Ce te poate învǎţa un cal…

Standard

Azi s-a încheiat cursul meu de echitaţie… Am rǎmas cu nostalgii, pǎreri de rǎu (cǎci e gata), amintiri foarte plǎcute şi câteva uşor neplǎcute. Nu e greşit ca o astfel de experienţǎ sǎ fie numitǎ ,,curs de echitaţie’’, cǎci am învǎţat multe lucruri despre mine, în primul rând.

Astfel, am cǎzut. Mai exact, am învǎţat sǎ mǎ ridic şi, trecând peste toatǎ durerea fizicǎ şi şocul emoţional, am învǎţat sǎ ofer încredere necondiţionatǎ unui animal, unui cǎluţ, la fel de înspǎimântat precum mine. Mi-am dat seama cǎ nu e chiar capǎt de lume sǎ te încrezi în cineva, am conştientizat cǎ nu e foarte oribil când nu totul depinde de tine. Şi nu e capǎt de lume nici când îţi dai seama cǎ tu eşti vinovat de propriile-ţi eşecuri, nu calul, nu o altǎ persoanǎ.

Apoi, dacǎ aveam vreo îndoialǎ, între timp m-am convins cǎ ei, caii, comunicǎ afectiv. Am simţit pe pielea mea cum propria-mi stare de spirit se revarsǎ asupra calului, cum el o preia şi se comportǎ în funcţie de tine, de ceea ce simţi. Dacǎ ţi-e doar teamǎ, el va sta pe loc. Dacǎ eşti încordat, agitat, crispat, va deveni în scurt timp şi el aşa. Caii stabilesc rapid o legǎturǎ cu omul, ei te simt, ei ştiu dacǎ le poţi fii stǎpân, prieten, egal. Ei simt dacǎ eşti apatic, nervos, binedispus, dacǎ îi iubeşti sau îi deteşti. Şi fiecare are personalitatea lui. Nu te poţi raporta în acelaşi mod la doi cai diferiţi. Iar asta simţi din momentul în care te-ai urcat pe ei. Caii sunt foarte sensibili, au simţurile foarte dezvoltate, iar ceea ce nouǎ ni se pare nesemnificativ, pentru ei e important. O loviturǎ de cǎlcâi, chiar şi uşoarǎ, îl poate face sǎ o ia la trap, sau sǎ schimbe direcţia, sau îi poate crea confuzii dacǎ tu îi dai alte semnale cu dârlogul.

Apoi, am fost cǎlcatǎ pe picior de un cal. Câteva secunde, care au pǎrut minute. M-a durut, însǎ doar perioada în care copita lui a poposit pe laba piciorului meu. Când şi-a ridicat piciorul, a trecut şi durerea. Bine, cǎluţii ǎştia nu au potcoave. A fost drǎguţ el, Sigli, când şi-a dat seama cǎ m-a cǎlcat, şi-a retras rapid piciorul, iar apoi şi-a lǎsat capul jos ca şi cum ar verifica dacǎ e totul în regulǎ…

Am învǎţat sǎ am încredere în mine! Şi am vǎzut ce diferenţǎ poate face acest sentiment. Mi-am dat seama cǎ nu poţi fii stǎpânul nimǎnui pânǎ nu eşti stǎpânul tǎu. În general, mǎ simt copleşitǎ de emoţii, însǎ, acum, am mai reuşit sǎ mi le controlez. De nevoie, da, cǎci nu vroiam sǎ cad şi a doua oarǎ şi, mai mult de atât, vroiam sǎ mǎ simt bine-bine, acolo sus pe Sigli. Faptul cǎ mi-am mai controlat din emoţii, pentru mine, reprezintǎ un pas important, cǎci mǎ refer la acel gen de emoţii cu manifestare fiziologicǎ pregnantǎ: stare de încordare, tensiune în tot corpul, fiori negativi, lipsǎ de concentrare, uşor tremor al membrelor etc. Ei bine, am mai reuşit sǎ le ţin sub control. Mi-aş cere scuze cǎluţului, cǎci a trebuit sǎ suporte toate schimbǎrile mele emoţionale.

