E una dintre opţiunile yahoo-messenger’ului, preferata mea de ceva timp încoace. Nu ştiu de ce, foarte rar am dispoziţia necesară să mă aşez pe scaun şi să încep o conversaţie cu cineva, online. Pe bloguri mi-e uşor, răspund când pot, când am avântul necesar de a sta şi a cugeta. Nu prea e ceva lăudabil, se pare că nu am stare.
Oricum, tot trecând eu pe modul invisible de-o perioadă, m-am întrebat ce-aş face dacă aş fi pe bune invizibilă, pentru o zi sau o saptămână, să zicem. Hai, şi o lună ar fi interesant.
Nu ştiu dacă ar trebui să mă simt jenată de ce mi-a trecut prin minte. Dar, cum să spun, aş defila goală prin casă, pe stradă, prin oraş sau pe dealuri. Aş renunţa la haine şi la încălţăminte (pornesc de la ipoteza că invizibilitatea mea se manifestă pe timp de vară), la brăţări şi alte zorzoane cu care ne împodobim noi oamenii. Poate ar fi o întoarcere la origini, la natură, poate ar fi un ,,hai să aflăm cum se simt vietăţile în pielea lor şi atât” saaaaau ar fi doar de dragul libertăţii.
Apoi, lui Nicu i-aş suci nasu’. Aşa, de ciudă, deoarece mi-l tot ameninţă pe al meu. Şi probabil, ca un copil prostuţ, aş trece la capitolul farselor şi glumelor mai mult sau mai puţin proaste. I-aş încurca niţel pe unii oameni, m-aş amuza pe seama altora, i-aş pune la punct pe nesimţiţi, fără nici o reţinere.
Oare aş spiona oamenii ? Nu ştiu dacă sunt chiar atât de curioasă.
Dacă aş fi invizibilă o perioadă, aş dansa şi aş ţopăi prin ploaie, de fiecare dată când aş avea ocazia. Dacă aş fi invizibilă, m-aş urca într-un copac, în oraş, şi aş citi acolo.
Apoi, însă, aş vrea să revin la starea normală, căci cine vrea cu adevărat să fie invizibil pentru tot restul vieţii lui ?
mmnemosyne 
Buna dimineata, Iulia! Iti doresc sa iti revina energia si starea ta cea mai vizibila. Cat despre invizibil, imi aduc aminte ca eu cand eram mic tocmail la asta ma gandeam: ce bine ar fi daca as fi invizibil! as putea spiona oamenii 😀 tot felu de spionaje :)))))
Stiu senzatia de a nu avea uneori chef sa incepi o conversatie pe mess. mi se intampla si cu persoane care imi sunt dragi, imi e imposibil sa scriu…
O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
In copilarie si eu eram tentata de spionatul oamenilor, abia acum am realizat ca e cea mai mare prostie…pentru ca, nu-i asa, ce nu stii nu poate sa te raneasca. Dar asta poate fi o alta tema de articol, cunoastere sau ignoranta? Uneori e obositor sa fii un …freak control.
ApreciazăApreciază
Buna observatie, uneori e chiar foarte obositor sa fii un freak control. Am incercat sa imi temperez latura asta…
ApreciazăApreciază
Sa nu mai vorbim de control freak, ca e mai grav :p
ApreciazăApreciază
A! Mi-ar placea sa citesc la tine despre asta. Cunoastere sau ignoranta. Desi acum ai inclinat inspre ignoranta, in acest context, sunt curioasa in viata de zi cu zi (trecand peste contextul invizibilitatii, hehe) cum te raportezi la asta 😛
ApreciazăApreciază
Rau! 😀
ApreciazăApreciază
Da, Iulia, voi incerca sa scriu un articol exact pe acesta tema, in stilul meu, evident, pornind de la idea dezvoltata aici. Voi pune link catre articolul tau. Astept ok-ul din partea ta ca sa ma apuc de treaba! 😀
ApreciazăApreciază
*ideea
ApreciazăApreciază
Nice, ai deja ok-ul meu, nu ca ar fi fost necesar 🙂 Sunt chiar curioasa 😀
ApreciazăApreciază
Depinde…poti spiona daca esti invizibil, vecina la care visezi, pe -ulescu la bancomat si poti face niste farse….:D Eu nu vreau sa controlez niciodata nimic 😀
ApreciazăApreciază
Vaaai, Marin :)) Da, uite, la asta nu m-am gandit, sa spionezi persoana de cate te-ai indragostit in secret :))
ApreciazăApreciază
Buna seara, Marin! Da, imi revine incetut, incetut, sa stii, si energia.
