Roma: Navona şi Republica

În Piazza della Republica, Fântâna Naiadelor e cea care mi-a atras atenţia. Nu e monumentală, nici extraordinară, însă pentru mine a fost o oază de linişte, în ciuda amplasării ei într-o zonă aglomerată, în ciuda faptului că am ajuns cu greu la ea, dat fiind faptul că este cea care coordonează sensul giratoriu din zonă (deci nu există o trecere de pietoni către ea, mergi la ,,risc” 😛 ). Poate mi-a atras atenţia şi pentru că e diferită de toate celălalte fântâni arteziene ale Romei.

Cele patru nimfe – nimfa Râurilor (întinsă pe un monstruleţ al râurilor), nimfa Apelor Subterane (aşezată pe un dragon), nimfa Lacurilor (alături de o lebădă) şi nimfa Oceanelor (alături de un cal), sunt aşezate în jurul unui bărbat ce pare a duce o luptă cu o făptură acvatică.

Am ajuns în această piaţă de două ori, nu întâmplător, şi nu regret, căci am reuşit să surprindem unul dintre frumoasele curcubee ce prind viaţă lângă Fântâna Naiadelor!! 😀

Dacă în piazza della Republica m-a încântat jocul apei şi al culorilor, în Piazza Navona am simţit cel mai deplin ceea ce noi identificăm acum a fi o atmosferă medievală a orăşelelor italieneşti, cu străzi înguste, arţişti, oameni plini de viaţă şi de culoare, terase ce se încadrează perfect în atmosferă. Amplasaţi parcă strategic, astfel încât să nu li se suprapună vocile şi să creeze gălăgie în loc de muzică, diverşi muzicanţi stradali, talentaţi zic eu, contribuie la acest decor romantic.
Nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult… Fântânile, statuile, obeliscul, muzicanţii, pictorii – în culori de apă sau cu alte metode mai inovatoare, terasele, statuile vii, diversitatea turiştilor care totuşi, aici, nu e sufocantă, jongleur-ul, clădirile, modul în care apune soarele în piaţă, totul, totul m-a încântat şi m-a liniştit în acelaşi timp.