Cǎluţul meu a fost un cǎpos, un rǎsfǎţat, un rebel. Mi-ar fi fost mult mai uşor pe un alt cal, care sǎ meargǎ singur, sǎ nu fiu nevoitǎ la fiecare pas al lui sǎ lovesc din cǎlcâi. Pe de altǎ parte, mǎ bucur cǎ l-am avut pe el. M-a testat încontinuu, la fiecare pas fǎcut era un alt test. Uneori, şi-a facut de cap. A se citi: nu am fost în stare sǎ fiu autoritarǎ. Da, mi-era milǎ sǎ îl tot sâcâi, sǎ îl tot ,,împing cu cǎlcâiul”, iar el, şmecherul, ştia asta. Şi mǎ testa. Ştiu cǎ îi plǎcea de mine, dar avea o personalitate prea puternicǎ pentru a se lǎsa condus aşa uşor de un cǎlǎreţ nepriceput. Deci, cu tot dragul pe care l-am avut faţǎ de el şi cu toatǎ blândeţea pe care mi-o arǎta, a fost o luptǎ continuǎ între noi doi, între personalitatea mea şi a lui. Am ajuns la concluzia certǎ cǎ eu nu ştiu sǎ fiu autoritarǎ. M-a mai învǎţat el sǎ fiu, în scurtul timp petrecut împreunǎ😀

Of! Şi am trǎit una dintre cele mai superbe senzaţii din lume, experimentate de mine pânǎ acum. Galopul !! M-am simţit atât de vie în acele momente. O stare confuzǎ, adrenalinǎ cât cuprinde, puls ridicat, emoţii, dar un entuziasm şi o senzaţie de libertate purǎ!! A fost absolut minunat!!!…

Din puţinele fotografii pe care am reuşit sǎ le ,,fur” înainte sau dupǎ cursuri, am ales câteva. Armǎsarul negru e Siglişorul meu, el se face ,,vinovat” de tot ce am învǎţat în perioada asta şi de progresul, cred eu, pe care l-am fǎcut cu mine însumi, din anumite puncte de vedere.
Îmi sunt atât de dragi toţi, m-am ataşat de ei şi, cu siguranţǎ, ziua de azi nu va fi ultima în care îi voi vizita!… Pânǎ şi Aurel, cǎţeluşul, mi-a fost simpatic tare. Cum am mai spus cândva… e o altǎ lume acolo. O lume simplǎ, dar care are atâtea de oferit. O lume liniştitǎ, dar care îţi poate stârni cel mai mare entuziasm!..












22 responses »

  1. se pare ca ai avut o experienta foarte frumoasa din care nu numai ca ai avut de invatat cate ceva dar te-ai simtit minunat, din cate observ din stilul in care a fost scris articolul.

    Apreciază

  2. Mai mult decat un curs de echitatie pare sa fi fost o lectie de viata. Cel mai important mi se pare faptul ca ai reusit sa-ti controlezi unele emotii neproductive(sa le numim asa). Cam multe peripetii si senzatii noi, unice, irepetabile dintr-o data, nu ai fost coplesita?

    Apreciază

    • Da, Nice, chiar a fost o lectie de viata, desi poate pare mult spus asa. De atatia ani ma stradui sa imi controlez emotiile si acum am reusit putin, in mod voit si constient. Si da, am fost coplesita, unele lucruri mi le amintesc destul de vag, asa… prin ceata :)) Treceam atat de repede de la o stare la alta… Acum ma simteam entuziasmata, bucuroasa, increzatoare, in secunda urmatoare acumulam o tona de frustrari, sau teama sau anxietate. Acum eram plina de viata, imediat eram epuizata din cauza efortului. Schimbari emotionale din 15 in 15 secunde. Dar am invatat sa le disting, sa le constientizez mai bine si maaaai ales, sa le controlez pe cele.. neproductive, caci simteam cum i se transmite calului si daca imi doream o relatie buna intre mine si el, trebuia sa imi cultiv emotiile poztive, sunt mai indicate🙂 Au fost frumoase chiar si momentele frustrante, caci m-am simtit tare vie!!😀

      Apreciază

  3. Hahah :)) Imi cer scuze ca m-am postat cu spatele la voi, sunt printre putinele fotografii in care apar si eu (cele doua, cu spatele si cand stau intinsa pe vifor). In rest, am facut poze la cei care erau inaintea nostra pe caluti.
    Oricum, Lusio, acolo calutul e protagonistul, nu eu. As fi preferat sa ii fac poze cand era liber, pe deal😛

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s