Cartea tipărită, în anul 2020

Standard

Văzându-mă nevoită să stau cuminte, să nu mă agit prin soare, să stau în casă, cu alte cuvinte, în ultimele zile mi-am îndreptat atenţia, în mod special, spre cărţi. Nu doar că l-am reluat pe Balzac şi a lui Comedie Umană, după o lungăăăă despărţire, dar mi-am făcut ordine în bibliotecă. Mă văd nevoită (eh!) să renunţ la unele cărţi, căci nu îşi mai găsesc locul pe rafturile micuţei mele biblioteci – dar despre asta, voi scrie săptămâna ce vine. Cert e că am făcut loc pentru viitoare cărţi, aşadar Pato a organizat acest concurs la momentul oportun, pentru mine, cel puţin. Nu particip la concursuri internautice, de obicei – acesta e primul, însă fiind vorba despre un subiect care mă interesează, azi fac o excepţie.

Dacă generaţiile trecute aveau un interes crescut vizavi de lectură, dar acces limitat totuşi la ea, acum, multitudinea de opţiuni în ceea ce priveşte timpul liber, în ceea ce priveşte modul de formare a culturii generale, a condus la o diminuare a interesului vizavi de cărţile tipărite. Omul secolului XXI este un vitezoman, aflat într-o continuă cursă contra-cronometru. Nu mai avem timp să citim? Nu-i nimic, recurgem la audio-books. Avem treabă pe calculator, dar mai putem face câte o pauză de 10-15min? Apelăm la e-books. Aceste metode alternative de a ne conecta la conţinutul unei cărţi (nu şi la ea, propriu-zis), ne fac poate viaţa mai uşoară, devenim mai eficienţi, economisim timp şi resurse. Noile generaţii sunt axate pe tehnologie, iar audio şi e-books, sunt o soluţie bună, o cale de mijloc între cultură/artă şi tehnologie. O soluţie chiar foarte bună.

Se pune totuşi, tot mai des, problema dispariţiei cărţilor – ca obiecte palpabile, concrete, nu ca informaţie şi conţinut. Care va fi locul şi soarta lor în 2020 ? Peste nouă ani, adică? Cartea tipărită va fi la fel de îndrăgită de cei cărora le place să o ţină în mână, să îi atingă paginile, să le răsfoiască una câte una, să o plimbe cu ei la servici, pe autobuz, pe metrou, la şcoală, la facultate, în parc. Bibliotecile vor păstra în continuare volume mai mult sau mai puţin rare, mai mult sau mai puţin valoroase, librăriile, deşi, poate, mai puţine, îşi vor nuanţa serviciile, vor oferi cititorilor împătimiţi mai mult decât o relaţie de vânzare-cumpărare, vor crea un mediu propice pasionaţilor de lectură, un mediu plăcut, atrăgător, calm.
In 2020, nu cred că se va pune problema unui ,,concurs” între cărţile audio şi cărţile tipărite, de exemplu. Cele două se vor completa frumos, vom apela când la una, când la cealaltă, în funcţie de starea de spirit, de modul în care ne raportăm la un anumit autor sau la o anumită operă. Opera lui Ion Creangă, de exemplu, cu un actor pe măsură, ar fi la fel de savuroasă în format audio.
Atât timp cât vor exista oameni ce iubesc nu doar conţinutul unei cărţi, ci şi obiectul în sine, cartea tipărită va evolua odată cu umanitatea, aşa cum a făcut-o şi până acum. Iar astfel de oameni există, sunt mulţi. Căci noi, oamenii, tindem să ne ataşăm chiar şi de obiecte, le acordăm semnificaţii aparte, vrem să le deţinem, uneori suferim la pierderea lor. Conceptul de ,,carte” va exista, cred eu, doar în măsura în care şi obiectul, tipărit, va exista. In absenţa suportului material, al paginilor şi coperţilor reale, o operă literară ar fi doar atât: o operă literară. Dar nu ar fi şi o carte.

