Instabilitate de martie

Standard

O perioadă în care simt că mă pierd, similară cu experienţa de anul trecut. Diferenţa e că acum nu mi se mai pare aşa tragic. Am învăţat că ceea ce mă defineşte ca om are rădăcini adânci oricum, sunt acele lucruri de care, şi dacă aş vrea, aş scăpa cu greu. Iar restul de mine e în regulă să fie flexibil..
Însă mă întreb ce mă face pe mine să fiu ,,eu”. De ce mă simt mai mereu diferită de mine. Iar ,,mine” se schimbă în funcţie de context, de toane, de cât de amorţită mă simt dimineaţa, de gama de idei care îmi bântuie mintea la un moment dat, de oamenii cu care interacţionez, de acţiunile şi reacţiile lor, de o stare de spirit. Când sunt serioasă, parcă nu mai e nimic ce-ar sugera existenţa vreunei trăsături joviale. Când zâmbesc ca un copil, parcă nimic nu ar indica vreo stare depresivă.
În astfel de momente, tind să îi dau dreptate lui Raul (ar trebui să îi spun şi lui asta, s-ar simţi bine, cred). Poate nu avem limite, poate ,,individualitatea” e o graniţă pe care ne-o asumăm din dorinţa de fi speciali. Persoana mea, ca om, o fi doar o serie de roluri (în context social sau nu) pe care mi le însuşesc? Putem să lărgim sfera rolurilor, să le diversificăm? Am fi tot ,,noi”? Putem să le anulăm?
Cine suntem?

Întrebări ce încolţesc în urma unui bombardament informativ, informaţii şi date ştiinţifice pe care nu le-am aprofundat, mi-au ridicat semne de întrebare şi acum cutreieră haotic prin fiinţa mea. Voi reveni şi prin lumea concretă. Oboseala îşi spune cuvântul.

Oricum, a venit primăvara, cred.

5 responses »

  1. Hey🙂 Iulia, eu zic ca e normal să te întrebi cine ești și cum te definești în raport cu restul. Poate că e util ca la un moment dat să nu mai cauți explicații în legi și argumente științifice ci doar stând liniștită și ascultând ce e în sufletul tău.

    Să ai o seară frumoasă și o primăvară divină, plină de energie🙂

    Apreciază

    • hehe, sper si eu ca e ,,normal”😀
      De ceva timp nu am mai reusit sa stau linistita. Dar va urma si asta, e timp frumos afara si voi face o scurta escapada curand. Sper sa ajute…
      Eh, initial am vrut sa spun ca nu le-am cautat, ci le-am gasit intamplator. Insa, la ceva nivel inconstient, cred ca le cautam, altfel as fi optat pentru alte activitati mai relaxante…😛

      O seara frumoasa sa ai si tu😀

      Apreciază

  2. Pingback: Printre rime și catrene III « Hidalgo

  3. „Persoana mea, ca om, o fi doar o serie de roluri (în context social sau nu) pe care mi le însuşesc? Putem să lărgim sfera rolurilor, să le diversificăm? Am fi tot ,,noi”? Putem să le anulăm?”

    Eşti suma tuturor experienţelor tale. Schimbând ceva, poate şi ceva minuscul, ai fi altă amprentă a ta. Similară, dar nu identică.

    Iar calea opusă, extinzând totul… face parte tot din tine. Omul e mai degrabă o fiinţă expansivă decât repetitivă. Toată viaţa culege experienţe care îl definesc. Suntem, dacă vrei, precum nişte vaze transparente prin care se văd florile, starea lor, şi natura grijii asupra acestora, precum şi a vazei în sine.

    Da, a venit, numai bine de plimbări şi ieşiri😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s