Ştiam eu că timpul trece mai încet la ţară. M-am deconectat nu doar de la internet şi telefon, ci şi de la agitaţie şi griji inutile. Câteva zile, am uitat de tot şi am trăit diferit.
…Iarba din curte a prins o nuanţă portocalie, caldă. Dealurile din jurul satului nu mai sunt nici ele verzi; două seri la rând au reflectat o lumină roz, ciudată, caldă. Puţinii nori aflaţi pe cer la apus erau de-un roz fascinant, dar ochii părăseau cerul şi priveau în jur, căci lumina în sine părea ruptă dintr-un paradis imaginat. Linişte deplină. Doar lătratul câinilor devine o punte de legătură cu realitatea. Aş fi stat aşa, pe trepte, mirându-mă de lumină, ore întregi. Dar se întunecă rapid.
…După două zile, mi-am amintit că am aparatul de fotografiat cu mine. Am terminat de citit ,,La răscruce de vânturi” şi am regretat că nu am luat cu mine încă o carte. Lectura în aer liber şi curat e minunată.
…Am strâns şi gustat struguri. Nu sunt fructele mele preferate, nu în cantităţi prea mari, dar am adus mulţi la Cluj, pentru mama. M-am amuzat prin vie… Bunica e o devoratoare de struguri, iar bunicul, după ce l-am fotografiat din profil în timp ce discuta cu strugurii , s-a convins că burta lui depăşeşte anumite limite… 🙂
Dacă struguri nu am mâncat prea mulţi, nucile m-au cucerit. Sunt tare bune aşa verzi, proaspete, curăţate de stratul fin de coajă.
…Apoi, pentru că, moţăind în vârful treptelor, ceva roşu, din grădină îmi atrăgea constant privirea, mi-am luat aparatul foto şi am făcut ,,poze la buruieni”, după cum a concluzionat veselă bunica. Pata roşie de culoare aparţinea unor frunze de viţă-de-vie sălbatică. Nimic nou sau interesant pentru bunici, uimitor pentru mine, însă. Am încercat să prind o broscuţă, dar nu am reuşit.
…Le-am sărbătorit şi pe fete. Sâmbătă seara pe Cela, duminică pe Larisa. Sâmbătă am mers la un restaurant, într-un sat vecin, am mâncat pizza şi gustat vin. Am revăzut oameni vechi şi noi, ne-am ţopăit pe-acolo, am râs mult (Cela se face vinovată de asta).
Pe Lari am sărbătorit-o în familie, a împlinit 11 ani, e blonduţă, frumuşică şi veselă. A avut parte şi de musafiri nepoftiţi – pentru mine o sursă de amuzament, pentru Flo, unchiul meu, o sursă de nervi. Poate e un mic dezavantaj acesta, la ţară: când faci mâncare, ai invitaţi, e posibil ca nişte însetaţi şi fomişti să devieze de la traseul lor şi să îţi treacă poarta.
M-am relaxat, am inspirat aer curat, mi-am oxigenat mintea şi sufletul. De mâine, cursuri şi seminarii. Sunt oarecum mulţumită, am păşit cu dreptul în noul an universitar.
Aaaa, viata la tara! Aer curat, fructe, soare, bunici, tuica… WC in fundul curtii! Frumos ce mai! Nu sunt de acord cu vorbitul cu strugurii!!! Asta nu admit! Decat daca sunt procesati, atunci e destul de normal.
ApreciazăApreciază
eh, bunicu’ vrea sa se puna bine pe langa ei, inainte de procesare! 😀
ApreciazăApreciază
Este al doilea blog pe care citesc de sambata pana azi despre struguri. O sa o chem pe mama sa vina cu struguri pe la mine. cei din comert nu se compara cu cei de la tara 😀
Ma bucur sa citesc ca ai avut parte de o asa desfatare la sfarsit de saptamana. Sa ai parte de un an universitare cat mai reusit si de cat mai multe zile rustice 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Marin 😀 Sper ca ti-ai facut rost de struguri intre timp 😀 Mie imi plac si cei din comert, cei albi cu boabe maaari. Insa oricum nu am vreo slabiciune pentru ei 😛
ApreciazăApreciază
Ce poze superbe, am si o preferata, ultima. 🙂 Si cea cu fruzele rosii e deosebita, vroiam sa te intreb daca sunt prelucrate cu photoshopul, ca prea sunt frumoase. Ai un dar de a povesti ca mi-ai facut pofta de nuci cu toate ca eu nu prea le agreez. :)) Struguri am tot mancat, mi-au adus si mie parintii de la tara. In copilarie imi placeau cei negri, soiul Hamburg, din pacate in ultimul timp nu am mai gasit…
Cum a fost prima zi la facultate? 😀
ApreciazăApreciază
Hehe, Nice, ultima poza pare o intruchipare a verii, mai degraba decat a toamnei, e justificata inclinatia ta 😛 Desi uneori am obiceiul sa mai butonez prin photoshop unele fotografii, la contrast, expunere si lumina (dupa cum iti spuneam cu ceva timp in urma), acestea nu le-am modificat deloc, deloc 😛 Sunt tare multumita de aparatul foto, am facut eu cateva setari acolo la el si au iesit binisor pozele. Pentru ultima fotografie parca am setat functia ,,vivid colors”, cred ca toate aparatele foto o au, cred. Au iesit culorile mai intense, dar a ajutat si lumina soarelui foarte mult 😀
Ieri am fost putin la festivitate, nu s-a intamplat nimic, hihi. Azi am inceput deja cursurile, avem materii noi, cred ca imi vor placea 🙂
ApreciazăApreciază
Trebuie sa iti spun ca am fost geloasa inca de cand am inceput sa citesc. Pozele mi-au adus gelozia la culme. As vrea si eu sa am un loc ca cel de la bunicii tai si sa pot merge.
