Dorinţe ilogice

Standard

Problema drogurilor mi-a mai cǎşunat prin toamnǎ, în grǎdina Milogului, şi acolo dezbǎteam niţel problema legalizǎrii lor, sintetizând traseul lor din tabǎra legalǎ, înspre cea ilegalǎ – cei interesaţi pot accesa linkul, momentan nu asta mǎ preocupǎ, nu legalizarea lor ori ba.
Vrând-nevrând, mǎ tot lovesc de subiect, nu am cum sǎ îl evit. In ultimul an am aflat mai multe lucruri despre propriul nostru organism, cum funcţioneazǎ el, cum ne influenţeazǎ.
Faptul cǎ mǎ opresc iar asupra subiectului e doar o consecinţǎ, o urmare a conştientizǎrii faptului cǎ foarte mulţi oameni nu au nici cea mai micǎ idee ce se întâmplǎ cu organismul nostru când astfel de substanţe sunt consumate şi mai ales când apare dependenţa. Cred cǎ am auzit deja de mai multe ori expresii de genul ,,Care dependenţǎ fizicǎ?! E doar psihic totul” (sau cealaltǎ formulare, cu cei doi termeni inversaţi), ,,Ǎia de nu se pot lǎsa de cutare drog sunt oameni slabi”, ,,E vorba doar de voinţǎ”.
Sigur, e uşor sǎ spui cǎ e vorba doar de voinţǎ, cǎ drogatul ǎla e un om slab, cǎci, incredibil, nu poate sǎ-şi învingǎ pornirile fiziologice dictate de creier şi corp. Vǎ invit sǎ nu mai mâncaţi. Sǎ nu mai beţi apǎ. Hai fie, sǎ nu mai faceţi sex (deloc!) atunci când doriţi, cǎci asta nu ar conduce la moartea voastrǎ. Sunt conştientǎ cǎ e o nevoie pe care şi-au creat-o singuri, nu o sǎ dezvolt asta acum, e doar oarecum nedrept faptul cǎ unii îşi permit sǎ îşi distrugǎ propriul organism, propria viaţǎ, în timp ce alţii au cu adevǎrat probleme pe care nu şi le-au creat singuri. Dar nu gândurile astea îmi fac mizerie prin cǎpǎţânǎ acum, poate le voi aborda mai târziu.

Drogurile. Hai sǎ le înşirǎm, în mare. Ar fi depresoarele/sedativele – aici intrǎ alcoolul (etanol), barbituricele, tranchilizante minore (gen Xanax, Valium), inhalante. Apoi, opiaceele sau narcoticele – opiul cu derivatele lui (codeinǎ, heroinǎ, morfinǎ), metadona. La psihostimulante avem amfetaminele, cocaina, nicotina şi cafeina. Apoi, halucinogenele (LSD, Psilocybin), canabisul – marijuana şi haşis. Toate afecteazǎ comportamentul, dispoziţia/starea de spirit şi/sau conştiinţa.
Oamenii acceptǎ greu faptul cǎ, la un micronivel, unele comportamente sau tendinţe comportamentale ne sunt induse de reacţii biochimice intra şi intercelulare din propriul corp. Vrem sǎ credem cǎ suntem stǎpâni şi deţinem controlul absolut asupra noastrǎ, cǎ facem fix ce vrem (da, facem fix ce vrem, dar asta nu înseamnǎ şi cǎ suntem conştienţi sau cǎ avem puterea de decizie asupra a ce anume ne dorim).

