Oameni si cifre

Psycho 1 minut

De ceva timp, introduc datele obtinute in urma aplicarii unor chestionare/teste in excel. Sincer, nu stiu ce vizeaza studiul, nu e treaba mea (probabil are legatura cu nivelul anxietatii/depresiei generale), dar nu am cum sa nu ma amuz nitel de capacitatea de intelegere a oamenilor. Cand pe formular scrie clar ,,Studii:….. (nr. clase)”, de ce din 100 de oameni, maxim 4-5 chiar scriu un numar? Sigur, ghicim si noi ca daca e ,,liceu” sunt 12 clase, daca sunt studii superioare/universitare sunt 15 (sau 16, sau…), daca sunt post-universitare or fi vreo 17-18. Dar le dau credit pentru originalitate: ,,multe”, ,,11 + 1/2″, ,,super-studii”. Simpatici sunt si cei care tin neaparat sa si enumere/mentioneze scolile inalte pe care le-au frecventat.
Cei mai simpatici sunt indecisii. Cei care pe o scala de la 0 la 5, unde 0=dezacord total si 5=acord total, aleg vreo trei variante, in loc de una (nu sunt de acord, dar sunt de acord total, totusi partial, am inteles. da!) :))

Ok, acum sunt rautacioasa si cinica. Adevarul e ca particularitatile astea individuale in modul de completare a unor baterii de teste sunt cu doua taisuri pentru mine, cel putin, din perspectiva celui care introduce rezultatele intr-o baza de date. Pe de-o parte, ma poticnesc de ele, imi fura cate-o secunda, doua, ies din ritmul si viteza cu care urmaresc si tastez cifrele, imi pierd sirul uneori – caci imi ,,fuge” privirea, isi pierde si ea ritmul.

Pe de alta parte, insa, ma fac sa zambesc, sa constientizez ca in spatele cifrelor respective sunt oameni, fiecare cu fixurile, neatentia, poate oboseala, extremismul sau indeciziile lor. Si in cele din urma, aceste erori si semne distinctive fac deliciul activitatii. Gasesc interesant cum individualitatea si personalitatea fiecaruia se distinge de a altora prin cele mai nesemnificative forme de manifestare (modul in care incercuieste fiecare variantele dorite, frecventa greselilor, dorinta de a le corecta – sau nu, cat de apasat scrie fiecare s.a)

Si da, evident, dupa 4 ore de tastat cifre in excel, vad in fata ochilor doar linii, cifre, scale.

Publicat de Lulu

Culeg, scriu și spun povești de când mă știu. Sunt pasionată de explorări urbane, rurale, montane și intrinseci, mereu în căutare de noi experiențe... 🌲 În timpul liber, am grijă de (multe) plante, citesc și, de-o vreme, mâzgălesc.

Publicat

30 de gânduri despre „Oameni si cifre”

  1. Lucrez si eu mult in Excel si stiu cum este.
    Acum, despre respectivii cu studiile, aia care doresc sa-si insiruie diplomele, se dau si ei mari, deh. Si uite asa iti dai seama ca obtinerea unei diplome nu are a face cu educatia. In ultimul timp, are de-a face exclusiv cu specializarea. Desigur, mai are si cu o anume nevoie a artistului care-si proiecteaza vanitatea, dar e chiar amuzant sa explodeze tendinta artistica in aceasta maniera si intr-un formular..
    Cat de aia care scriu ciclul de invatamant in loc sa scrie clar nr de ani de studiu, cred ca e vorba de automatism. Nu scriu ce li se cere in respectivul caz dar ceea ce li se cere de obicei, la aceeasi tema si la alte formulare.
    Oricum, spor la studii !

    Apreciază

    Răspunde

    1. Da, da, a fost primul lucru la care m-am gandit: ca se dau mari. Dincolo de asta, insa, parca ar fi si o oarecare naivitate, inocenta (nu stiu de ce am senzatia asta), am imaginea unui copil care tine neaparat sa se laude cu jucariile lui (iar exemplul cu vanitatea artistului e iar relevant)

      Optez si eu pentru automatism. Si iti raspund tot aici referitor la posibila confuzie clase/ani. Anul trecut am participat la foarte multe astfel de studii, dar ca si subiect (mai exact, pentru orele de practica, studentii de anul I participa voluntar la studii, sunt un fel de sorecuti de laborator, hihi), deci am completat la randul meu o multime de chestionare. Ideea e ca mereu mi s-au dat indicatii precise referitoare la modul de completare.
      Acum ar fi cateva variante. Fie nu li s-a explicat ce anume au de completat in formularul initial, cel cu datele personale, fie li s-a explicat prea vag/pe fuga, fie li s-a explicat dar nu au receptat.
      S-ar putea sa fie varianta de mijloc, li s-a spus dar nu prea accentuat, si multi au emotii, sunt zapaciti, nu stiu ce se intampla, care-i faza, deci nu sunt atenti la explicatii.
      Am descoperit si vreo doi itemi stupid formulati… Nah, e interesant asa, ca activitate 😛

