Circulă în ultima perioadă o leapşă referitoare la anii de liceu, leapşă pe care am primit-o şi eu de la Pato. Ideea e să menţionez 3 lucruri pe care mi-aş fi dorit să le fi început în primul an de liceu şi să spun cum anume consider că m-ar fi ajutat ele, dacă le-aş fi început atunci. Leapşa se vrea a fi mai degrabă un sfat indirect pentru adolescenţi, decât o şaradă a regretelor celor care deţin un blog.
Iniţial, mă gândeam că nu prea pot prelua leapşa, din simplul motiv că în primii doi ani de liceu, am cam început foarte multe lucruri şi activităţi, am profitat aproape la maxim de aceşti doi ani, am avut parte de multe experienţe plăcute, mi-am descoperit pasiunile. Pe clasa a IX-a, am început să cânt la chitară, m-am înscris la cor, am fost la multe spectacole, în judeţ şi în ţară, am avut multe activităţi extraşcolare cu colegele de clasă, am învăţat să pictez pe sticlă, să ,,cânt” (am suflat până am rămas fără plămâni) la tulnic. Tot prin clasa a IX-a (sau a X-a?) m-am înscris la cercul de creaţie al şcolii, unde mi-am descoperit o altă pasiune: sculptura, mai exact crestăturile în lemn.
Plecam dimineaţa şi ajungeam seara acasă. Cred că am profitat atât de primul an de liceu, cât şi de al doilea.
Şi, totuşi, ce mi-aş fi dorit să fi început pe clasa a noua?
1. Sport. Deşi făceam mişcare la şcoală (volei), nu am practicat la modul serios un sport, decât în clasa a XII-a, când am mers la Taekwon-Do – pe care l-am abandonat din lipsă de timp, deşi am iubit acea perioadă şi tot ce am învăţat acolo, la antrenamente. Mi-aş fi dorit să fi practicat o formă de arte marţiale de la începutul liceului, încă sper că aş putea să reiau o astfel de activitate. Pe lângă faptul că te menţine în formă, eşti mai sănătos, mai vioi, practicând un sport, în mod regulat, organizat, cu antrenamente şi tot tacâmul, îţi educi şi mintea. Înveţi autodisciplina, îţi căleşti voinţa şi perseverenţa, devii mai organizat.
2. Franceza. Aş fi vrut să o învăţ mai bine, eventual să fi mers la ceva cerc de franceză, să fi vizionat multe filme. E o limbă frumoasă, o înţeleg relativ uşor, bine, dar nu mă descurc la partea de vorbire. Pe lângă engleză, mi-aş fi dorit să mă descurc şi cu franceza.
3. Cărţi. Mi-aş fi dorit să fi citit mai mult atunci, pe clasa a noua, cărţi relevante pentru vârsta respectivă (de ex, la viaţa mea lungă, am citit doar două cărţi de Jules Verne). Citeam şi atunci, dar mai rar, nu am avut încă ideea genială de a citi în timpul orelor care nu îmi ofereau nimic nou sau în orice alte intervale de timpi ,,morţi”, timpi în care nu faci nimic, dar trebuie să stai acolo. Obiceiul l-am dezvoltat la maxim abia în ultimii doi ani de liceu. O fi bine şi aşa 😛
Ideea e că, probabil, nu m-aş fi descurcat cu toate. Deja ajungeam seara acasă, în multe zile din săptămână şi, pentru un om de 15 ani, am avut un prim an de liceu plin cu de toate. Aşa că, evident, n-am regrete. Îi sfătuiesc doar pe tinerii bobocei, cei care pot, să practice un sport, indiferent care, ceva ce le place. Şi să profite de perioada asta a vieţii lor, într-un mod cât mai frumos.
Leapşa se dă mai departe la minim 3, maxim 5 persoane. De la mine pentru Miscellaneous, Nuage de pleurs, Octo Cat, Roscata si Mary.
imagine de aici
urmatoarea carte Jules Verne pe care ti-as recomanda sa o citesti este 800 de leghe pe amazon, mie mi-a placut si mi s-a parut ceva special desi am citit multe opere de-ale sale!