În creier, existǎ un aşa numit sistem dopaminergic. Motivaţia stimulativǎ e cea care deschide cǎile dopaminei, sistemul fiind activat de acei stimuli interpretaţi ca fiind o recompensǎ, stimuli care declanşeazǎ dorinţa. În cazul celor mai mulţi dintre noi, sistemul dopaminergic e activat de recompense naturale – de ex. mâncare gustoasǎ, bǎutura preferatǎ, un partener sexual dorit.
În aceeaşi mǎsurǎ, însǎ, aceşti neuroni pot fi activaţi de substanţe capabile sǎ creeze senzaţia de plǎcere (cum ar fi heroina, cocaina, amfetaminele). Funcţionarea sistemului dopaminergic este legatǎ de dorinţǎ, nu de plǎcere. El nu creeazǎ senzaţia de plǎcere, ci induce individului dispoziţia de a repeta acele comportamente care au declanşat infuzia de dopaminǎ, fǎrǎ a mai ţine cont dacǎ respectivul eveniment produce plǎcere sau neplǎcere.
Folosirea repetatǎ a drogurilor amintite cauzeazǎ o hipersensibilizare a neuronilor respectivi. Sensibilizare ce poate fi permanentǎ, neuronii dopaminici putând fi activaţi în continuare mai mult doar de droguri sau stimuli similari.
Tot procesul stǎ în spatele comportamentelor pe care noi le condamnǎm şi le etichetǎm ca fiind ,,acte de slǎbiciune”: indivizii manifestǎ dorinţe exagerate în ceea ce priveşte consumul drogului cu pricina, în ciuda faptului cǎ acesta le face rǎu. Pǎrea ilogic, nu ? Dar are sens.

Deci, nu e vorba ,,doar de voinţǎ”!!! Când motivaţia, dorinţa – care apropo, sunt acele elemente semnificative care oferǎ o direcţie comportamentului, întrǎ în contradicţie cu rǎmǎşiţele voinţei, pare a urma o bǎtǎlie dureroasǎ.
Eu nu pretind cǎ dependenţii de droguri ar merita un nivel ridicat de compasiune. La urma urmei, hai sǎ fim relativ rǎutǎcioşi, şi-au fǎcut-o cu mâna lor. Dar ar fi frumos sǎ ne plecǎm puţin intelectul asupra unor aspecte mai ,,mǎrunte”. Sǎ conştientizǎm cǎ, poate, sunt mulţi factori care au condus la instalarea respectivei dependenţe. Şi mai ales, cǎ nu e aşa uşor cum ne place sǎ credem. Cǎ nu totul ţine de voinţa conştientǎ a omului. Cǎ avem un mod de funcţionare, care, odatǎ dereglat, ne va subjuga.
Si mai ales, sǎ conştientizǎm faptul cǎ, organismul nostru are propriile-i sisteme şi mecanisme de a cǎror bunǎ funcţionare depinde şi aşa-zisul liber arbitru al nostru. Cǎ o simplǎ eliberare suplimentarǎ sau deficitarǎ a unor neurotransmiţǎtori, de exemplu, ne poate schimba comportamentul general. Uneori ceea ce ne dorim nu e chiar ceea ce ne dorim. Dar cum facem diferenţa ?
Ca sǎ revin la consumatorii de droguri, cei dependenţi, poate data viitoare când ne gândim cǎ sunt ,,slabi” cǎci nu preiau controlul, sǎ ne gândim cum ne comportǎm noi când ne dorim ceva concret, într-un mod exasperant, ceva la care ştim cǎ putem avea acces dacǎ întindem mâna. Ne abţinem ? Ne controlǎm ?

12 responses »

    • Corect, taramul ironiei vesnice. Nu am precizat, dar acum ca ai dat acest exemplu atat de graitor, e chiar dovada de ipocrizie sa aratam cu degetul slabiciunea altora, cand stim prea bine cum multi nu ne putem abtine de la chestii mai banale, gen o bere, o inghetata, in ciuda faptului ca stim ca ni se umfla stomacul de la bere, sau ca ne va durea sigur gatul apoi de la inghetata.

