Piazza del Popolo

Mnemo prin lume 1 minut

Piazza del Popolo nu prea mi-a stârnit interesul în anii trecuţi, însă vara aceasta e posibil să rămână preferata mea, iar acest fapt îmi dovedeşte că dincolo de locul în care te afli, contează cu cine eşti acolo şi cum te simţi în momentul respectiv.
Piazza e cea mai largă şi mai aerisită dintre toate celălalte pieţe ale Romei. O zonă pietonală imensă, încadrată înspre răsărit şi apus de două hemicicluri care evidenţiază două fântâni, cu statui, cu ape limpezi a căror simplă prezenţă te revigorează.
Înspre nord, Porta del Popolo – poarta antică aflată la capătul Via Flaminia, cale romană ce unea capitala cu nord-estul peninsulei, în Antichitate.
Inspre sud, două biserici şi trei străzi ce pornesc simultan spre centrul oraşului, denumite Trident (via del Babuino, via del Corso, via Ripetta)

În centrul imensei pieţe, un obelisc egiptean, ornat cu statuile impunătoare ale unor lei – alături de care turiştii îşi fac poze, suprinzător de civilizat şi cu riscul de a aluneca şi de a cădea în micuţa fântână din faţa fiecărei feline (sau mai rău, pe lângă fântână, hihi)

În piaţă, linişte, aer, vânt. Spre răsărit, colina Pincio te îndeamnă să îi descoperi terasele, palmierii, fântânile. Deşi obosiţi după aproape zece ore de plimbăreală prin marele oraş, am decis să ,,escaladăm” Pincio şi să primim cu braţele deschise ce avea să ne ofere. Şi a meritat, din plin! Priveliştea e superbă de acolo, de sus, oamenii sunt micuţi, micuţi (într-una dintre fotografii se pot observa omuleţii, cum stau ca furnicile la umbra obeliscului). Colina Pincio e superb amenajată, cu palmieri, pietriş – imagini ce îţi creează impresia că te afli nu în sânul latinităţii, ci în depărtate locuri exotice. Am descoperit aici, printre copăcei, o superbă fântână. Nu are nume, dar mi-a fost cea mai dragă din toată Roma (doar Fontana di Trevi o depăşeşte, prin grandoarea ei).











Urmează Colosseum şi Piramide

Publicat de Lulu

Culeg, scriu și spun povești de când mă știu. Sunt pasionată de explorări urbane, rurale, montane și intrinseci, mereu în căutare de noi experiențe... 🌲 În timpul liber, am grijă de (multe) plante, citesc și, de-o vreme, mâzgălesc.

Publicat

33 de gânduri despre „Piazza del Popolo”

  1. Fantana cu apa clara din ultimele fotografii e chiar superba. Si eu m-am indragostit de ea. 🙂 Imi place mult combinatia de verde si albastru. 😀 Ca de obicei, natura ne ofera cele mai grandioase picturi.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Asa e, Nice 😀 Am adorat si eu armonia de culori, am zabovit acolo cat de mult am putut. Era frumos, nu prea era lume acolo… caci fantana se abatea oarecum de la scarile si cararea obisnuita pe care urcau turistii, era inconjurata de copaci si incadrata asa frumos in natura din jur. Noi am ales o carare putin mai abrupta si am ajuns la fantanita 😀 As fi ramas acolo o zi intreaga!

      Apreciază

      Răspunde

  3. Slava Domnului ca au trecut pe deasupra doar pasari constipate :mrgreen:

    (Sper ca n-am suparat cu remarca mea)

    – – – – – –

    PS: Place ca te-ai mai aratat si tu, nu doar spatele tau 😆 Traim prea mult cu impresia ca ne scrie un……..spate. Acum pot pune si-o fatza, autorului.

    Apreciază

    Răspunde

    1. hahah :)) Of, Lusio, la ce te poti gandi. Oricum, nu am stat acolo asa, suspendata in timp :)) Iar copacii au grija de sarmanii turisti :))

      p.s da, m-am simtit in largul meu pe-acolo, deci am ,,stat” la poze :))
      p.p.s ti-am dat add pe youtube :p :))

      Apreciază

      Răspunde

        1. Neata, Nice 😛 Impropriu spus, caci nu contribui cu nimic pe-acolo, mi-am facut cont pentru a putea ,,stoca” temporar la favorites unele linkuri, apoi le sterg, adun altele, aaa… si mai urmaresc unele canale pe-acolo 🙂
          Eu credeam ca multa lume are… Tu nu ai ?

          Apreciază

          Răspunde
  4. Pingback: Lecţie inutilă de logică | Ţara vorbelor în vânt

  5. Ce denumiri socialiste 🙂 . Pai italienii au mult mai multe monumente decât nume pe care sunt in stare sa le puna, e normal ca unele din ele sa ramâna … anonime. Ce este suparator totusi? Au atâtea frumuseti si nu le e suficient, au trebuit sa fure obeliscurile altora….

    Da, intr-adevar, ultima poza e fantastica din mai multe puncte de vedere. Ar putea merge ca reclama intr-o revista de turism.

    @ Lusio, neatentule….Iulia ne-a mai aratat o data fatza, in iarna, când era alaturi de un pitic de zapada.

    Apreciază

    Răspunde

    1. Hihi, da, Dragos, sunt curioasa cand anume si-a primit piata denumirea. Cat despre obeliscurile egiptene, intr-un numar destul de mare in Roma, stiu ca au fost ,,aduse” (ca trofeu banuiesc), inca din Antichitate, cand Imperiul roman era in plina expansiune. Banuiesc ca atunci nu aveau atatea frumuseti, ci atunci le ,,adunau” 😛

      Eu oricum ii admir pentru devotamentul fata de propria lor istorie si cultura, modul in care isi pretuiesc acum frumusetile, le pun in valoare cat de bine pot. Caci, trebuie sa marturisesc, Roma este superba, in zona centrala, unde la fiecare pas vezi arta, cultura, istorie. Pe masura ce te indepartezi de centru, spre periferie, nu difera cu nimic de periferiile oraselor noastre… aceeasi mizerie, praf, mirosuri imbietoare…

      Apreciază

      Răspunde

      1. 🙂 Da, asa e, au fost aduse in antichitate. Numai ca atunci când provenienta lor e certa, si atunci când se stie ca au fost furate, nu luate in urma cine stie carui schimb, eu cred ca de bun simt ar fi sa fie returnate.

        Acuma si partea asta cu devotamentul e cam cu dus si intors. Desigur, sunt mostenitorii unei istorii extraordinare, dar nu cred ca se inalta de prea multe ori la nivelul….ideii. Când am vizitat eu Roma, ‘mirosurile imbietoare’ nu erau doar la periferii, ci si in jurul Colloseum-ului de pilda….Iar pe tarabele din jurul ruinelor Pompeiului gaseai de cumparat tone de …. penisuri din plastic. Nu vreau sa fac pe … „mironositul” 🙂 , chestiunea e ca am impresia ca nu si-au ales bine locul pentru o asemenea marfa.

        Desigur, pe de alta parte era o placere sa observi cum tinerii se aduna grupulete-grupulete prin jurul cine stie caror ruini si ingâna, acompaniati de câte o chitara, melodiile lor specifice. Fara sa-si ambaleze motoarele, fara sa urle si fara sa fie agresivi. Intre ei sau cu altii.

        Apreciază

        Răspunde

        1. Hahah :)) Legat de penisuri, eu tin minte ca in jurul Vaticanului, pe vreo doua-trei tarabe, erau de vanzare ceva obiecte artizanale cu fotografia papei, si chiar LANGA, celebrul penis al lui David (Michelangelo), in miniatura, normal :)) Prima data cand am vazut fericita insiruire de obiecte, mai ca am ras cu lacrimi :))

          Mmm, eu prin Roma centrala, nu am simtit mirosuri imbietoare :)) Desi, in urma cu 2 ani parca, daca imi amintesc corect, am mai strambat din nas, acum nu. (nici nu ma laud cu un nas foarte fin si sensibil)

          Apreciază

          Răspunde

          1. Macar era al lui David…..alea pe care le-am vazut eu la Pompei apartineau probabil reprezentantilor unui trib din cine stie ce bantustan…..

            As fi fost curios sa aflu ce gânduri le-or fi trecut prin cap celor care te-au vazut râzând cu lacrimi la asemenea ‘vizionare’ 🙂

            Eh, probabil ca pe vremea vizitei mele italienii aveau o alta strategie, si anume sa mai pastreze ceva si din amintirea cuceririi Cetatii Eterne de catre goti. Pai inseamna ca au mai inceput sa curete. Cinste lor!

            Apreciază

            Răspunde

  6. Da, macar era al lui David, insa nu toti turistii i-ar recunoaste ,,meritele” lui David, si in primele momente, pana mi-a procesat creierasul informatia, practic am vazut un penis langa fatza papala. Cum sa nu razi, Dragos ? :)) Ma indoiesc ca am fost singura care a observat asta, dar ma intreb daca au aranjat intentionat asa obiectele, caci s-a repetat privelistea :))

    Eh, nu stiau cei din jur de ce rad, doar nu crezi ca am stat acolo si m-am prapadit de ras in fata tarabei :))

    Pe mine sincer m-a deranjat mirosul de sulf, din jurul Romei, cum treceam cu masina spre oraselul in care am locuit. E teribil de insuportabil, nu stiu daca m-as putea obisnui cu un astfel de miros…

    Apreciază

    Răspunde

    1. Eu nu stiu sa fac ca egiptenii, Dex. Tine de cultura generala ? :))
      Daca protagonista a stat cu gatul sucit nitel, poti si tu (e mai putin dureros daca faci natural asta, nu fortat) :))

      Apreciază

      Răspunde

  8. Vezi ce face piesa aia de aparat, pe care o ai… ce ma fac eu daca ajung la Roma fara camera?
    Trebuie sa ma rog de unul si de altul si sa-mi dea adresele de facebook, ca sa-mi pot lua pozele… daca ma intalnesc cu niste profi cu dslr-uri chinezi, in ce limba ne intelegem :))?

    Apreciază

    Răspunde

    1. hahah :)) facebook-ul le rezolva pe toate!
      Daa, sunt foarte multumita de aparat, micut si destept. Evident, conteaza sa ai si CE fotografia, in sensul ca pe-acolo nu a facut aparatul prea mari eforturi.
      Cred ca in engleza, asa, monosilabic, prin semne :)) Fiecare cum stie si poate.

      Apropo de aparate foto performante, era un tip cu un aparat imens, foarte bun, langa noi, la Fontana di Trevi, pe inserat si facea poze CU BLITZ. Mi-era ciuda pe el, iti dai seama ca nu iesea nici o poza ca lumea, caci tocmai luminile alea frumoase de la fantana nu se mai vedeau din cauza blitului puternic. Pana ne-a rugat sa ii facem o poza si i-am sugerat ca ar iesi mai bine fara blitz :)) Si chiaar a iesit superb fotografia, iar el parea foarte incantat de descoperire…, hihi. 😀

      Apreciază

      Răspunde
  9. Pingback: Ultimele clipe ale lui Constantin Brâncoveanu « Marin Toma's Blog
  14. Pingback: 3 saptamani de relaxare | Mnemosyne

Lasă un comentariu