Artificii si plimbari

Nu credeam ca artificiile m-ar mai putea impresiona, insa acele cateva minute in care cerul a fost brazdat de lumina si culori, mi-au inseninat sufletul.
O fi fost imensul brad impodobit din piata ce intra in raza mea vizuala, praf de stele parand sa-l invaluie la fiecare pocnitura.
Sau compania – oameni dragi si oameni mai putin cunoscuti, dar veseli si frumosi.
Sau amintirile.
Sau copilutul din multime care radea cu atata pofta de fiecare data cand se auzea puscatura ce prevestea explozia de culori.
Sau faptul ca, pentru cateva clipe, m-am bucurat ca am miopie.
Nu stiu, toate astea… Cert este ca m-am simtit bine.

Am baut un ceai bun si cald, m-am rasfatat cu cea mai buna pizza din lume (descoperita de noi pana la ora actuala). Am vrut sa fiu o prietena buna. Mi-a inghetat nasul. Si mainile. Mi-e defect un picior, nu stiu ce sa fac cu el. De cateva zile imi tot joaca feste, marele tendon din spatele genunchiului s-a lenevit, e slabit sau pur si simplu simte nevoia sa se deplaseze individual. Si ma lasa in pana… de picior, cand mi-e lumea mai draga.

17 gânduri despre „Artificii si plimbari

  1. 🙂 … cum spuneam intr-un comentariu anterior despre frumusetea din ochii privitorului, asa si aici totul e in tine … elementele exterioare sunt doar detalii prin care incercam sa explicam ceva ce un incape in cuvinte.

    naspa cu priciorul 😦 … da’ cum nu ma pricep la asa ceva, nu-mi ramane decat sa-ti urez insanatosire cat mai rapida.

    Apreciază

    1. De data asta chiar totul a fost in mine, hihi, caci nu pot aprecia chiar deloc daca artificiile astea au avut vreo relevanta dpdv tehnic, estetic, daca le-as putea numi ,,impresionante” din perspectiva unui grup mai mare de oameni.

      elementele exterioare sunt doar detalii prin care incercam sa explicam ceva ce un incape in cuvinte 😀 Da…

      Piciorul e bine acum, de exemplu :))) Dar il simt asa, ciudat, si nu stiu, ieri ma grabeam sa prind un autobuz, si poc, m-a lasat in pana :)) Si cand m-am intors de la artificii am schiopatat tot drumul. Nu e nimic grav oricum, e chiar amuzant pe alocuri 😀 E sanatos, doar mofturos :))

      Apreciază

  2. Cred ca cel mai dificil este sa ne bucuram cu adevarat, din inima, de momentele care faceau altadata savoarea copilariei noastre. Sau de lucrurile marunte cum ar fi artificiile, plimbariile sau o felie delicioasa de pizza. Nu ti-ai pierdut puritatea sufletului si asta se vede imediat. Problema de care povestesti, cu picioru,l o mai am si eu uneori. Poate sa fie de la suprasolicitare sau de la vremea nefavorabila(umezeala, frig). Mie imi trece relativ rapid. Sper sa fie si cazul tau. 🙂
    Off-topic
    Am remarcat ca nu folosesti niciodata butonul more. Pentru articolele mai lungi mi se pare potrivit. Doar o parere. 😛

    Apreciază

    1. Incerc sa apreciez asta: faptul ca ma pot bucura inca de mici momente si lucruri aparent marunte. Uneori e greu, insa de cele mai multe ori mi se pare ca tot ce trebuie sa faci e sa iti deschizi ochii si mai ales sufletul, sa imbratisezi lumea si ce se intampla in jurul tau..

      Da, s-ar putea sa fie din cauza suprasolicitarii (caci am reluat niste exercitii), dar si a timpului 😛 Acum nu ma mai deranjeaza asa tare, nu ma face sa schiopatez, cel putin 😀

      Cat despre butonul ,,more”… cred ca am incercat mai demult, nu mi-a reusit si am renuntat :)) La urmatorul articol lung, incerc din nou 😛

      Apreciază

    1. lucrurile marunte au o preponderenta majora in viata noastra.. Daca nu ne gasim in ele fericirea, macar din cand in cand, ne vom trai viata fiind nefericiti.
      As mai zice ca e important si cu ce fel de lucruri marunte alegem sa ne inconjuram…

      Apreciază

      1. La fel spun si eu. lucruri frumoase sunt destule in jurul nostru, noi nu ne trebuie decat sa le cautam sau doar sa deschidem ochii ca sa le vedem.
        Daca îti spun ca cineva mi-a spus ca nu îi plac instalatiile de iluminat public iarna, ma crezi?

        Apreciază

Lasă un comentariu