(prima parte a fost aici)
Muntele mă înviorează, îmi echilibrează organismul fie că vreau, fie că nu. Mănânc mai bine acolo, dorm mult mai bine, respir aer cu drag. Iar priveliştea e mereu superbă. Parcă grijile nu mă mai apasă atât de tare, acolo sus, la înălţime. Poziţionarea spaţială are cu siguranţă influenţele ei asupra psihicului nostru…
Am copilărit cu această privelişte :
Iar în ultimii ani, m-am relaxat vara aici:
Poate e doar natural şi normal să tânjesc şi după alte înălţimi.
În urmă cu două-trei luni, când am descoperit locuri de vis ale acestei planete, prin intermediul unor fotografii – m-am axat, fără vreo intenţie, pe ,,înălţimile” îndepărtate.
Însă acum, vreau neapărat să includ şi două locuri frumoase din ţară, căci două fotografii mi-au rămas întipărite în minte, recent. E vorba de Rarău şi Făgăraşi. Cele două fotografii le aparţin lui Radu – mai multe de pe Rarău aici, şi lui dam167 – mai mulţi făgăraşi aici.
La frumuseţile din apropierea noastră, mai adaug câteva îndepărtate, de pe continentul vecin : Machu Picchu, Grand Canyon, Roraima şi (o denumire ceva mai inedită pentru mine) Awa’awapuhi Trail. (surse foto : 1, 2, 3, 4)
M-am decis ! Scriind proiecte şi ascultând muzică, mă visez în vârful unui munte, respirând aer tare şi curat…
mmnemosyne 
Buna seara, Iulia! Eu am muntele in suflet chiar daca am crescut la campie. Am aceleasi trairi ca si tine. Prin urmare, ma bucur enorm la vederea acestor imagini. Ma fac sa visez…muntele, zapada, frigul, furtunile, legendele acoperite de magie si mister imi dau energie si ma fac sa cutreier tainele gandurilor pe valul imaginatiei 😀
Ca si acum de altfel 😀
ApreciazăApreciază
Hei, Marin 🙂
intr-adevar, nu conteaza neaparat unde crestem. Cunosc destui oameni care au crescut si copilarit la munte, insa nu il mai stiu aprecia…
Deci tu asociezi muntele cu legendele, magie, mister, furtuni, frig 😛 Interesant. Nu ma gandisem la partea de legende si mister, insa cam asa e… 😀
ApreciazăApreciază
Hei, Cata a fost in Rarau cand era el tanar ;). Mi-a povestit cat de frumos este, dar locul meu de suflet ramane Parang si Herculane. M-as muta la munte chiar maine
ApreciazăApreciază
Mi se pare frumos ca impartasiti pasiunea asta pentru munte, amandoi 😀 Poate in timp, vei reusi sa te muti, cine stie…
ApreciazăApreciază
Ai copilărit în Valea Ierii? 😀
Te invidiez…
Mai ales la ce poze ai pus, deja mă ia dorul de ducă…
Plănuiesc o ieşire de final de săptămână (după ce se mai topeşte zăpada) la mănăstirea Râmeţ, la 20 de km de Aiud. Am fost acolo acum 2 veri, şi jur că tot drumul, precum şi destinaţia au ceva fermecător… mai ales când e totul verde. Cam ca şi în pozele tale.
ApreciazăApreciază
Da, obisnuiam sa merg in fiecare vacanta de vara acolo, pana pe la 12-13 ani. Imi imparteam vacantele intre Valea Ierii si satul bunicilor. In Valea Ierii, aveam un fel de casuta in varf de munte, acolo, la 20m de raspantia de unde e facuta fotografia. Ma relaxa sa privesc valea, e tare frumoasa zona…
Insa vezi, acum constientizez oarecum asta… Oricat de minunat ar fi un loc, tind sa il asociez oamenilor. Si in momentul in care omul cu care asociam farmecul locului nu a mai fost, am incetat sa mai merg, asa treptat.