Fotografiile sunt absolut superbe, chiar mi-au placut. Cea cu bunicul tau mi-a placut cel mai mult. Nu e genul de fotografie artistica dar eu cred ca in poza aia, e mult, foarte mult suflet. Contine cea mai mare doza de autentic.
Sunt sigura ca voi ramane zile intregi, visand la podgorii, aer curat, livezi, frunze aurii si liniste.
Bafta in noul an universitar !
ApreciazăApreciază
Irs, tu nu ai avut bunici la tara ? Eu ma gandesc intristata oarecum ca ai mei copii nu vor putea merge la tara, la bunici. Pentru mine a fost raiul pe pamant acolo, si inca e o oaza de liniste (desi uneori e galagie, hihi).
Da… fotografia cu bunicul a fost spontana, am apasat pe buton in acel moment. E autentica tocmai prin asta, ii lipseste intentia, dar mi-a surprins un moment drag, care m-a facut sa zambesc. Cred ca dincolo de fotografii artistice, acesta e scopul real al unei fotografii… sa surprinda un moment drag noua, sa opreasca timpul in loc tocmai atunci cand clipa se grabea sa treaca.
Ma bucur ca am reusit macar sa te fac sa visezi la toate lucrurile astea, uneori imaginatia, sperantele si dorintele noastre ne aduc macar o parte din bucuria unei experiente autentice… Si cine stie, poate vei ajunge si tu la aer curat, livezi si podgorii. Sau poate iti faci tu undeva curand un colt al tau! 😀
ApreciazăApreciază
frumoasa descriere si mai frumos ilustrata cu poze…sa stii ca si eu ador acea lumina a apusurilor senine de toamna, acea lumină roz, ciudată, caldă:)
ApreciazăApreciază
Mihai, lumina asta se revarsa si asupra Clujului uneori… insa dealurile si copacii arata infinit mai frumos decat blocurile din cartier 😛
ApreciazăApreciază
Foarte, foarte faine pozele și articolul!
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca iti plac, Napocel! 🙂
ApreciazăApreciază
Ai ochi de fotograf,serios!
ApreciazăApreciază
se pare ca ai parte de o toamna perfecta :D, sper sa am si eu 🙂 pe toate planurile, la fel iti doresc si tie!
ApreciazăApreciază
hmmm… nu stiu daca perfecta, dar frumoasa momentan.
Eu sper ca tu sa te faci bine, sa te pui pe picioare si sa te bucuri de toamna 😛 😀
ApreciazăApreciază
da si eu sper ca acum m-a prins si o raceala uratica:( de care vreau sa scap cat mai repede pentru a ma bucura de frumusetile toamnei 🙂
ApreciazăApreciază
Ai o ”tara” superba.M-a luat asa un val de melancolie, dupa vremurile astea apuse.Si?Cum ti s-a parut cartea?
ApreciazăApreciază
da, ,,tara” mea e superba, intr-adevar…
Hmmm, cartea a fost neasteptat de tulburatoare… mi-a placut, am scris deja despre ea, inca nu am publicat articolul insa. Urmeaza 😛
ApreciazăApreciază
foarte frumoase pozele 🙂 cea cu floarea de cicoare imi place cel mai mult 🙂
e asa bine la tara, te incarci cu energie, cel putin la mine asa e de fiecare data 🙂
bafta in noul an!
ApreciazăApreciază
multumesc Lilly, deocamdata imi place noul an 😀
Paaai, sa evadezi si tu in spatiul rural cand ai ocazia, pentru a-ti incarca bateriile cu energie si voie buna! 🙂
ApreciazăApreciază
Aia cu cerul e bestială! 😀
ApreciazăApreciază
te referi la prima poza, nu ? Au fost nori ,,fragmentati”, mi s-a parut foarte interesant, caci nu ii putem vedea asa prea des. Ma bucur ca iti place 😀
ApreciazăApreciază
ce frumoase peisaje
ApreciazăApreciază
ma bucur ca iti plac 😛
ApreciazăApreciază
Cat de dor imi e de niste struguri romanesti si mirosul acela de vita de vie…
ApreciazăApreciază
mmm… pentru asta ar trebui sa iti rezervi o toamna pentru vizite prin tara 😛
ApreciazăApreciază
Daca as avea timp si bani as face’o cu cea mai mare placere. In ultimul timp parca timpul trece mult prea repede iar cheltuielile cresc pe zi ce trece.
ApreciazăApreciază
Totusi….cum poti avea o asemenea burta, traind la tara?
ApreciazăApreciază
Pai a mancat bine toata viata si inca mananca! :)) Nu stiu ce sa zic. Bunica il tot streseaza de cateva luni si el nu o baga in seama. Acum, dupa ce a vazut poza, s-a minunat putin. De parca in oglinda nu se putea uita :))
Culmea e ca a avut si are inca o viata foarte activa. Se trezeste dimineata la 5-6, si pana seara are activitate, munci, plimbari, nu sta degeaba, asta e clar.
ApreciazăApreciază