Dimineţi lucide

   E o leapşă despre dimineţile mele, de la Rontziki primită, cu ceva timp în urmă. Am amânat-o, căci au loc schimbări semnificative în această perioadă, tocmai în momentele mele matinale.
Am avut probleme cu somnul încă de la o vârstă fragedă, însă nu cred să fie ceva ieşit din comun: nu toţi copiii au perioade în care nu pot adormi seara decât foarte greu ? In timp, deşi încă dura cam vreo oră să adorm, depăşisem această problemă spunându-mi poveşti, imaginându-mi scenarii al căror final nu îl cream niciodată, prelungeam firul imaginaţiei până somnul mă fura. Dimineţile mele din copilărie erau vioaie şi pline de energie, mă trezeam uşor şi intram rapid în acţiune. Fie că eram la bunici, în vacanţe, fie că eram acasă şi mă pregăteam să merg la şcoală, dimineaţa era o bucurie, puteam să îmi reiau cursul activităţilor, altfel spus, puteam să reiau cursul micii mele vieţi.
Chiar şi în generală, obişnuiam să mă trezesc la ora 6, foarte uşor, mereu înainte să sune alarma, odihnită şi pregătită pentru o nouă zi. Doar în vacanţe, la bunici, dormeam mai mult, uneori până la 10, alteori până la 11 – niciodată mai mult de atât, fie că mă puneam la somn la o oră rezonabilă în seara precedentă, fie că mă puneam să dorm la ore matinale. E un fix biologic pe care îl am şi acum: nu pot dormi mai mult de ora unsprezece, dimineaţa. La bunici, dimineţile erau mult mai pline, treceau încet, acolo timpul e diferit parcă. Mă jucam, mă învârteam pe lângă bunica, o ajutam cu câte ceva, uneori mă uitam la desene animate. Până la prânz parcă trecea o întreagă zi, deşi ziua abia începuse.

   Nu ştiu ce s-a întâmplat şi când mai exact mi-a revenit iar problema cu somnul. Prin liceu. Adormeam târziu, mă trezeam devreme. Carenţe de somn. Dimineţile au devenit un chin, mă trezeam cu mintea înceţoşată şi obosită de visele matinale, poate norocul meu a fost mersul pe jos înspre şcoală, căci aveam răgazul de a inspira aer curat dimineaţa şi până la şcoală reuşeam să mă trezesc. În ciuda diferenţelor apărute în timp, obiceiul meu de a lua micul dejun nu a fost afectat.
Poate ultimul an de liceu a avut cele mai oribile dimineţi. Mă trezeam tremurând, slăbită, cu dureri de cap uneori, cu doar câteva ore de somn la bord şi cu multe de făcut în ziua respectivă. Nici în ultimul an dimineţile mele nu au fost prea diferite. Acelaşi tremur, aceeaşi oboseală cronică, aceleaşi vise deranjante. Ceai şi un mic sandviş, uneori câte un măr – căci mă ajută să mă trezesc. Şi culmea, aşa oribile cum au fost, dimineţile sunt momentele mele productive, e perioada din zi în care aş putea da cel mai bun randament, căci oricât de lacunar mi-ar fi somnul, mintea mi-e totuşi mai odihnită dimineaţa, iar corpul s-a alimentat cu puţină energie.

   Ce se schimbă…? De vreo lună, cam aşa, reuşesc să mă rup din visele matinale, care în ultimul an mă prindeau în vraja lor şi mă oboseau foarte mult. La primul semn de alternare a stării de conştiinţă, la primul gând raţional ivit pe care mi-l conştientizez, mintea mea se trezeşte în totalitate. Uşor, fără efort, fără să mă strădui, visul mi-l îndepărtez căci ştiu că nu e real şi încerc să îmi trezesc şi corpul. Deşi la fel de secată de energie, mintea mi-e lucidă, e trează, e gata să gândească şi parcă îmi cere acţiune.
Ce s-a mai schimbat ? De o săptămână-două, de când am început tratamentul, nu mă mai trezesc tremurând. Încă mă simt slăbită, dar nu mai simt acel tremur al corpului, iar asta mă bucură nespus. Întreaga zi primeşte o altă alură, dimineţile îmi sunt mai liniştite şi mai frumoase, pot privi liniştită lumina de afară, pot să mai stau în pat, aşa trează, fără să îmi fie teamă că poate adorm şi visez iar urât. Sunt mai calmă, îmi încep ziua frumos. Uneori citesc dimineaţa, alteori ascult muzică. E 10:30, am scris azi, mi-am făcut ordine prin lucruri, am citit, am ronţăit ceva şi mi-am mai clasat cronologic nişte muzică.

   Îmi plac serile, îmi place noaptea, mereu m-au fascinat. Tocmai de-asta vreau ca ea, noaptea, să redevină momentul prielnic pentru reverie, pentru relaxare; noaptea nu e momentul meu productiv, oricât am forţat eu lucrurile. Dimineaţa în schimb este.