Da, exact, si cu persoane dragi si apropiate, pur si simplu ma simt secata uneori, de cuvinte, de energie, de orice urma de initiativa…
Cand eram mica si eu imi imaginam tot felu’ de spionaje, de fapt chiar il spionam pe bunicu’ prin curte, ma ascundeam pe unde puteam si il urmaream cum defila prin curte si muncea. E bine sa fii copil :))
Acum, insa, am preluat mai mult din atitudinea pe care si Nice o aminteste aici. Desi imi place ca relatiile cu oamenii apropiati sa fie sincere, sunt constienta ca fiecare om simte nevoia sa pastreze unele lucruri pentru el. Nu pentru ca ar fi mari secrete si uneltiri, ci pentru ca unele lucruri sunt mai personale si e frumos sa ramana asa, sa avem fiecare intimitatea noastra 😛 🙂
ApreciazăApreciază
Hey 🙂 Cunosc sentimentul descris de tine. Eu nu prea am spionat cand eram mic, dar stiu ca la un moment dat, cand toata lumea dormea in casa, am vrut sa ma plimb prin curte si s-a stricat clanta de la usa. Am zis sa preiau initiativa si am demontat-o, reparat-o si am montat-o la loc. Nimeni nu a auzit ceva, imi placea sa ma uit la ei cand mesteream cum dormeau linistitit 😀 Dimineata, nu au inteles de ce merge asa de bine clanta 😛 Intr-un final, le-am spus :d
Da, Iulia, exista o lume, un spatiu intim de care fiecare om are nevoie ca sa se simta linistita. Chiar si in cele mai pline de iubire relatii, partenerii simt nevoia fie de a fi cateva minute singuri, fie de a sta linistiti departe de orice. Nu stiu exact cum sa descriu trairea, avem nevoie sa detinem un 5% din noi care sa fie apanajul egoismului uman: sa fie doar al nostru.
O seara superba…cu multa, multa energie iti doresc!
ApreciazăApreciază
Ah, ma asteptam ca finalul sa fie unul dezastruos pentru clanta, dar se pare ca erai un adevarat mester 😀 Sa privesti pe cineva cum doarme profund, linistit, e una dintre cele mai bune metode de linistire a propriei persoane. Se pare ca acest fapt simplu are un efect pozitiv asupra psihicului nostru 😀
Da, exact, e o nevoie de intimitate, de introspectie daca vrei, pe care o avem chiar si cand ne aflam intr-o relatie frumoasa. Ai zis bine, e micul nostru drept de manifestare a egoismului, si, totodata, e ceea ce ne conserva unicitatea. Altfel am risca sa ne omogenizam prea mult cu cei din jur, sau in acest caz, cu persoana iubita.
O seara superba sa ai si tu!!
Energie am avut in dupa-masa aceasta… am facut ordine prin dulap, si, mai ales, prin biblioteca!! Ma simt tare bine 😀
ApreciazăApreciază
😀 eu o sa consider asta ca e o leapsa… stii cum se zice… valoare unui articol este dat de criticii sai. Poate tu nu te-ai gandit la ideea asta, dar eu cred ca ar fi o leapsa foarte interesanta!
Nu stau invizibil pentru toata lumea mai niciodata, doar pentru unele persoane mai nesuferite.
ApreciazăApreciază
Te poti raporta cum vrei la ce am scris, leapsa sa fie deci :)) Esti primul caruia i-o pasez :)) 😀
M-am gandit si eu de cateva ori sa aplic metoda asta, sa selectez doar nesuferitii :)) Dar invizibiliatea mea – pe mess, nu are legatura cu vreo persoana sau mai multe pe care doresc sa le evit, e pur si simplu o stare generala de… nu stiu, pasivitate, in care simt ca nu am nimic de spus si nici starea necesara pentru a intretine o conversatie. Iar jumatatile de masura ma deprima 😛
ApreciazăApreciază
Rar de tot cand imi doresc sa fiu invizibila…poate atunci cand nu ma simt extrem de atragatoare(noi, femeile, avem si astfel de zile) sau cand sunt foarte trista, suparata, nervoasa si e musai sa ajung undeva. Atunci nu vreau sa vad pe nimeni…si mai ales sa nu fiu observata de nimeni.
Da, stau pe invi pe mess atunci cand imi verific mailurile, in rest…stau online sau nu stau deloc. Nu s-a demodat inca messu’ asta?
ApreciazăApreciază
Da, imi sunt familiare astfel de momente… Nu stiu daca imi doresc atunci sa fiu invizibila, dar cu siguranta vreau sa fiu singura.
Hihi, nu stiu daca s-a demodat ori ba. Eu stau pe mess, invisible sau nu, caci mai schimb cate o idee cu prietenul meu, eventual. Uneori nu are sens sa il sun doar pentru ca mi-a trecut mie o idee prin cap :))
ApreciazăApreciază
Cred ca ar fi mai interesant daca ai umbla vizibil dezbracata pe strada. Din mai multe motive 😀
ApreciazăApreciază
Da… nu cred ca as face asta vreodata :)) Din mai multe motive 😀
ApreciazăApreciază
Nu poti sa stii pana nu incerci. Si sa faci si niste poze sa putem analiza situatia mai tarziu pe blog.
ApreciazăApreciază
Cui sa fac poze? Mie sau celor pe langa care trec ? Sau poate paramedicilor care ma vor conduce la neuropsihiatrie ? :))
ApreciazăApreciază
Poate ai noroc si te conduc la ei acasa, nu la psihiatrie 😀
ApreciazăApreciază
Si ca sa nu uit! Pentru prietenii tai care vor sa stie daca iti sunt antipatici si te ascunzi de ei: http://www.imvisible.info
ApreciazăApreciază
hahah :)) Dar Dex, mergand pe acest rationament, toti oamenii imi sunt antipatici. Nu ma ascund de prieteni antipatici, sunt invisible pentru toata lumea sau available pentru toata lumea :)) Hahah, cum suna.
ApreciazăApreciază
Degeaba imi explici mie. Explica-le celor de care te ascunzi. Oameni care tin la tine si au crezut ca sunteti prieteni, iar tu nu-ti poti rapi nici 2 minute sa le asculti problemele grave pe care le au.
ApreciazăApreciază
uneori chiar ma simt vinovata pentru asta…
ApreciazăApreciază
iara te gandesti numai la tine 🙂
ApreciazăApreciază
sunt o fire egoista.
Dar ei se gandesc la cat de vinovata ma simt din cauza lor ? :))
ApreciazăApreciază
Hmm… Eu dacă aş fi invizibil în primul rând aş urmări sau spiona o grămadă de fete şi de cupluri. Ca să mă pun în primul rând la punct cu tehnica. Dupa aia aş asculta ce discută alte persoane despre mine. Inclusiv aşa-zişi prieteni/prietene. În fine, aş admira în voie foste iubiri care acum s-au măritat sau au luat-o pe alte cărări în viaţă… aş putea sta lângă ele privindu-le cum dorm sau zâmbesc şi aproape atingându-le cu vârful degetelor părul şi obrajii.
Să mă urc în copaci? Nee… Asta pot face şi acum. Şi tot restul, mai puţin cu plimbatul gol pe afară, care iarăşi îl pot face dar o să creez probleme. Cum ar fi accidente printre maşinile conduse de şoferiţe. Liber sunt şi acum, invizibil nu.
ApreciazăApreciază
Da… un barbat invizibil e mai ,,periculos” decat o femeie.
Eu am o curiozitate… de ce ai vrea sa iti admiri (spionezi) fostele iubiri? Uneori si eu ma mai intreb ce mai face vreun fost prieten, insa nu ar fi ciudat sa iei parte (pasiv, invizibil) la actuala lor viata, chiar si pentru putin timp?
Hehe, in copaci ma pot urca si eu si acum. Insa nu cred ca in oras. Nu stiu daca as putea citi linistita, fara a ma simti asaltata de privirile curiosilor.
Si cu plimbatul gol pe strada… toti putem face asta la o adica, dar nu prea vrem sa ne asumam consecintele. A devenit atat de tipic exemplul accidentelor rutiere provocate de vreo femme fatale, incat exemplul tau, inversul sablonului, mi-a starnit rasul instant :))
ApreciazăApreciază
Pe de-o parte de curiozitate să văd cum a evoluat sau s-a schimbat persoana respectivă, ce obiceiuri are etc. Pe de altă parte, nu neapărat s-o spionez cât să mai fiu în preajma ei… Poate iubirea înseamnă mai mult decât să ştie că eşti lângă ea şi să îţi vorbească. 🙂
ApreciazăApreciază
Uite, tocmai in contradictie cu ce zice Lotus, n-as spiona tocmai foste iubiri. Sau fosti prieteni. Cine intrerupe contactul cu tine, nu mai e langa tine si nu iti mai vorbeste, nu e un om care nu mai are nevoie sa le faca? Daca as fi invizibila, zau daca as sti ceva anume ce ar fi de facut. Probabil as intra in locurile si cladirile in care iti trebuie permis special de acces. Mi-ar placea sa fiu in cabinetul prim-ministrului, in preajma tuturor minconosilor de politicieni. Si, DA, as vrea sa stau 24 de ore in preajma barbatului pe care il iubesc nu pentru a-l „surprinde” si spiona dar a observa pur si simplu cum se misca, respira, priveste, zambeste etc. Chestii simple, banale as vrea sa traiesc, ca o contopire.
ApreciazăApreciază
Păi pe de-o parte, viaţa are uneori cursul ei, independent de voinţa celor doi… Nu poţi tranşa totul aşa simplist că s-a despărţit, să-i fie de bine. Şi părinţii s-au despărţit de tine, sau tu de ei, că doar nu-i sta pe capul lor toată viaţa, dar asta nu înseamnă că nu mai există sentimente între voi.
Pe de altă parte fii atentă puţin la ce ai scris. Tu susţii că nu trebuie să-l vizitezi (în invizibilitate) pe X pentru că dacă X a plecat din viaţa ta înseamnă că nu mai are nevoie de tine. Dar tu vizitându-l nu nevoia lui i-o astâmperi, că el oricum nu te vede şi nu ştie că ai fost acolo… 🙂
ApreciazăApreciază
daaaaa, buna ideea cu locurile inaccesibile noua, oamenilor de rand. Nu stiu daca m-ar interesa politicienii, avand in vedere ca deja stim cat de mincinosi sunt multi dintre ei, in schimb as vrea sa vad cum functioneaza CIA, FBI.
As mai fi curioasa cum e Papa, de exemplu… :))
ApreciazăApreciază
@Irs si Lotus
Dorul si sentimentele de iubire inca prezente (chiar si doar ale tale) ar explica o nevoie, o dorinta sau o simpla curiozitate de a-ti vedea, nestiut de nimeni, o fosta iubire, un fost iubit…
Si, desi nici eu nu as face asta, din motivele enumerate de tine, Irs, tind sa empatizez cu ceea ce spune Lotus… Despartirea, ruperea relatiei nu inseamna neaparat si disparitia sentimentelor dintre cei doi. Uneori, poate ai dori sa afli ce face celalalt, cum ii merge, daca e bine, sanatos, fericit… fara a-i tulbura insa cursul vietii.
ApreciazăApreciază
:-)))))))) Foarte, foarte simpatic articol!
„Dar, cum să spun, aş defila goală prin casă, pe stradă, prin oraş sau pe dealuri”. 🙂 🙂 🙂 Parca te si vad……
Exista totusi, pe undeva, o lege a compensatiei. Invizibilitate totala nu se poate decât daca beneficiarul invizibilitatii e si orb. Asta pentru ca vederea functioneaza pe principiul camerei obscure. Si de unde atâta obscuritate in caz de invizibilitate totala?
ApreciazăApreciază
Esti de groaza, Dragos :)) Imi tulburi visul cu afirmatii rationale si stiintifice! :)) Sa zicem ca intr-o lume paralela in care oamenii ar putea deveni invizibili, vederea nu ar functiona pe principiul camerei obscure 😀
Oh, horror. Sa nu vezi nimic si sa nu te vada nimeni…
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 🙂 🙂 Iulia, este principiul pe baza caruia se organizeaza societatea noastra. Desigur, am depasit stadiul (ma rog, in cea mai mare parte) sacrificiilor umane / animale rituale. Acum, pentru a obtine ceva, trebuie sa sacrificam altceva din propria noastra fiinta, ca doar traim in secolul sado-masochismului. Sigur, la barbati nu se pune asa acut problema 🙂 🙂 🙂 , dar la femei e o adevarata drama: femeie de cariera sau de familie? O mama buna sau un manager perfect? O gospodina super-calificata sau un director executiv model? O amanta exceptionala sau o secretara geniala? Si asa mai departe. Rareori (si cu mult noroc) se pot imbina. Deci tu, ca persoana extrem de cerebrala in primul rând, si ca femeie in al doilea rând, presupun ca ai constiinta faptului ca un dar desavârsit merita un sacrificiu desavârsit…..
ApreciazăApreciază
Orice alegere are un pret… E grea lectia asta, una dintre cele mai grele, Dragos. Probabil ca in cazul femeilor e mai greu, caci inca e o nevoie de ,,a dovedi” ceva. Probabil si barbatii au de facut alegerile lor, mai mult sau mai putin usoare…
ApreciazăApreciază