Nume

Fac o mare paranteză.
[ Am un program foarte încărcat, la facultate, în mare parte din vina mea. Ieri am stat de la 8 la 20 pe-acolo, la cursuri şi seminarii, cu o pauză de două ore, în care am mâncat, hehe. De ce din vina mea ? Deoarece minimul necesar pentru a promova nu mă mulţumeşte, aşadar îmi fac prezenţa şi la un curs facultativ şi două opţionale, în loc de unul. A, şi încă două cursuri din primul an, pe care vreau să le reiau. Ştiţi voi, pentru aprofundarea cunoştinţelor. Facem în acest an multe mini-ramuri ale psihologiei şi e foarte interesant: psihologia dezvoltării umane, a personalităţii, a sexualităţii, judiciară, socială şiiii psihiatrie. Nu am cum să le ratez, sunt importante şi mă interesează. E greu să procesezi într-o singură zi atât de multă informaţie, eventual să şi ,,activezi”, dar să zicem că ne încurajăm unii pe alţii – exceptând scurtele momente de disperare 😀 Acestea fiind spuse, mai puţin timp pentru bloguri, literatură, scris, pierdut vremea, muzică, filme, sculptură, dar s-ar putea să devin foarte organizată şi să îmi formez un echilibru drăguţ. Voi ce mai faceţi?]

După marea paranteză, micul subiect, abordat mega-superficial (să fie clar de la început): numele, mai exact prenumele, nostru, al oamenilor.
În general, oamenii acordă atenţie specială numelor fie pe la începutul adolescenţei, din cauza crizelor de personalitate, dorinţa de autocunoaştere, de descoperire a propriului eu, fie înainte de venirea pe lume a unui bebel – femeile înainte cu vreo 5 ani, bărbaţii înainte cu vreo două zile. Iuoi, câte generalizări am făcut! 😀

Cum am tot spus, eu nu simt că ,,Iulia” mă defineşte, uneori mi-e chiar un nume străin, de prea puţine ori mă identific cu el. Şi nu consider că mi-ar fi plăcut să am un alt nume, că un altul mi s-ar fi potrivit mai mult. Pur şi simplu nu s-a creat o legătură strânsă între mine şi numele meu.
Iar când fac cunoştinţă cu alţi oameni, în secunda imediat următoare le-am uitat numele. Poate pentru că numele e doar o altă etichetă şi prin el se încearcă înglobarea unei întregi persoane, cu toate caracteristicile, trăsăturile, obiceiurile, abilităţile, calităţile şi defectele acesteia, într-o simplă înşiruire de sunete, iar asta devine dificil uneori. Simpla reţinere a unui nume, fără a avea la cunoştinţă ceea ce reprezintă persoana în ansamblul ei, ca întreg, mi se pare irelevantă, inutilă. E ca şi cum ai reţine un termen nou, ai reţine cuvântul ,,homeostazie”, dar nu ai ştii ce semnificaţii înglobează el. Va deveni util când vei ştii ce înseamnă. Plus că mi se pare mai uşor să asociezi unor cunoştinţe (care au prins deja rădăcini) un termen, decât unui termen nişte cunoştinţe. Dar e doar un fix de-al meu.

Trecând peste, nu ştiu în ce stadiu mă aflu eu, căci copii nu vreau încă, hihi, dar vreau să trec în revistă nume care îmi plac, pe care le-am întâlnit sau nu la alte persoane şi care îmi încântă urechile :)) Ca să aduc nişte lămuriri unei persoane: nu, pe copilul meu nu o să-l cheme nici Xardas, nici Fafnir 🙂 La Seraf mă mai gândesc.

Aşaaa, nume de fete, într-o ordine pur aleatorie:
* Maria, Maia, Miruna, Medeea, Mara, Sara, Selena, Ela (opţional Ella), Ema, Carla, Clara, Laura.
Nu sunt multe, dar recuperăm la băieţi:
*Matei, Filip, Raul, Adrian, Leon, Codrin, Dan.

În fine, am scris articolul mai mult din curiozitate. Aş vrea să ştiu dacă rezonaţi cu numele vostru, dacă vă identificaţi cu el în întregime, dacă v-aţi fi dorit un altul (care?) şi ce nume preferaţi. Asta ca să îmi lărgesc orizontul listei 😀