Dezvoltarea prenatală şi consumul social de alcool

Nu am reuşit să fac asta mai devreme, muncind de zor la câteva proiecte, însă reunesc aici, acum, câteva aspecte interesante din dezvoltarea micului egoist, cum l-am numit data trecută – din dezvoltarea noastră adică. Informaţiile sunt preluate din ,,Introducere în psihologia copilului”, de H. R. Schaffer – carte pe care o recomand nu doar studenţilor la psihologie, ci oricui e interesat de subiect, limbajul e destul de accesibil şi, practic, dpdv informaţional, începi cu începutul 🙂

Aşadar:
*Trei stadii prenatale: germinal (primele 2 saptamani de la concepţie), embrionar (următoarele 6 săptămâni), fetal (durează 7 luni, de obicei)
La sfârşitul stadiului embrionar, deci după 2 luni de la concepţie, embrionul, deşi are doar 2,5 cm, are organele majore de simţ formate, precum şi măduva spinării, braţele, picioarele , degetele de la mâini şi de la picioare, limba, pleoapele şi, într-o formă incipientă, creierul şi inima. Alt aspect interesant, pe care sincer nu ştiam până acum să îl plasez în timp, este faptul că organele interne îşi preiau funcţiile: rinichii pot să filtreze sângele, stomacul produce suc gastric şi… inima poate să bată.
Evident, am pornit o discuţie interesantă cu N. pe seama acestui din urmă fapt. Lăsând la o parte dilemele ce se învârt în jurul ideii de avort, momentul în care inima începe să bată coincide cu cel în care, practic, noul organism prinde ,,viaţă” ? Când murim, inima se opreşte, e clar. Când inima începe să bată, se dă cu adevărat startul vieţii? Sau faptul că acest lucru a fost programat genetic, deci simplul potenţial al unei celule-ou de a se transforma cândva, peste 2 luni, în acest caz, într-un organism funcţional, este momentul zero (sau unu, cum îi spune) ?

*Despre consumul excesiv de alcool în timpul sarcinii şi efectele sale asupra copilului s-a discutat mult şi sper că e clar pentru toată lumea că efectele sunt nefaste (v. sindromul alcoolic fetal sau foetal alcohol syndrome). Însă, pentru multă lume, ,,consumul social” de alcool în timpul sarcinii pare a fi ok (spun asta din simple observaţii de simţ comun). Ei bine, s-au realizat în sfârşit studii riguroase asupra acestui aspect, copiii au fost evaluaţi, după naştere, la 2 zile, la 8 luni, 18 luni, la 4, 7 şi 14 ani. Aşadar, evoluţia lor a fost urmărită şi comparată. Rezultate:
– la naştere, în cazul bebeluşilor ale căror mame au consumat alcool, deşi rar, în timpul sarcinii, exista o probabilitate mai mare de a manifesta dificultaţi respiratorii, o frecvenţă cardiacă mai puţin stabilă.
– în următoare 2 zile, aceiaşi bebeluşi dădeau dovadă de lene mai mare, supt mai puţin viguros (nu e tocmai ok dpdv adaptativ), disfuncţii ale sistemului nervos central.
– de la 4 ani, ,,copiii expuşi prenatal la mai mult de 29g de alcool/zi aveau scoruri puţin mai mici la testele de inteligenţă decât copiii mamelor care nu au băut deloc.” Este vorba de 7 puncte IQ – o diferenţă nu foarte mare, însă aflată în strânsă legătură cu cantitatea de alcool consumată de mamă în timpul sarcinii.
– de la 7 ani, probleme de învăţare, performanţe mai scăzute la citire şi aritmetică – asociate unui patern de consum compulsiv de alcool (5 băuturi la orice ocazie, în perioada timpurie a sarcinii). Aceste probleme sunt considerate a reflecta mai degrabă dificultăţi de menţinere a atenţiei – un alt aspect observat imediat după naştere în cazul acestor copii.
– în adolescenţă, probleme asociate procesării lente de informaţii, sau ineficiente.
Cu menţiunea că, evident, nu toţi copiii ale căror mame au consumat ,,social” alcool în timpul sarcinii au prezentat astfel de probleme, căci sunt cazuri şi cazuri, există totuşi un risc relevant dpdv statistic ca aceste probleme să apară. Şi sper sincer ca tot mai puţine persoane să fie dispuse în a-şi asuma un astfel de risc…

Cam atât pentru azi 😛