      Apreciază

  1. lol … da’ cu homonii „masculilor” nu-i aceeasi poveste? adica nu-i tot un proces chimic care pe moment „iti ia mintile”? in cazul ala tre’ sa puneti mana pe cutit si sa taiati in carne vie (cum citeam pe nu-mai-stiu-ce-blog)? sau, in cazul masculului „inselat”, tre’ s-o „educe” cu pumni si picioare? ipocrizia umana e (la fel ca si prostia) infinita …

    Apreciază

    • Vroiam sa ating si punctul asta, dar prea as fi pierdut firul ideilor :))
      Exact la asta ma gandeam. ,,Masculii”, hihi, si ei sunt influentati biochimic in momentul in care isi doresc o femeie. Acum nu stiu exact daca prin ,,in cazul ala” te referi strict la dorinta puternica resimtita sau la manifestarea comportamentului (care poate ajunge la viol, exemplu). E o dorinta care nu poate fi controlata cu brio de toti. Din acest punct de vedere, situatiile s-ar asemana.
      Cred ca diferenta consta in impactul social/moral pe care il au posibilele comportamente ale noastre. Un dependent de droguri isi face rau propriei persoane, in primul rand, cenzura proprie nu are un sens prea mare, isi vede viata distrusa si singura motivatie e drogul.
      Ce il face pe un om sa nu isi piarda mintile sunt probabil regulile autoimpuse, care inving (sau nu). Probabil asta ne-a ridicat putin evolutiv, prin ratiune am reusit sa stapanim unele impulsuri, dorinte.
      Bine, difera putin nivelul la care au loc schimbarile biochimice. In cazul hormonilor barbatilor (fie ca dorinta sexuala, fie ca impulsuri agresive), eliberarea de hormoni e la un nivel optim in general (atat cat sa poti duce), iar cand nu e, deja e o problema medicala, ma gandesc. In cazul dependentei asteia de droguri, neuronii sunt hipersensibilizati (sunt scosi din functionarea lor obisnuita) si raspund (aproape) doar la substanta respectiva. Ma gandesc ca e muult mai intens in cazul din urma….

      Apreciază

      • dap, de la gand la fapta e cale lunga! da’ ideea e ca chiar daca reusesti de N ori sa invingi hormonii, exista ghionul sa si pierzi … caz in care o reactie exagerata e nelalocul ei (indiferent ca-i el sau ea). cand aud texte gen „daca face sex cu altu/alta adio, chiar daca relatia functioneaza bine de zeci de ani” … atunci stau si ma gandesc iar ca omul de fapt isi cauta necazul cu lumanarea …

        Apreciază

        • Hihi, toti ,,pierdem” in fata hormonilor din cand in cand, sub o forma sau alta. Trecand acum dincolo de comportamentele astea autodistructive (consumul de substante..), de multe ori e indicat sa dai curs dorintelor/nevoilor de tip bazal.
          Am pus mai sus ghilimele, caci uneori corpul stie mai bine de ce avem nevoie, deci nu pierdem dandu-i ascultare. Daca simte nevoia si isi doreste sa faca sex cu altcineva, lanturile si limitele impuse din exterior/interior nu vor face decat sa creeze frustrari. Eu una nu vreau ca omul pe care il iubesc sa fie un frustrat, nu din cauza asta. Iar uneori, pentru a aprecia activ ce avem, avem nevoie sa putem face o comparatie. Evident, e greu sa trecem peste interesele personale…
          Cei mai multi gandesc asa, cu texte gen celei amintite de tine..

          Apreciază

    • Da, e chiar interesant. Cred ca stim toti situatii in care doi oameni se contrazic furtunos, dar ei sustin acelasi lucru, de fapt 🙂 E posibil sa fie asa cum spun respectivii, insa, pe de alta parte, stiu destul de multe exceptii, oameni care nu discuta doar pentru a castiga, ci pentru a afla, pentru a descoperi..

      Apreciază

  2. Indiferent de situaţie cu toţii suntem de acord că nu sunt bune drogurile fie ele nicotina sau heroina, trebuie sa gasim o modalitate prin care sa starpim aceasta holera a secolului 21 fara a incrimina dependentii !

