatat societatea sau ne este frica sa admitem ca suntem slabi si cedam in fata tentatiei.

    Apreciază

    • Cred ca multe aspecte ale personalitatii noastre e chiar indicat sa le tinem sub control, dar mi se pare ca suntem prea inhibati cand vine vorba de a ne bucura de ceea ce ne place. Si da, asa ne invata societatea, apoi asa ne invatam noi..

      Apreciază

  6. Hm, este greu sa nu le consideri interzise, sa nu te consideri vinovat daca societatea le condamna. Chiar nu stiu ce exemple ai tu in minte, dar eu ma gandesc de pilda la manele. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce reactii ostile primesti daca iti marturisesti public preferinta pentru o astfel de muzica. Daca o pastrezi insa pentru tine, e ok. Totul pana la a dezvalui celorlalti anumite lucuri care pot starnic controverse. Asta daca iti pasa de gura lumii, evident. Ideea e ca risti sa fii judecat si marginalizat. Si stigmatizat.

    Apreciază

    • Da, Nice, aveam in minte inclusiv exemplul cu manelele, mici placeri chiar NEvinovate. Adica nu ma refer la placerea de a-ti injecta heroina sau de a automutila, nici la placerea de manca pana crapi la propriu – aici e clar altceva si se impune o alta abordare. Ma gandeam la lucruri marunte, de zi cu zi, exact ca in imagine.
      Ca sa revin la manele, da, aveam intr-o perioada o manea care imi placea – si versurile erau frumoase, dar mai ales instrumentalul. Dar vezi? Iar justific – nevoia de a explica de ce. Eu ascultam mult rock atunci, deci iti dai seama ce ,,contradictie” extraordinara si cat de consternati erau unii cand imi permiteam sa spun ca imi place o manea la modul serios. Sau cate un serial stupid si superficial de a carui (lipsa de) calitate iti dai seama, dar pur si simplu te amuza si te relaxeaza in ceva mod dubios. Sau placerea de a practica ceva sport mai neconventional, nu stiu. Eu as putea sa fac o lista cu ale mele, insa cred ca fiecare le are pe ale lui, in functie de standardele proprii. De exemplu, eu obisnuiam sa ma raportez la vizionarea de comedii romantice ca la o placere vinovata (uneori nu suport sa le vad, dar am momente cand le caut in mod special), tocmai deoarece conform standardelor mele, cam 99% din ele sunt inutile si lipsite de calitate. Insa poate conform standardelor tale, lucrurile stau diferit, si atunci poate stilul fantasy, sau horror ar fi o asa-zisa placere vinovata pe care ti-o permiti din cand in cand. Deci difera de la om la om🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s