ApreciazăApreciază
Mersi, Pato, o notez. Eu am citit doar ,,Capitan la 15 ani” si ,,Copiii capitanului Grant”. Ambele mi-au placut 😛 Cand o voi citi si pe cea recomandata de tine, te trag de maneca 😛
ApreciazăApreciază
eu am citit o multime de volume din jules verne in copilarie… 😀 tinutul blanurilor iar este deosebita, dar e din 2 volume 😀
ApreciazăApreciază
Eu de la Jules Verne am doar vreo 2 care m-au plictisit. Ma rog, le-am si citit pe la 15-16 ani. As recomanda „2 ani de vacanta”, preferata mea de departe.
ApreciazăApreciază
Voi aici toti l-ati citit pe Jules Verne? 😛 Lasa, ca imi fac timp de el, presimt ca imi vor placea cartile lui, sunt o mica visatoare :))
ApreciazăApreciază
Multumesc :).
Iti spun si tie ce i’am spus si lui Aliceee.
Iti raspund aici pentru ca eu nu prea imi aduc aminte mai nimic de atunci. Nu as fi putut sa fac nimic din ce mi’as fi dorit: 1 pentru ca ai mei nu aveau bani si 2 pentru ca prin clasa a9a am inceput sa muncesc ca sa am si eu niste banuti pentru mine. Astfel nu aveam timp decat pentru scoala si munca si iesiri de weekend.
1.Mi’ar fi placut sa fiu si eu intr’o gasca si sa merg la munte, mare, chestii de adolescenti.
2. Mi’ar fi placut sa invat franceza pentru ca imi place la nebunie limba.
3. Mi’ar fi placut sa nu ma fi maturizat atat de devreme si sa fi avut timp de nebunii.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau ca ai fost nevoita sa te maturizezi mai devreme decat ceilalti tineri de varsta ta… Desi poate ai pierdut o parte din ,,nebuniile” specifice varstei, sper ca maturitatea pe care ai dobandit-o (poate prea brusc) atunci sa iti fi adus beneficii pe viitor, pentru acum..
Franceza, din cate am observat la cei din jurul meu, e fie iubita, fie detestata :))
ApreciazăApreciază
Vreau și eu să fi făcut / fac tot ce ai scris tu mai sus….
chitară.. ohoo, eram pe la generală și acolo a murit, că la liceu nu am mai avut timp.
te invidiez pentru Taekwon-Do… și pentru pictură și sculptură.. mamă de multe ai mai făcut…
Felicitări. Încă nu e târziu să faci (facem) și celelalte lucruri de pe listă 😀
ApreciazăApreciază
Da… privind in urma, chiar am facut multe. Aveam mai multa energie atunci. Eu am ,,parasit” activitatile respective (sculptura, chitara, pictura pe sticla) odata cu admiterea la facultate. Am mai avut tentative, dar nu am reusit sa mi le integrez in program.
Momentan chitara e la un prieten tare talentat, ma gandeam ca as vrea sa cante cineva la ea, daca nu eu.. altcineva :))
Pentru sculptura inca vreau sa imi fac cumva timp, e mai greu… caci chiar necesita timp (si spatiu, si materiale de lucru :)) )
Nu, nu, nu e tarziu sa facem ce nu am facut si ne dorim 😛 Poate fiecare lucrusor trebuie facut la timpul lui, si timpul cel mai bun e (pentru mine) atunci cand vrei si poti sa te dedici cu adevarat.
p.s Si tu faci un fel de sport, urcand muntele din cand in cand 😛 Dar trecand peste asta, chiar recomand tuturor practicarea regulata a unui sport (asa, cu antrenor/instructor)
ApreciazăApreciază
Ps am mai multe volume de la Radu 😀 inca n-am apucat sa ma apuc de ele :(, Rusine sa-mi fie!
Insula cu elice, e urmatoarea mea tinta …
ApreciazăApreciază
Pato, trece sesiune si te pui pe citit! (daca vei mai avea chef pe-atunci 😛 )
ApreciazăApreciază
imi fac timp 😀 stii tu timpul il castigi sau il pierzi… numa de cumparat nu se gaseste 😀
ApreciazăApreciază
Eu as fi vrut ca franceza sa-mi fost inlocuita cu spaniola.
Franceza unde o folosesc ? In Franta, Canada si AFRICA ??? (daca gresesc, pot fi contrazis)
Bine, poate nici spaniola nu e cine stie ce vorbita.. dar in cazul meu tind s-o vad dupa engleza.. ca usurinta in a invata si a te obisnui cu ea. Si cine stie, poate ajung si prin Cancun si ma pot intelege si cu mariachi ca sa-mi cante cu drag 😎 😆
E posibil sa am si „sechele” de la fostele mele profe de franceza. 90 % din ele ori erau grase, ori erau babe. (In gener am dat de una pocaita si desi am facut vreo 3 ani cu ea.. geez, cred ca doar de 3,4 ori am prins-o ZAMBIND si aici includ si a o vedea SI PE HOL nu doar la ora.
Singura care a mai salvat situatia a fost una din ultimul an.. Vai, ce profa superba.. si tanara.. si wow 😎
Dar impresia naspa tot a cam ramas de la cele din trecut.
In schimb, la engleza, am avut parte doar de profesoare frumoase.. Unele parca prea frumoase, de-ti strica si concentrarea la ora 😆
Si uite asa, acum pot sa zic ca limba mea favorita e ENGLEZA si nu cred ca va mai putea sa-i ia alta fatza. Caci pe langa acele profesoare minunate, imi place si cum SE AUDE! Atat de mult incat, atunci cand vad un film american, imi e atat de naturala incat o simt ca pe a 2-a limba materna.
ApreciazăApreciază
Hehe, spaniola se invata intr-adevar mult mai usor, e mai asemanatoare cu romana, te obisnuiesti rapid cu ea, da. Daca aud vreo telenovela, inteleg despre ce e vorba, fara sa si vad subtitrarea :)) Poate de-asta nici nu prea ma atrage, din cauza faptului ca o asociez automat cu telenovelele si crizele emotionale specifice acestor productii :))
Dar uite, de ex, imi place in muzica lui Julio Iglesias. O pronuntare calma, pasnica, frumoasa a cuvintelor..
Sunt importante si profesoarele, da :)) Dar degeaba, eu am avut in generala o profesoara de franceza superba, preda f bine si era si simpatica, ne intelegeam bine cu ea. Cu toate acestea, nu s-a ,,prins” de mine precum engleza. Iar engleza am invatat serios (gramatica) doar in clasa a 5-a si a 6-a. Restul, filme si muzica. Iar filme si iar muzica. Faptul ca engleza o auzim pretutindeni, e mai accesibila la nivel socio-cultural, o face mai usor de invatat, ca pe o a doua limba materna, cum bine ai zis 😛
ApreciazăApreciază
Color, color…ce amintiri trezesti tu
ApreciazăApreciază
mmm, ce amintiri, ce ce ? 😛
ApreciazăApreciază
In ceea ce priveste cititul, cred ca si eu sunt exact pe aceeasi idee. Parca au trecut anii aia pe langa mine, faceam orice altceva, dar nu prea citeam.
Conjunctura a fost destul de nefavorabila. Aparusera PC-urile si jocurile mai elaborate, dadeam fara sa clipesc, 4 ore de citit pe 4 ore la PC. Exact atunci innebunise lumea cu Mirc-ul, Internetul, jocurile in retea si asa mai departe…
ApreciazăApreciază
Vaaai, da. Mirc-ul :)) Ce nebunie era cu el. Cred ca tu esti mai mare decat mine cu vreo cativa ani, sau ma insel? (21 am) – caci mi se pare ca eram prin generala cel mult, eu, cand era nebunia cu internet-cafe’uri, jocuri in retea, Miiiiirc :)) cu asl pls.
Recuperezi acum lectura 😛
ApreciazăApreciază
Da, recuperez acum, oricum, am recitit carti rasfoite in generala sau liceu, care care atunci mi se pareau fade, sau „lame”, iar acum m-au dat pe spate. Nu-mi vine in minte decat un singur titlu, „Cel mai iubit dintre pamanteni”. Una dintre cartile mele preferate, actualmente.