    Apreciază

    • Nu sunt bune daca sunt consumate abuziv si fara noima, fara sens. Pana la urma, si ceea ce numim noi a fi medicamente, pot deveni usor ,,droguri”. Morfina, tranchilizantele, amfetaminele sunt folosite cu succes in sistemul medical. Metadona, drog si ea, e folosita tocmai pentru a anihila dependenta de heroina. Paradox.
      Cred ca e foarte greu sa gasim acea modalitate. Portugalia a reusit, intr-o oarecare masura, prin scoaterea lor din ilegalitate (poti citi articolul de la Milogul pentru cifre si date statistice). Astfel, cei dependenti nu au mai avut teama de a cere ajutor, caci nu le-a mai pus nimeni catuse, ci au fost integrati intr-un program terapeutic.
      Alte modalitati…? Educatie. Ne-am obisnuit, ca societate, sa inchidem ochii, sa nu vedem ce nu ne place. Dar problema nu dispare asa. Cunoasterea inseamna putere, de multe ori..

      Apreciază

    • „nicotina sau heroina”? de ce nu „alcool, nicotina sau heroina”? sau, continuand, ce are „zahar, alcool, nicotina sau heroina”? se spune ca „tot ce e bun in viata e imoral, ilegal sau ingrasa” … si chiar daca radem, nu strica si sa ne gandim putin.

      da’ sa revin: nu voi renunta la fumat nici daca-mi zice doctoru’ ca mai am X zile de trait. da, conform mai multor teste sunt „moderately dependend on nicotine” … da’ incerc sa nu depasesc 8 tigari pe zi (unde ziua are 19-20 de ore „treze”), reusind sa fumez doar atunci cand pot savura acea tigara (nu fumez la nervi. la stres, etc.). daca asta compari tu cu heroina (sau orice alt drog) si efectele ei … then i rest my case.

      ps: nu vreau sa citesc povesti cu „fumat pasiv” … ca nu oblig pe nimeni sa stea cu mine-n camera unde fumez si nici nu suflu nimanui fumul in plamani … iar afara, in aer liber, fumul ce iasa deja „filtrat” de plamanii mei, nu se compara cu gazele de esapament ce le inspiram de zor daca iesim in strada.

      Apreciază

      • Cat devotament :))
        E bine daca reusesti sa fumezi strict de placere, in sensul ca iti faci timp sa savurezi momentul si tigara. Cei mai multi fumeaza insa din obisnuinta, la nervi/stres, ca gest social etc.

        Legat de fumat pasiv, hahah, pe mine ma deranjeaza de exemplu, cand, pe strada, circul in spatele cuiva care fumeaza si fumul respectiv imi vine direct in nari. Bine, sa zicem ca am avut vreo doua-trei excese de tuse si probleme respiratorii mai grave din cauza inhalarii fumului de tigara. Am ramas traumatizata :))

        Radem, nu radem, drog poate fi orice substanta care produce schimbari in organismul nostru. Deci si zaharul, daca e folosit abuziv/compulsiv. Intr-o perioada luam zilnic niste pastilute pe baza de plante, deci chiar naturale naturale, nimic sintetic acolo (erau suplimenti nutritivi, vitamine). Mai in gluma, mai in serios, mi s-a spus ca ma droghez cu ,,alea” :))
        Ideea e ca nu toate sunt la fel de periculoase, unele, daca sunt intrebuintate cu masura si in cantitate redusa (gen cafea, as zice si marijuana dar voi fi pusa la zid), sunt chiar benefice unor oameni, in anumite perioade ale vietii. Totul devine problematic in momentul in care pierdem controlul. Cand nu mai e decizia noastra.

        Heroina creeaza automat ,,nevoia” (dependenta?) dupa o singura utilizare – stiu bine ?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s