Am mai fost doar ,,in vizita” 😛
La Ramet nu cred ca am mai fost, insa zapada nu pare sa plece, deocamdata. Cred ca vei fi nevoit sa mai astepti o perioada 😛 Oricum, la primavara va fi superba natura! Desi, poti sa profiti si sa vezi zona si pe timp de iarna 😀
ApreciazăApreciază
Da, anumite regiuni sunt ca o hrană pentru spirit, trup. Chiar sunt studii deja detaliate despre cum poate o regiune să influemțeze omul.
ApreciazăApreciază
Superbe fotografii Colorblisso!
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca iti plac, Tury 😛 Inca nu am citit un astfel de studiu, in detaliu,, dar sunt chiar curioasa in legatura cu asta. Adica stiu ca anumite regiuni climatice au darul de a ,,modela” indirect si personalitatea oamenilor, in general. (,,nordicii sunt asa, mediteraneenii sunt asa”)
ApreciazăApreciază
Uf, din clasa a IX-a visez şi eu la Machu Picchu…
ApreciazăApreciază
bun, bun, mai visam o perioada impreuna :)) 😀
ApreciazăApreciază
Înseamnă că trebuie să mai aduc poze și de pe alți versanți, poate mai adaugi pe listă câțiva munți de-ai noștri. 🙂
Sunt onorat de faptul că a avut asemenea impact fotografia…
Și eu abia aștept să plec undeva sus pe munte, din păcate nu îmi permite vremea momentan 😦
Așteptăm să ne spui cum e acum, după terminarea sesiunii. Cum e să respiri ușurat și să dormi o zi întreagă (sau numai eu am făcut asta?)
ApreciazăApreciază
Radu, in tara sunt cu siguranta mult mai multi munti care ar merita atentia noastra, insa fotografia asta a ta mi-a ramas intiparita in minte, cred ca mi-am manifestat si atunci entuziasmul 😛 (si nu am uitat de ea). Da, da, ar fi binevenite si alte fotografii (cat mai multeee) :))
hahah :)) Nu am dormit o zi intreaga, insa da, am respirat usurata – si sper sa scriu si pe-aici una-alta 😀 Probabil multi studenti au dormit muuult si bine dupa terminarea sesiunii 😀
ApreciazăApreciază
Grandoarea Marelui Canyon, cascadele si peisajele rupte parca din alta lume ale Roraimei precum si misterele care invaluie ruinele stravechiului oras Machu Picchu mi-au aprins si mie imaginatia, si nu o data. Acum am revenit cu picioarele pe pamant. Acum ma multumesc si cu un oras medieval european. 😀 😛
Gata sesiunea? 😀
ApreciazăApreciază
Nu sunt de lepadat nici oraselele medievale din Europa 😛 Gata sesiunea, GATA :)) 😀 Era cazul. In weekend am avut ultimul examen. Pot sa respir de acum :))
ApreciazăApreciază
Si eu apreciez foarte mult muntele, as vrea sa experimentez Grecia am inteles ca sunt niste peisaje in care se intalneste „muntele” cu marea, fireste nu-s munti ca ai nostri dar inaltimile totusi aduc aminte de ei 😛
ApreciazăApreciază
Deci si tu vrei sa impaci muntele cu marea 😀 Da, as vrea sa ma plimb si eu pe plaja si sa admir muntii sau, invers, sa admir marea din varful muntelui 😛
ApreciazăApreciază
e superba senzatia. dupa ce ajugi in varful lui, pe langa aerul curat si orizontul mult largit din fata ochilor ai si senzatia ca te-ai luptat cu el si l-ai invins:)
ApreciazăApreciază
da, da, exact! E ca un vechi prieten ce iti testeaza vointa, iti educa perseverenta si ridica mereu stacheta. Te poti opri la jumatatea drumului, sau poti sa continui urcarea.
ApreciazăApreciază