Singura grijă reală pe care o am e legată de tipărirea unor opere mai vechi, tipărire care nu ştiu în ce măsură se realizează acum. E posibil să mă înşel, dar am auzit că operele unor scriitori consacraţi se găsesc tot mai greu, căci volumele respective nu mai văd lumina tiparului. În 2020, sper să se rezolve problema, editurile să îşi permită şi să încerce promovarea vechilor scrieri, fie ele ştiinţifice, fie ele literare.

În 2020, de fapt, în orice alt an al viitorului, omenirea ar trebui să sufere de o prostie acută pentru a lăsa cărţile să ,,dispară”. Deşi tiparul nu e vechi de când lumea, hârtia scrisă e una din cele mai importante surse istorice, e cea care ne-a ajutat să ne cunoaştem rădăcinile, să ne conservăm modul de gândire, să evoluăm. Oricât de facil şi îmbietor ar fi să ne indexăm întreaga civilizaţie pe un hard, oricât de mult ne-am dori să nu mai avem nevoie de concret, ci virtualul să fie suficient, să evoluăm, trebuie să luăm în calcul faptul că virtualul poate fi foarte efemer, că tehnologia o putem pierde la o simplă pană de curent (care, să zicem că s-ar extinde…). Nu ne putem permite să pierdem atâta informaţie. O carte, nişte pagini, ar mai putea fi salvate, sub o formă sau alta.

Îmi pun speranţa că oamenii nu suferă de prostie acută, deci, şi mă întorc să-l lecturez pe Balzac. Frumos nume avea el.

16 responses »

  1. Pingback: Caravana Bookland la Cluj. Targ de carte urban

  2. Atat timp cat exista oameni care nu sunt permanent la 2 metrii de o priza, sau oameni care vor sa aiba ceva care rezista 200 de ani in pod, ceva care se poate uita in baie sau in soare fara sa se strice, care se poate citi ziua in amiaza mare pe o patura o sa existe si carti. Plus ca poti sa prinzi si muste cu ele.

    Apreciază

    • In pod, Dex, in pod? 🙂 Eu visez la o biblioteca imensa. Daca voi locui la casa vreodata, in POD o amenajez, na! Dar o fac frumoasa de numa’! 😀 Farmecul unei carti, printre altele, acesta e: o poti lua cu tine, in soare, pe o patura sau pe iarba, fara sa te stresezi ca nu e curent, ca se zgarie (apropo, mi-s mai dragi cartile cu pagini si coperti vechi, decat cele noi…), ca o ataca mustele :))

      p.s Sa stii ca s-au redus ca numar, saracele. Mustele, zic. Nu mai sunt atat de multe ca in urma cu 10 ani, de exemplu…

      Apreciază

  3. Cărţile vor avea întotdeauna farmecul şi iubitorii lor. Timpul în schimb este marele duşman al lecturii. Am o bibliotecă ce conţine câteva sute de titluri, din păcate majoritatea lor nu au apucat să fie răsfoite de mine! Le păstrez pentru că-mi sunt dragi şi sper că va veni o vreme în care voi avea timp să răsfoiesc câte una!

    Apreciază

    • Da, uneori e greu sa iti faci timp si pentru lectura, cand ai multe altele pe cap. Pentru mine a fost mereu un mod de relaxare, e ,,odihna” mea psihica. Esti un norocos ca ai o biblioteca, doar a ta, si sper sa iti faci timp, treptat, sa parcurgi paginile cartilor de acolo, ale celor care merita.
      Eu simt frustrare de fiecare data cand merg la biblioteca sa imprumut cate o carte. Cand vad cate rafturi, cate carti pe care nu voi reusi sa le descopar…..

      Apreciază

  4. Cartile nu vor disparea cu totul insa vor deveni niste raritati in urmatorii 30 de ani sigur!
    Pana atunci tu ti-ai mai imbogatit biblioteca cu o carte… astept datele tale pentru a putea sa pun coletul la posta.