Sunt putin mai mare. Cand intrai tu la liceu, eu treceam in anul 2 la facultate 🙂
ApreciazăApreciază
Razvan, sa stii ca din acest punct de vedere nici eu nu regret ca nu am citit mai mult. Sunt cateva carti pe care as vrea sa le recitesc tocmai pentru ca, privind acum in urma, stiu ca nu am inteles multe lucruri pe care acum le-as percepe diferit, mai profund, si da.. le-as aprecia la justa lor valoare. Pe cel mai iubit dintre pamanteni l-am citit pe la 18 ani, mi-a placut si mie mult 😀
ApreciazăApreciază
Hey….foarte frumoase activitatile tale. Pai, partea cu artele martiale si cu franceza mi le-as fi dorit si eu ca sa fiu sincer. Dar am compensat la citit. Am citit tot ce mi-a picat in mana. Imi aduc aminte ca pentru multi ani cea mai frumoasa carte pe care am citit-o a fost Uimitoarea aventura a misiunii Barsac de Jules Verne pe care am terminat-o intr-o singura zi 😀
ApreciazăApreciază
Hei Marin, pentru arte martiale nu e prea tarziu nici acum 🙂 Cand am mers eu la taekwon-do, eram cativa intre 17-25 ani, si mai multicei intre 4-10 ani :))) Insa am auzit ca merg, la unele cluburi, si oameni de 45+ ani, deci se poate la orice varsta 😀
De ,,Uimitoarea aventura a misiunii Barsac” nu am auzit, dar am notat-o acum. Mi se pare ca si Jules Verne a scris mult, nu?..
ApreciazăApreciază
„Mi-ar fi plăcut să fac sex cu profa de română” se pune ?… 😀
ApreciazăApreciază
hahaah :))
Cu siguranta e unul dintre ,,mi-ar fi placut”-urile multora 😛 Nu stiu daca se pune :))
ApreciazăApreciază
Mi-a placut sinceritatea lui Lotus..
Ganduri d-astea cred ca am avut multi, cu cel putin o profesoara 😆
ApreciazăApreciază
eh, norocosii au avut cu mai multe :))
ApreciazăApreciază
deci nu vrei s-o punem? de ce, nu e dorinţă şi asta? :))
ApreciazăApreciază
asta era la replica ta de la comentul meu, am pus-o mai jos din greşeală… 🙂
ApreciazăApreciază
am inteles 😛 dorinta, dorinta, dar sa zicem ca nu ar trebui incurajata neaparat :)) incercam sa fiu si eu responsabila 😛
ApreciazăApreciază
GMILF?
Nu comentez, fiecare cu ale lui…
ApreciazăApreciază
gmilf ? Inca nu am vazut asa ceva…
ApreciazăApreciază
foarte frumos 🙂 ma bucur sa aud ca sunt atatea persoane pasionate de sport, eu n-am fost niciodata ;D
ApreciazăApreciază
Lilly, ziceai ceva de dans 😛
ApreciazăApreciază
Cate activitati…am ramas uimita. 😯 Stii, Iulia, intr-un fel imi aduc aminte cu nostalgie de anii aceia, parca si timpul trecea altfel. Mult mai greu ca acum. Ne bucuram de orice reusita, cat de mica era, iar fiecare clipa era traita la maxim. Viata se scurgea lent, nu in ritmul nebunesc de acum…puteam face 1000 de lucruri intr-o zi.
ApreciazăApreciază
Da, Nice… parca trecea altfel timpul. Mai degraba il simteam noi diferit, si probabil ne raportam diferit la ,,o zi”, poate am reusi sa facem asta si acum, dar pare tot mai greu…
ApreciazăApreciază
Inainte sa spun ce parere am de articolu tau, am o mica intrebare, complet intamplatoare: „Poti sa lovesti cu piciorul la 1m95?” @-)
ApreciazăApreciază
Ai 1.95? Poate prin saritura, dar nu am mai testat asta de ceva timp. La 1.75 pot sigur :))
Ce voiai sa spui? :))
ApreciazăApreciază
Voiam sa zic ca m-ai enervat si ca asta inseamna razboi. Te astept in curtea scolii sa ne batem!!!
ApreciazăApreciază
Cu ce te-am enervat? Nici macar nu am depus vreun efort pentru asta…
Dar ok, zi ora si ce scoala, si rezolvam (pasnic sau prin santaj) problemele.
ApreciazăApreciază
Profitam si eu ca sunt mai mare. Dar daca imi ceri indurare din prima, s’ill vou plais je ne parle pas francais, je crois que le creyon e sur la table. Que’st que vou dites a celle la? Vous aves le courage pour continue cette absurdite?
ApreciazăApreciază
:)) Nu cer indurare, dar am invatat ca e voie sa plesnesc oameni in cap cu piciorul doar in ultima instanta (cand la palme nu reactioneaza).
Cati profitori pe lumea asta…
ApreciazăApreciază
@colorbliss
Imi erai mai simpatica mai devreme cand cereai indurare.
ApreciazăApreciază
eu am practicat Taekwon-Do si am avut si ceva rezultate .
Insa am parasit acest sport datorita convingerilor mele filosofice .Si nu imi pare rau , pentru ca devenisem putin prea violent .
Ce probleme de sanatate ai?
ApreciazăApreciază
Imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului.
Mi se pare interesant, eu dimpotriva ma simteam mult mai calma in perioada respectiva, antrenamentele aveau darul de a scoate toata energia negativa din mine si cand ieseam de acolo ma simteam bine, linistita, impacata.
Probabil efectele sunt diferite de la om la om, cu atat mai mult daca intra in contradictie cu modul tau de a privi viata, lumea…
Cat despre sanatate, nu ti-as putea raspunde intr-un singur cuvant, caci nu am o eticheta pentru starile astea. Ma simt slabita in mod constant, ameteli, ma dor si imi simt secate venele, senzatii de tremur al membrelor (maini, picioare), uneori la nivel respirator. In ultima luna imi amorteste zilnic cate o mana/brat (stanga de obicei), cam asa. Nu stiu altfel cum sa le explic.
ApreciazăApreciază
starea de dupa antrenament o simteam si eu si-mi facea placere . Insa pe termen lung , daca exersezi in a lovi cu pumnul si piciorul oamenii , sa stii ca nu te va face mai bun si mai calm , ci dimpotriva . Toata reclama care se face in legatura cu artele martiale ( ca sunt non-violente , ca iti dezvolta echilibrul psihic , etc. ) , sunt gargara . Daca vrei sa fii un om mai bun in nici un caz nu trebuie sa inveti cum sa bati oameni . Ti-o spune un fost antrenor de taekwon-do cu centura neagra si un dan .
Cat despre sanatate , imi pare sincer rau pentru tine . Si eu sufar de mai multe boli de aproape 20 ani . Am fost la tot felul de investigatii si nici acum nu stiu tot ce se intampla cu mine . Doctorii dau neputinciosi din umeri . Oricum , cu boala m-am obisnuit , incat nici nu-mi mai pot imagina cum as putea trai sanatos .
Pentru mine insa , boala nu e un simplu accident, ci un avertisment ca viata pe care o duc a iesit de pe niste fagasuri normale . Boala e un medicament amar care incearca sa ma vindece de raul din mine .
Iti doresc sa ai parte de sanatate – trupeasca si sufleteasca-
ApreciazăApreciază
Hihi, in mod normal te-as felicita pentru performanta, insa nu stiu in ce masura iti doresti sa fii apreciat pentru asta 😛 Eu am mers acolo pentru antrenamente, nu neaparat pentru a invata sa lovesc oamenii. Pentru ca am preferat asta, in loc de aerobic sau… atat, astea erau optiunile. Tu ai adus ceva in discutie acum… nu cred ca am mers acolo cu gandul de a deveni un om mai bun.
Cert e ca in perioada respectiva imi descarcam energia negativa exact pe cine nu trebuia, pentru ca nu aveam forta de a riposta in fata cui trebuia. Iar antrenamentele m-au linistit extraordinar de mult. Nu stiu daca m-au facut un om mai bun sau mai rau, dar m-au ajutat sa nu mai ,,lovesc” (la figurat vorbind) pe cine nu trebuie.
Si ma simteam bine, fizic. Asadar, am ramas cu o impresie buna. Nu am insa experienta unui timp indelungat 😛
Imi pare rau sa aud ca te confrunti cu probleme de sanatate, de atat de mult timp… Sper sa te faci si tu bine.. Nu stiu cu ce te confrunti, dar poate exista totusi solutii (nu medicamentoase neaparat)..
ApreciazăApreciază
cam târziu, dar răspund neapărat leapșei 😉 :*
și eu începusem cu Taekwon-Do, dar l-am abandonat fiindcă antrenorul a dispărut pur și simplu )))
era un șarlatan )))
ApreciazăApreciază