      Apreciază

      Răspunde

  2. Am mai avut tangenţe cu proiecte europene pe diverse teme de ajutorare şi am văzut situaţii criminale acolo… le spui să completeze cumva, ei scriu altceva. Specifici clar că nivel superior de studii e facultate, ei pun 13 clase şi tot aşa…

    Acum vei învăţa cum să îţi îmbunătăţeşti răbdarea 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. Munca de lamurire trebuie sa fie simpatica :)) Inca nu am fost in postura de a indruma subiectii unui studiu, probabil anul viitor voi face si asta. Imi voi antrena abilitatile explicative. Si rabdarea, da :))

      Apreciază

      Răspunde

          1. Daa, da, schimbat tema, sa stiu o treaba :)) 😀 De la tine m-am molipsit cu temele, altfel nu imi explic.
            M-am vopsit roscata, in intregime (pana acum, il vopseam partial, sau varfurile) si sunt multumita. Am nimerit nuanta buna, ma simt ok asa 😀

            Apreciază

            Răspunde

  5. Iulia, intr-o (viitoare) meserie ca a ta, de ce ai fi vrut sa dai? de raspunsuri exacte? In acest moment nu esti nici rautacioasa si nici cinica, esti prea tânara, ai avea timp sa devii asa, desi, parerea mea, nu ti-as dori. Te-as vrea mereu cu mintea treaza si capabila sa intelegi strafundurile constiintei umane, indiferent de cât de dezaxata ti s-ar parea. In fond…vei deveni psiholog, nu?

    Apreciază

    Răspunde

    1. Ca ai pus problema asa, ma gandesc cam ce asteptari am avut eu. Paai, avand in vedere ca nu sunt chestionare cu raspunsuri libere, ci doar de incercuit cate o varianta, ma asteptam sa gasesc variante incercuite, banuiesc. Nu cred ca a fost o asteptare nejustificata 😛
      Nu am inteles ultima intrebare, Dragos. Probabil voi deveni psiholog, dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa ma ,,uimeasca” strafundurile constiintei umane, fie ele dezaxate, normale sau anormale. Nu vreau sa ajung in stadiul in care sa nu ma mai mire nimic, asa cum ii vad pe foarte multi ,,specialisti” 😛 Eu inteleg, in mare, de ce nu sunt raspunsuri exacte nici macar in cazul a astfel de tipuri de chestionare, dar pur si simplu ma minunam.

      Si cum spuneam, dincolo de faptul ca micile iesiri din tipar ma incetinesc in activitatea mea, tototdata ma bucura faptul ca individualitatea si personalitatea fiecaruia razbat chiar si prin incercuirea unei cifre 🙂 E un semn bun, cred eu.

      p.s Ma deranjeaza intrebarea respectiva din cauza faptului ca in ultimii 2 ani unii apropiati se folosesc fix de ea pentru a-mi calca unele limite, pentru a-mi testa la infinit rabdarea si capacitatea de intelegere, empatie si toleranta – asta asa, ca explicatie suplimentara 😛

      Apreciază

      Răspunde

      1. 🙂

        Deci ai inteles, exact asta voiam sa spun, nu-ti doresc sa ajung in stadiul in care sa nu te mai mire nimic si sa cataloghezi oamenii, pur si simplu.

        Apropo, pe mine nu ma mira faptul ca oamenii nu stiu sa incercuiasca niste raspunsuri tiparite. Am lucrat la Gallup si ce am vazut prin chestionare….

        🙂 Da, e semn bun.

        Care intrebare te deranjeaza? Ca vei deveni psiholog? Mie mi se pare o intrebare neutra….la urma urmei, daca urmezi psihologia, ce ai putea deveni? Inginer? 🙂

        Apreciază

        Răspunde

        1. Eeeeh, pai vezi, tu cam stii cum stau treburile cand vine vorba de chestionare 😀 Pentru mine a fost prima experienta si na, m-am minunat :))
          Oricum, m-am lamurit cat de relevante sunt studiile astea de mare amploare. Cand le dai unor oameni sa iti completeze un set intreg de chestionare (doar unul dintre ele are 111 itemi… si restul 6-7 tind spre 50-80 de itemi), mai mult ca sigur oamenii vor completa asa… cu sictir, plictiseala si fara chef.
          Este de exemplu acolo o intrebare care ii intreaba daca in ultimele luni li se pare ca sunt mai urati ca inainte, ca sunt mult mai urati decat inainte, ca aspectul lor fizic s-a deteriorat nustiucum etc. DAR nu exista si varianta pozitiva, adica aia ,,ma simt la fel ca inainte” sau ,,ma simt mai frumos decat inainte”. Si atunci, din start apar erori, influentezi raspunsurile (sau absenta lor). Si am mai observat si alte erori (cel putin eu asa le vad). Na, in fine, cand oi fi in stare, voi face eu chestionare perfecte, ce sa zic :)))