    Apreciază

    • Exact asta vroiam să spun și eu, Colorblissuco, faptul că ești un pic cam optimistă. 😀 Nu o să existe o ”armonie” între cărți și ”tablete” e-books sau ce-or fi, ci cărțile tipărite vor deveni raritate. Nu vor dispărea pentru că mai suntem noi, cei care le vom păstra sau na, eu una mi-aș face chiar și editură special pentru asta …

      Apreciază

      • Of, am mai citit si eu niste date mai oficiale, mai ,,statistice”, pe net… si se pare ca asa e, sunt eu prea optimista 😦 se renunta incet incet la tipar. Dar mie mi-e ciuda, chiar mi se pare riscant, nu doar trist..

        o editura miscellaneous 😀

        Apreciază

  5. Interesant articol, interesant subiect!

    Poate ca nu pâna in 2020, insa cartea tiparita merge incet dar sigur catre disparitie. Protectia padurilor (se vor gasi câteva sute de ONG-uri galagioase care sa arate ca se poate citi si in format electronic), faptul ca vom utiliza din ce in ce mai simplu si fara griji i-pod-uri, i-pad-uri si asa mai departe, vor face ca viitorii copii sa se uite la o carte tiparita asa cum ne uitam noi la papirusuri. Deja multe reviste / ziare s-au cam retras in lumea electronica. Oricum Iulia….lumea din ziua de azi nu mai citeste asa de mult. Se uita la filme! Si in câte case din filme ai vazut tu biblioteci? Noi vrem sa ne vindem apartamentul…pe cale de consecinta au tot venit ba clienti, ba reprezentanti ai firmelor de imobiliare…in caz ca ajungeam la discutii mai serioase cu cineva urmatorul pas era sa intrebam daca nu vor si biblioteca de pe hol (avem un hol suficient de lat, pe care l-am „imbracat” in biblioteca – si e facuta special pentru acest hol, nu prea are sens sa o luam cu noi). Fireste, doar mobila 🙂 . Raspunsul in general era „dar ce sa fac eu cu o asemenea biblioteca? La ce-mi trebuie?”

    Probabil ca hârtia va deveni din ce in ce mai scumpa iar cartile vor evolua din ce in ce mai mult catre conceptul de carte-bibelou. Daca dorim sa citim vom avea la indemâna sculele electronice. Cartea-bibelou va inlocui probabil pestele de sticla de pe televizor. Din când in când, poate, câte un individ mai in vârsta va face nota discordanta, citind pe o banca dintr-un parc o carte tiparita pe hârtie. Si lumea se va uita la el cam cum ne-am uita acum la un ziarist care nu si-a calcat pe inima sa-si inlocuiasca masina de scris cu un calculator. Sau ca la un fotograf care prefera, in continuare, un aparat cu film.

    PS: apropo … 90% din cartile mele sunt acum …. in pod 🙂

    Apreciază

    • Subiectul/tema articolului a fost propus de Pato. Pe mine doar m-a cuprins pofta sa dau din degete.

      Dar banuiesc ca la acte, cereri, declaratii, registre fiscale si alte minuni birocratice nu se renunta asa usor. Ca sa nu mai zic de tonele de caiete in care elevii scriu maxim 10 pagini pe an, apoi le arunca. Cartile sunt problema omenirii, aoleu. Eu nu vreau i-pod si i-pad 😦 nici nu mai stiu ce inseamna fiecare. De cand m-au usurat de telefon, toamna trecuta, m-am revoltat, mi-am luat un mititel ce are ca functie principala tocmai vorbitul la telefon.

      Da, Dragos, e oarecum si normal sa nu se mai citeasca la fel de mult, dat fiind ca avem mai multe optiuni de petrecere a timpului liber. Printre care si filmele, si eu ma uit uneori ca o disperata la minunile astea cinematografice :)) Insa, asta e la noi in tara, unde pirateria e in floare si ,,ne permitem” filmele. Nu e la fel in toate tarile… Si, nu stiu, la mine la facultate, am ochit foarte multi care citesc (si beletristica). E posibil si sa observ selectiv, ce sa zic 😛 Cine se aseamana, se aduna, sau cum?
      A, eu chiar mai pastrez un Canon care nu doar ca merge cu film, dar e si manual… 😀 Mi-e tare drag. Trebuie sa ,,amesteci” in film, sa invarti de cheita, pana iti iei fire albe :)) Iar ca sa faci poze, chiar trebuie sa faci niste setari. E perfect pentru natura, pentru orice e static, sa ai timp sa reglezi distanta, lumina, hihi. Nu renunt la el 😀

