Timpul trece în zbor, mult prea repede, atunci când ne simţim bine – este, poate, o senzaţie trăită de oricine. Realizând activităţi neplăcute, ne raportăm la timp ca la un duşman, fiecare clipă, fiecare secundă ne apasă, totul pare a dura o eternitate. Fie că am considera timpul ceva exterior nouă, ceva obiectiv, fie că îl considerăm a fi o variabilă internă, aceste raportări diferite la timp, par a avea legătură cu percepţia şi conştiinţa noastră.
În ultimii doi ani, m-am plâns că timpul trece prea repede şi nu reuşesc să fac tot ce îmi propun (= am intrat eu într-un ritm alert şi ineficient). Acum, activităţi mai puţin dorite vin totuşi braţ la braţ cu o anumită oportunitate: îmi oferă şansa de a observa, de a simţi dilatarea timpului. Pot simţi secundele în astfel de momente şi pot observa cum fiecare clipă aduce o micuţă schimbare în decor. După mai multe clipe, decorul s-a schimbat puţin, actorii sunt alţii.
Şi îmi dau seama, încă o dată, că timpul nu ,,trece repede”, ci noi facem asta. Noi nu reuşim să ne oprim, să simţim clipa, să o conştientizăm, să o interiorizăm. Am putea încetini timpul atunci când ne simţim bine, am putea să ne încetinim pe noi înşine, să ne simţim evoluţia şi fiecare pas. Aş vrea să îmi pot schimba astfel percepţia.
mmnemosyne 
Einstein spunea asa:
Daca petrecem o ora in compania unei tinere frumoase, ora o vom percepe ca pe un minut.
Daca stam un minut pe o soba incinsa, minutul il vom percepe ca pe o ora.
Asta este relativitatea.
ApreciazăApreciază
Destept nenea asta 😛
Ar fi frumos sa putem percepe ora in compania unei persoane placute ca pe un moment nesfarsit…
ApreciazăApreciază
Dar lucrul asta nu se va putea intampla prea curand. Nu pe Terra. Si nu fara droguri.
ApreciazăApreciază
ai subliniat f bine totul 🙂
mi se pare o vesnicie at cand astept ceva, cand sunt bolnava, cand trec peste momente grele in rest timpul zboara 🙂 chiar dc nu fac nimic
ApreciazăApreciază
mai ales cand facem nimic!!! :)) 😀 Nu degeaba se spune ca ,,pierdem vremea” sau ca e timp irosit 😛
ApreciazăApreciază
Iulia, mie mi se pare ca timpul trece de zece ori mai repede in prezent, intr-o societate ultratehnologizata, decat in trecut cand nu aveam la dispozitie decat telefonul fix si televizorul alb-negru cu program de doua ore pe zi. Atunci ziua mi se parea imensa, parca nu se mai termina. Am gasit si o alta teorie care sustine faptul ca dupa o anumita varsta(mai precis 40 de ani) timpul trece mult mai repede. Nu pot spune cu certitudine daca e doar o perceptie…eu chiar incerc sa ma bucur de momentele frumoase, sa constientizez clipa, cu toate astea sunt intr-o continua lupta cu timpul. Si cred ca m-a invins. Asa simt…
ApreciazăApreciază
Sa stii ca si mie mi se pare, desi poate e cliseic, ca societatea si tehnologia actuala au impus un ritm mult mai alert. Avem oricum o varietate mare de posibilitati de petrecere a timpului liber si se pare ca ne pierdem in ele..
Nu prea pot compara viteza cu care ar trece timpul acum sau cum trecea in urma cu 10 ani, caci in mod clar atunci imi parea ca timpul e de partea mea, ca ziua e atat de lunga si pot sa fac atatea. Insa eram copil. Cu toate astea, nu pot sa nu iti dau dreptate… caci simt presiunea societatii, simt cum s-a schimbat treptat ritmul impus de aceasta.
Trebuie sa tinem pasul, insa iesim invinsi. Asa ma simt si eu adesea, Nice. Parca mereu sunt in urma cu doi pasi (cel putin). Insa incerc acum sa nu mai vad timpul ca pe ceva exterior mie, nici ca pe un dusman, nici ca pe un prieten. Incerc sa iau fiecare moment pe rand, cu rabdare si sa imi bag in capatana ca ,,timpul” e viata si evolutia mea. Deci as face bine sa savurez fiecare pas, iar cand nu se poate – caci avem multe piedici, nu e nici pe departe totul roz, sa constientizez totusi fiecare moment.
ApreciazăApreciază
Daca timpul trece prea repede inseamna ca nu fumezi ce trebuie 😀 Chill!
ApreciazăApreciază
Buna observatie!
ApreciazăApreciază
nu fumez deloc, nu stiu cum sa chill :)) 😀 dar lasa, ca sunt unii mai experti decat altii :))
ApreciazăApreciază
nu imi mai amintesc exact unde am citit sau in ce film am vazut dar se zicea ca in inchisoare cel mai important e sa iti tii creierul ocupat pentru ca asa va trece mai repede timpul
ApreciazăApreciază
da,da,da. Insa cred ca pana si pentru asta ai nevoie de ceva antrenament. Te conturba fie linistea (care poate fi apasatoare), fie galagia, zgomotul. Eu cam asta am incercat sa fac in timpul petrecut in activitati neplacute… sa imi ocup mintea cu lucruri importante pentru mine. Insa iti marturisesc, foarte greu mi-a fost sa fac asta..
ApreciazăApreciază
Gând la gând !
Chiar mă gândeam zilele astea că mă plâng prea mult că n-am timp. Trebuie să încetez şi să învăţ să mă bucur, să stau şi să simt.
ApreciazăApreciază
Sper sa reusesti, Catalina ! 😀
ApreciazăApreciază
Bună dimineaţa, Iulia! Sunt de acord cu cele scrise de tine. De mult timp am ajuns la concluzia ca drumul ales de civilizaţia umană bazat pe presinea banului şi a timpului este una cât se poate de eronată 🙂
ApreciazăApreciază
Ca e eronata, da. Insa ma intreb daca ar fi o alternativa care sa functioneze… Mi se pare oarecum trist ca ne lasam presati de doua aspecte abstracte, oarecum.
ApreciazăApreciază
timpul este probabil cea mai relativa „dimensiune” dintre toate cele existente… si eu mi-am pus intrebarea de ce atunci cand eram mici aveam timp de orice, si ne mai ramanea si timp liber iar acum timpul trece pe langa noi fara sa ne bage in seama!
ApreciazăApreciază