          Da, intrebarea aia ma deranjeaza cand e pusa in legatura ca faptul ca ,,trebuie” deci sa inteleg oamenii, indiferent de cat de dezaxati ar fi. Si de inteles ii inteleg, doar ca nu e musai sa ii si accept pe langa mine. Dar nu are legatura, venea doar ca si o completare, caci atunci am constientizat ca ma zburleste intrebarea din cauzele mentionate in celalalt comentariu 😛

          Apreciază

          Răspunde

  6. Stai asa…ca nu-i asa.
    Tocmai faceam niste chestionare si m-a traznit ideea.
    Pai daca la chestionar scrie in mod specific „numar de clase” …tot e cam ambiguu. In clase numeri ciclul primar si secundar (clase primare, gimnaziu, liceu). Pe urma, la studii superioare le zici semestre/ani. Asa ca poate era mai corect a se spune „numar de ani”. Poate de aia se incurcau. E?

    Apreciază

    Răspunde

    1. asa-i ca te socheaza cand constientizezi asta?! Eu m-am crucit cand un nene a completat acolo 24. Eu nici macar nu am 24 de ani inca… E o viata de om!

      Ce sa zic… Mie mi se pare ca stam prea mult prin generala/liceu. S-ar mai putea scurta cu un an, doi. Sau sa ai sansa sa faci doi ani intr-unul – daca te simti in stare 😛

      Da, trec repede anii… mai ales cand privesti in urma..

      Apreciază

      Răspunde

      1. 24 parca e prea de tot…sa stii ca pe vremuri se putea face în liceu 2 in 1…si in tari mai „civilizate” se poate si acum dar la noi invatamantul a ramas cam neschimbat din vremea comunista cand omul fie ca lucra fie ca se şcolea o făcea pentru stat şi statul îşi permitea…acum ca suntem capitalişti şi că „time is money” ar trebui sa fie mai flexibil sistemul…şi dacă tot se chinuie statul să obţină ani în plus de muncă de pe spinarea individului crescând vârsta de pensionare de ce oare nu încearcă să câştige şi scâzând vârsta de absolvire?

        Apreciază

        Răspunde

  9. Am completat si eu recent un chestionar psihiatric si m-am ingrozit ca la toate raspunsurile am bifat varianta „uneori”. :)) Ceva de genul: va enervati? Si aveam la dispozitie mai multe variante din care sa aleg: „deloc”, „uneori” „deseori”, „de cele mai multe ori”, „intotdeauna”.

    Apreciază

    Răspunde

  10. oameni si oameni 🙂 nu intelegem toti la fel
    eu zic ac sunt binevenite aceste greseli pt ca reusesti sa te deconectezi cateva minute, sa zambesti, sa-ti relaxezi muschii incordati, sa vezi si altceva decat linii 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    1. hihi, da, a scris Artificiality un articol simpatic pe tema comunicarii :))) Ce zice A si ce pricepe B…
      Exact, Lilly, asta e cel mai grozav.. Suntem in sala respectiva vreo 10 oameni, toti la calculatoare, si ne mai oprim din cand in cand pentru a ne minuna impreuna 🙂 Initial, completam cifrele acolo, abia daca vedeam intrebarea si raspunsul, acum mai stam si citim. E interesant sa stii ca cifrele si cerculetele si liniile alea codeaza oarecum starea de spirit actuala a unui om. Si daca citesti raspunsurile, poti deja sa iti faci o idee despre cum se simte, ce domeniu al vietii sale il framanta mai mult s.a E interesant, cum ziceam. 🙂

      Apreciază

      Răspunde

  12. ontopic: stiu ca e poate ,,gresit” sa trag concluzii dupa doar o experienta de un anumit fel, dar incep sa am aceeasi atitudine vizavi de statistici. Singurele care probabil au relevanta sunt cele care masoara clar niste parametri cuantificabili (dimensiunea biochimica, fiziologica). In plus, am inceput sa ma apropii de o anume paradigma din psihologie care se axeaza pe unicitatea fiecarei persoane, deci fara statistici..

    offtopic: multumesc 😀 am vazut mai multe filme in ultima perioada sa stii, a fost perioada mea cinefila :))) a fost intrerupta de agitatia cauzata de cerintele pt facultate, dar revine iar 😀
    Par interesante cele doua 🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns către Nice Anulează răspunsul