      Si ce veti face cu biblioteca ? 😦 Ce trist…
      p.s Veeeeeeeezi, Dragos, sa faci frumos in poooood 😀 Sa stergi praful periodic, sa iti plantezi o perna imensa si confortabila, sa poti citi acolo in caz ca ai chef 😀 :))

      Apreciază

      • Da, stiu ca subiectul e de la Pato 🙂

        Pai….incepe sa se cam renunte. In din ce in ce mai multe locuri depui declaratiile online. Dar este o etapa logica Iulia…..s-a scris pe tablite de lut, pe pergamente…..presupun ca in cazul tuturor acestor „treceri” au fost si oameni care s-au opus….care ziceau ca nu renunta la pana, ca ce e ala stilou?, sau pix? Unora probabil li s-a parut tiparul ca fiind de prost-gust, pai de ce sa citeasca toata lumea?

        Nici eu nu prea stiu ce inseamna fiecare 🙂 , n-am asa ceva…..Ba mai scriu din când in când de mâna, ca sa nu uit ….
        Pe mine ma minuneaza (si apreciez sincer) cât de conservatoare poti fi uneori…..deci recunosti ca aparatul ala te chinuie, dar nu renunti la el!

        🙂 Pai….ne vom face alta, acolo unde ne vom muta. Din pacate n-o sa mai putem pune cartile pe holuri, sunt cam strâmte….dar vom rezerva o camera numnai pentru biblioteca (in afara de biblioteca de birou, unde o sa pun cartile de prim interes). Ce nu incape…..m-am gândit sa fac niste fise despre ele si sa le tin in pod, puse in niste saci speciali, sa nu se prafuiasca, dar nici sa putrezeasca. Sau cine stie?, poate voi gasi o scoala sa le donez.

        🙂 🙂 Nu stiu daca voi citi in pod. Nu e chiar asa simplu de ajuns in pod….asta e o chestiune care ma enerveaza, din nefericire cam toate casele vizitate erau asa…..deschizi o trapa, pui o scara, te urci pe brânci….iar de coborât e aventura naibii….Uite, asta chiar nu inteleg, de ce trebuie sa fie atât de dificil sa ajungi in pod? Si nu il pot face locuibil in stadiul in care e acum. Va trebui sa modific acoperisul…..nu cred ca voi face prea curând asta…..

        Sigur, in pod e ceva praf, pânze de paianjen, pene….dar in casa nu prea e…..am sters praful in aprilie, iar in iunie, când am mai stat acolo câteva zile, abia se asezase un strat extrem de subtire…dupa doua luni…..

        Dar de ce as citi in pod? Nu e mai interesant sa citesc afara, asezat intr-un hamac? 🙂

        Apreciază

  6. Cartea in forma fizica nu va muri niciodata. Din simplul motic ca exista o anumita categorie de cititori care prefera mirosul, forma, greutatea, unei carti clasice. Eu am incercat si ebook si audi, dar mi se pare ca nimic nu se compara cu cartea de hartie. La fel ca mine sunt multi…foarte multi.

    Apreciază

    • Daa, Razvan, la asta ma gandeam si eu. Sunt foarte multi care prefera cartea, in adevaratul ei sens al cuvantului. Am incercat si eu… E-books am inceput mai multe, dar am rezistat doar la vreo 2-3 trei carti, pana la sfarsit (asta pentru ca au fost carti foarte bune), dar mi-a fost greu. Laptopul nu il pot lua cu mine, nu pot sta confortabil in pat, pe jos, pe balcon cu el. Iar apoi. ochii meeeei… e obositor pe ecran.

      Renuntarea la carti ar fi o pierdere enorma…

      Apreciază

  7. Pingback: Şoşa, Isaac Bashevis-Singer « Mnemosyne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s