Nopți matinale 1 minut

Un prieten mi-a spus candva ca verbul ,,a incerca” e infect, ca te face sa bati pasul pe loc si lasa loc pentru esec. De-ar stii cata dreptate a avut. Nu mai vreau sa incerc nimic. Fie fac, fie nu. Fie se intampla, fie nu. Iar eu trebuie sa invat sa accept oricare dintre variantele astea si sa imi scot din vocabular pe ,,incerc sa..”

In fine. Ideea e ca nu voi mai scrie pe blog. Probabil voi reveni la un moment dat, poate chiar mai curand decat ma astept sau poate nu voi mai scrie niciodata. Simt ca am secat, am obosit, am renuntat. Ziua asta mi-a ajuns. M-am mintit si am ornat o realitate urata cu zambete si sperante pentru prea mult timp. Iar asta nu a ajutat deloc.

De azi nu mai incerc. De azi fie fac ceva, fie nu.

Publicat de Lulu

Culeg, scriu și spun povești de când mă știu. Sunt pasionată de explorări urbane, rurale, montane și intrinseci, mereu în căutare de noi experiențe... 🌲 În timpul liber, am grijă de (multe) plante, citesc și, de-o vreme, mâzgălesc.

Publicat

29 de gânduri despre „”

  2. Neata, Iulia! Numai in sufletul tau poti gasi raspunsurile, nu in alta parte. Ai rabdare sa ti le dezvaluie si ai grija de tine! Salutari de pe maluri argesene si urari numai de bine si frumos!

    Apreciază

    Răspunde

  3. Ei na! Dacă-i secetă, o butelie de vin Colorbliss! După aia vezi numa ce fain scrii! Nu trebe încercat ci făcut!
    E decizia ta dar io te aștept cu drag din nou să revii! *

    Apreciază

    Răspunde

  4. O decizie surprinzatoare si nu prea. Of, cum e posibil ca tocmai oamenii care au atatea de spus sa inceteze s-o faca? 😦 Probabil ca esti dezamagita de ceva. Nu stiu daca de blogging, de blogosfera sau de lumea reala. Conteaza sa revii cat mai repede. Noi te asteptam cu drag. 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Nice, sunt dezamagita de mine, in primul rand. Apoi de altele. Blogosfera nu m-a necajit, motiv pentru care nu dispar total, voi citi in continuare blogurile voastre. Poate in cateva luni imi revine cheful de viata si voi mai scrie si pe-aici.

      Apreciază

      Răspunde

      1. Iulia, eu cred ca, blogul, tocmai pentru astfel de momente prin care treci tu, e util. Eu cand vesela si fericita nu prea am inspiratie, insa cand sunt trista si cu mii de probleme pe cap, scriu mai usor si poate chiar gasesc ajutor. E si un fel de eliberare, pentru mine blogul a avut mereu efect terapeutic. Nu stiu cum a fost la tine…

        Apreciază

        Răspunde

        1. A avut si pentru mine efect terapeutic. Chiar si scriind randurile de mai sus, parca am scapat de o piatra de pe suflet. Cuvintele pot avea rol terapeutic, uneori, mai ales daca le impartasim cu altii. Si am mai avut mici (sau mari) ,,izbucniri” pe blog de-a lungul timpului care m-au ajutat sa eliberez o parte din energia negativa acumulata. Dar apoi m-am simtit patetica si penibila pentru iesirile mele si pentru faptul ca spun tare ce am pe suflet. Desi, cand altii fac la fel mi se pare ok si chiar ii incurajez sa faca asta.
          Probabil o parte din mine refuza cu desavarsire sa devina plangacioasa, sa isi imparta problemele cu altii, sa fie… vulnerabila – in timp ce alta parte vrea sa faca toate astea. Si se isca un mare conflict.

          Cand sunt trista si eu am inspiratie, dar cred ca starea mea s-ar descrie putin altfel. Nu sunt trista. Rad si zambesc destul de mult. Sunt mai degraba intr-o stare de suprasaturare si poate chiar disperare. Nu gasesc nicicum o cale de iesire si simt ca am epuizat toate resursele… Cam asa.

          Apreciază

          Răspunde

          1. Hm, ma gandesc ca disperarea asta nu poate tine la infinit. Candva va trece si atunci te vei putea intoarce linistita la activitatea ta preferata: scrisul pe (propriul) blog. 😀 Multi au facut pauze mai lungi dupa care au revenit in forta. Sper ca acesta sa fie si cazul tau… 🙂

            Apreciază

            Răspunde

  5. Nu fi niciodată brutală în decizii luate sub influenţa interacţiunii cu ceilalţi. Decide întotdeauna conform dorinţelor tale. Iar dacă cineva te-a dezamăgit conştient sau prea mult… ştii singură ce trebuie făcut.

    Nota de optimism nu trebuie aruncată, nici chiar în cele mai sumbre condiţii.

    Btw, cred că te-am văzut azi în Real de la distanţă, dar eram prea grăbit şi erai şi ocupată. Scuze 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Nu e tocmai o decizie brusca, spontana. E o perioada mai grea prin care trec si daca ar fi sa scriu, mi-as transforma blogul intr-un altar emo-depresiv. Nu prea stiu ce imi doresc momentan, dar asta nu mi-as dori 😛

      Da, da, ocupata sa hranesc populatia 🙂

      Apreciază

      Răspunde

  7. Interesanta viziune, eram foarte aproape sa iti dau dreptate, daaaar:
    Daca nu incerci nu ai cum sa reusesti.
    Adevarat este si ca daca nu incerci nu ai sansa sa dai gres.
    Ne intoarcem insa la reusita. Nu se poate fara incercare, face corp comun cu actiunea pe ansamblu.
    Asa ca incearca!
    🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. ,,A incerca” ma deranjeaza ca mod de raportare la o viitoare actiune – pe care stii ca o vei initia. Cand spun ,,incerc sa fac ceva-ul ala”, deja ma gandesc ca e foarte probabil sa nu reusesc. As putea foarte bine sa spun ,,fac ceva-ul ala” si gata.
      Oricum, stai linistit ca nu devin inactiva 😛

      Apreciază

      Răspunde

  9. NU SE POATE!!!! Tocmai acum cand am revenit eu, hai maaa.. asta da evste trista. Eu cu cine mai corespondez asa pe sufletul meu, sa depicam firul in miii si mii de bucatele si dupa aia sa ne suparam si sa le dam foc? Cel putin promite-mi ca mai imi lasi vreun semn si ca mai imi dai cate un sfat

    Apreciază

    Răspunde

    1. Promit, Nuage. Cum ziceam, nu dispar si poate revin, colo prin vara sau cand imi rezolv dilemele existentiale (cand si daca..). Imi voi mai face aparitia pe blogul tau, sau mai conversam prin alte spatii virtuale. Te rog, nu ma certa 😛

      Apreciază

      Răspunde

  11. Iulia, ce-as putea eu sa-ti scriu mai mult/in afara de(cat) au avut ceilalti de spus….?

    daca nu ai fi avut blog nu te-as fi cunoscut! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu