Piazza San Pietro

Standard

Pe măsură ce te adânceşti în teritoriul italian, aerul se schimbă, iar tu simţi asta. E a treia oară când am ajuns la Roma în miez de noapte. Noapte caldă, aer umed. În următoarea zi am vegetat între pereţii salonului apartamentului. Mereu mi-a plăcut camera asta, are ieşire directă la balcon, cu uşi mari de sticlă. Poţi admira cerul toată noaptea, în caz că nu ai somn. Te poţi ridica din pat, în miez de noapte, pentru a ieşi pe balcon, la aer – care mereu pare a fi insuficient. E doar un pas.

Au trecut doar 2-3 săptămâni, dar nu reuşesc să îmi dau seama dacă primul loc vizitat a fost Vaticanul sau marea. Cronologia, timpul s-au înceţoşat în mintea mea.
Nu sunt o persoană bisericoasă, nu am fost niciodată, spre dezamăgirea unora, dar m-a atras mereu istoria religiilor. Iar la Vatican s-a ,,scris’’ o parte din istorie, nu doar a religiilor, ci şi cea politico-socială. Aşadar, curiozitatea e mare. Când mergi la Roma, Piazza San Pietro e unul dintre locurile în care îţi doreşti să ajungi (dacă nu, recomand din suflet). Vara trecută, mi-am petrecut dimineţile aici, citind, aşezată lângă vreuna dintre imensele coloane. Anul acesta, abia, am aflat că Bernini e artistul responsabil pentru grandoarea celor două sute (spre trei sute) de coloane, precum şi pentru statuile ,,decorative” ale sfinţilor ce par a păzi această imensă piaţă. Decorative – impropriu spus, căci atenţia la detaliu face din fiecare statuie o operă individuală, distinctă, de sine stătătoare. În mijloc, Obeliscul egiptean. Aici, religiile converg. Vaticanul, implicit şi Roma, este, poate, pentru cei mai mulţi dintre noi, un simbol al catolicismului. Ei bine, e mai mult de atât.





Interiorul bisericii Sfântului Petru (Basilica San Pietro) e fascinant. Te lasă cu gura căscată, la propriu. Te face să admiri dedicaţia şi pasiunea cu care oamenii secolelor trecute construiau clădiri. Fiecare colţişor al grandioasei biserici e o mică sau mare operă de artă. Arhitecţii erau artişti. Atenţia la detalii era, probabil, o regulă de aur. Mi-e ciudă oarecum. Acum am avea tehnologia pentru a crea şi construi astfel de clădiri, dar nu o facem. Preferăm clădiri simple, pătrate, din sticlă. Nu am nimic cu cele din urmă, sunt elegante şi frumoase. Doar că mi se pare un paradox…
Acolo, pentru o clipă, la vederea razelor de lumină ce se strecoară prin cupolă, te cuprinde sentimentul unei revelaţii. Baldachinul de sub cupolă, înalt de 29m, a fost proiectat tot de Bernini, şi pare a fi în totalitate din bronz. L-am găsit fascinant, precum mi s-a părut şi altarul din spatele său (cu strălucitorul ,,soare”) şi întreaga biserică, de altfel.









P.S Foarte important! Dacă ajungeţi vreodată la Vatican şi doriţi să treceţi dincolo de piaţă, să intraţi în biserică şi în stat, nu uitaţi de ţinuta decentă obligatorie…

Anunțuri

14 răspunsuri »

  1. Ma bucur color, ca ai atatea sa ne impartasesti.o sa incerc sa imi mut blogul pentru ca imi face numai probleme, nu mai pot sa comentez nici macar la mine pe pagina.Sper sa reusesc.

    Apreciază

    • 😀 Cred ca e mai bine asa. Nu vei mai avea probleme tehnice acum 😛 M-am speriat in urma cu 10 minute, am intrat pe coeurdepluie.blogsp… si mi-a zis ca blogul a fost eliminat. Ioioioi. M-am linistit apoi citind comentariile 😀

      Apreciază

  2. Roma…ramane doar un vis frumos. 😦 La fel ca si Toscana, Cinque Terre sau Costiera Amalfitana. Unul pe care tu il tot traiesti aievea. :)) Pana acum, in celelalte calatorii nu ai facut poze?

    Apreciază

    • Anul trecut am facut doar vreo 10 fotografii cred… Am vizitat Roma doar cu privirea si cu simturile, sa zicem asa… :p Nu m-am plimbat nici atat de mult ca acum, in schimb am contemplat-o in liniste. Uneori, prezenta aparatului de fotografiat ne face sa nu mai vedem cu adevarat realitatea, ne face sa o privim printr-o lentila. Uneori doar. In urma cu doi ani am facut fotografii, mai putine insa, comparativ cu acest an. Acum am avut mai mult timp la dispozitie, am profitat!:D

      Visele devin realitate, uneori, Nice 🙂 Sper sa ajungi unde iti doresti… Poate e mai aproape decat crezi 🙂

      Apreciază

    • Ma bucur 🙂 Mi se pare ca in ultimii ani, cum foarte multi romani au navalit in tara asta la munca, Italia ca destinatie turistica si-a pierdut din maretie (pentru noi, romanii), ca si cum ar fi ,,uzata”. Poate e doar o impresie. Ma bucur deci ca ti-a revenit interesul. Sunt multe locuri frumoase acolo, nu doar in Roma, ci si in imprejurimi…

      Apreciază

  3. is frumoase chestiile astea dar ma intreb oare merita cheltuiala? ajuta pe cineva ca isi fac mega contructii? ii apropie mai mult de Dumnezeu? cu banii aia ajutau milioane de nevoiasi din intreaga lumea… dar fie, cine sunt eu sa judec.

    Apreciază

    • Mmm, depinde din ce unghi privesti intregul aspect. Ca biserica si cladire, Basilica San Pietro e impresionanta, iar admiratia mea e strict legata de arta si de eforturile depuse de artisti adevarati, care in urma cu ani buni, au reusit sa realizeze o asemenea cladire, in lipsa tehnologiei de azi.
      In rest, cum spuneam, nu sunt o fire bisericoasa, iar asa-ziselor lacase sfinte nu le gasesc rostul decat daca e un astfel de loc care poate deveni un simbol al umanitatii, a ceea ce poate Omul realiza.
      Daca merita cheltuiala ? Probabil italienii ar spune ca da. Se poate sa ma insel teribil, dar din cate am observat, economia unui intreg oras, care nu e mic deloc, e sustinuta de turism, de sutele de mii de oameni care vin si raman de multe ori fara grai la vederea unor astfel de cladiri.
      E ca si cum au facut o investitie in urma cu ceva ani, iar apoi culeg roadele timp de secole intregi…

      Apreciază

      • asa o fi si cu catedrala neamului? eu gasesc ca lacasele de cult sa nu iasa in evidenta prin opulenta, aur, pietre pretioase, inaltime ca nu te apropie mai mult de Dumnezeu…. bine nu zic nimic de coloseum de turnul din Pisa sau alte chestii laice

        Apreciază

        • Asta e si parerea mea despre lacasele religioase, vorba vine ,,casa lui Dumnezeu”. Si nu, nu ma raportez la fel cand vine vorba de catedrala neamului. De ce ? Catedrala Neamului e un moft exagerat. Construirea Basilicii San Pietro, in Evul Mediu, a fost mai mult decat construirea unui lacas de cult, atunci Biserica isi consolida influenta politica, era in concurenta cu marile imperii. Asa cum existau palate, castele si alte edificii semnificative pentru regi, asa s-au construit si cladiri impunatoare pentru forta care guverna (sau incerca inca sa guverneze) asupra Europei…
          In concluzie, contextul istoric face toata diferenta (si evident arta autentica, cel putin in ochii mei). Acum, cand Biserica e doar o alternativa pentru omul de rand, sa construiesti un lacas de cult atat de impunator e nejustificat. Atunci insa, erau alte vremuri…

          Apreciază

  4. Vacanţa la Roma e promisă mamei, am stabilit noi că vom merge amândouă…şi pentru că tot aştept după ea, am tot ratat Roma, dar gata, voi începe presiunile şi sper să ajung şi eu curând…
    Superb ce ne arăţi tu aici 🙂

    Apreciază

      • Avem două locaţii pe care ne-am propus de mult că le vom vizita prima dată împreună: Roma şi Ierusalim şi sper să reuşim cât mai curând 🙂
        Ea e foarte puţin plimbăreaţă (lipsa de exerciţiu) şi o mobilizez mai greu, dar momentan sunt încântată că e convinsă să plece la o prietenă în Spania. Dacă se ţine de idee şi prinde gustul, o să-mi fie mult mai uşor s-o mobilizez 😀

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s