ARTA

   Uneori, privind în jur, am impresia că trăiesc într-o lume paralelă societăţii în ceea ce priveşte valorile şi atitudinile promovate în cadrul acesteia. E suficient să arunci o privire la televizor şi observi ce anume i se oferă omului de rând: vulgaritate, stridenţă, kitsch, superficialitate. Cine sunt v.i.p-urile României? Oameni îmbogăţiţi peste noapte, prin noroc sau şmecherii, matracuci rujate şi dichisite ale căror ignoranţă şi prostie îţi dau coşmaruri, moderatori ce caută nod în papură şi scormonesc după mici scandaluri, cântăreţi fără nici un talent muzical (până şi în muzica populară!!!!), peste tot pseudo-vedete şi staruri ale căror singur merit este că se dau în spectacol în cel mai odios mod posibil. Acestea sunt modelele demne de urmat ale omului, ale românului secolului XXI ?!
Am fost pasionată de artă, în aproape toate formele ei, de când eram de-o şchioapă. Mi-a plăcut mereu muzica, desenul şi filmele, mai apoi am dezvoltat o pasiune pentru sculptură şi pictură. Şi citesc, chiar îmi plac cărţile.
Uneori însă mi se acreşte de atitudinea celor din jur, a majorităţii. Mă revolt când văd ce fel de nulităţi sunt promovate şi cum eşti privit ciudat dacă citeşti pe autobuz, dar puştiul de 15 ani cu muzica de mahala pusă la telefon (nu la căşti) astfel încât să audă toată lumea se integrează mai bine în decor.
Iar noi, inadaptaţii, minoritatea, ne mulţumim să râdem de prostia unora sau, când ne revoltăm, să îi arătăm cu degetul şi să îi criticăm. Poate şi atitudinea noastră e la fel de imbecilă. Nu am obiceiul să vorbesc în vorbe, dar ştiţi vorba aia: ,,Dacă nu poţi să mă înveţi, nu mă critica” ? Poate se aplică şi în cadrul societăţii noastre.
Nesimţiţii îşi promovează în continuare non-valorile, marea masă îi adulează sau îi invidează, câţiva se revoltă, critică, aruncă în vânt cu vorbe, dar lucrurile rămân la fel. Însă, adevărul este că unor inculţi pe care îi criticăm, poate chiar puştiului de 15 ani de pe autobuz care îmi doboară mie starea de spirit, nu li s-a oferit vreodată o alternativă. Mediul îşi pune amprenta asupra noastră, oricât am vrea să credem că suntem intangibili şi de sine stătători.

   Cum nu am agreat niciodată nici reclama negativă, adică simpla condamnare, critică negativă a non-valorilor şi atât, propunerea lui Alexandru, a fost mai mult decât binevenită. Soluţia ar fi ca noi, minoritatea, să promovăm arta şi toate nuanţele ei, în loc să răspândim clipuleţe cu ,,inculţi şi fraieri” de care să râdem sau pe care să îi împroşcam cu noroi. De ce să nu le acordăm o alternativă? De ce să nu încercăm să aducem în faţă adevăraţii artişti, adevăratele valori, de ce să nu le arătăm şi acel frumos care ne poate îmbunătăţi viaţa?

Asta îşi propune 21art, promovarea artei şi a frumosului. Deşi site-ul a fost lansat abia duminică, 21 august, planurile de viitor sunt măreţe, entuziasmul e mare – atât în ceea ce mă priveşte pe mine, cât şi pe colegii mei de echipă. Vom încerca să acoperim toate ramurile artei, să promovăm, atât cât putem, artişti internaţionali, artişti români, cunoscuţi şi necunoscuţi.

Articolul îl voi transforma curând într-o nouă pagină a blogului.
Ca notă finală, cei care aruncaţi o privire asupra site-ului, puteţi să vă daţi aici cu părerea, sugestiile, criticile şi mai ales recomandările sunt bine-venite! Şi când spun recomandări, mă refer chiar la artişti ştiuţi de voi care credeţi că şi-ar găsi locul pe 21art, care merită a fi promovaţi şi descoperiţi de cât mai multă lume.