Frǎmântǎri

Standard

Când logica îţi oferǎ un set de date referitoare la o situaţie complexǎ, când experienţa trecutǎ se alǎturǎ şi ambele îţi spun cǎ nu ai nici o putere, cǎ nu poţi schimba nimic, cǎ mâine nu va fi mai bine, oricât te agiţi (şi nu mǎ refer la un pesimism nejustificat), e oare greşit sǎ speri încǎ ?
E oare absurd sǎ crezi cǎ logica ta e bazatǎ pe datele pe care le ai acum, dar cǎ o acţiune mai semnificativǎ, un pas mai important, un mod mai concret de a încerca sǎ soluţionezi ceva, va produce o micǎ schimbare, oricât de micǎ, ce ar putea schimba datele de acum? Existǎ o oarecare dinamicǎ a evenimentelor, oricât de statice ar pǎrea uneori. Uneori totul este afundat într-un pattern atât de familiar, încât micile schimbǎri nu par a clinti nimic, nu par a sparge cercul. E nevoie de schimbǎri mai mari, generate deci, de acţiuni mai semnificative.
E absurd sǎ sper cǎ voi reuşi sǎ produc o oarecare schimbare mai semnificativǎ ? Nu pot renunţa atât timp cât ştiu cǎ soluţia e aici, în acest mediu, în aceastǎ lume. In unele zile, am impresia cǎ am fi într-o cuşcǎ, iar ea, cauza unei posibile schimbǎri, aleargǎ veselǎ dincolo de gratii. Alteori, îmi pare doar cǎ suntem liberi, dar nu avem ochi sǎ o vedem, energie sǎ o cǎutǎm.

17 responses »

  1. E ca si atunci cand astepti premiul cel mare, asa si acum crezi ca numai o chestie majora poate schimba sau influenta situatia.Eu cred ca unele lucruri se rezolva de la sine, suntem noi prea prinsi de momentul situatiei ca sa vedem lucrul asta.Nu e gresit sa speri, dar daca ai motive intemeiate din care sti ca nu poate fi mai bine, de ce mai speri?Iti da o stare de bine?
    p.s – esti prea ambigua cateodata

    Apreciază

    • Da, sunt constienta ca sunt ambigua… unele lucruri nu imi vine sa le despic in patru si imi dau seama ca nu poti sa iti formezi o parere clara, cand lipsesc bucati ale puzzle-ului…
      Dar ma ajuta sa vad diverse perspective, chiar si asa, neconectate direct cu situatia concreta. Imi aerisesc putin mintea…
      Si poate ai dreptate, nu e neaparat nevoie de o chestie majora, poate sunt necesare mai multe chestiute pozitive, atat calitatative cat si cantitative (aici ma refer la durata in timp). Lucruri mici, multe si frumoase.

      Tocmai, Coeur, am motive intemeiate, insa doar pe baza zilei de azi. Nu m-as putea ierta niciodata daca azi as renunta, iar peste o saptamana, un an, trei ani, vad ca as fi putut face schimbarea aia, dar e prea tarziu, caci am renuntat… iar renuntarea mea ar avea efecte… urate.

      Apreciază

  2. Coeur de pluie,
    de ce sa continui sa mai speri? Fiindca altfel te-ai simti cu adevarat mort. Mort de-a binelea. Intotdeauna lucrurile se vor schimba cat timp tu ca individ continui sa speri asta. Si nu, nu cred ca lucrurile se schimba de la sine. In cazul meu, cel putin, n-a fost asa.

    Iulia, trist si adevarat ce-ai scris tu aicea.🙂

    Apreciază

    • Ca si tine, nici eu nu cred ca lucrurile se schimba de la sine, cel putin nu cele care sunt deja instaurate si prind radacini… Cred ca pentru a se schimba un lucru, trebuie sa schimbi tu ceva, poate un comportament, poate un obicei, poate o vorba, poate un mod de abordare.
      Dar spune si Coeur ceva mai jos. E greu sa acceptam ca unele lucruri chiar nu depind de noi, sau… nu depind doar de noi…

      Apreciază

  3. Otilia, eu nu prea sper.Sunt prea pragmatica si prinsa aici pe pamant ca sa fac asta.Si, chiar daca nu sper, chiar nu ma simt moarta.Cred ca unele lucruri se schimba de la sine deoarece sunt chestii care nu tin de noi , si oricat ne-am chinui noi sa le schimbam, ele nu depind de noi.Cateodata, ramai uimit de cat de usor a fost sa schimbi un lucru,numai ca noi, oamenii, avem tendinta de a extrapola si de a ne agita datorita presiunii situatiei.

    Apreciază

  4. nu sper pentru ca nu traiesc maine ci azi … iar speranta fara „maine” nu exista. n-am garantia lui maine, da’ clipa de acum imi apartine si nu vreau s-o irosesc. cat despre „fara speranta esti mort” … eu spun ca esti acum mort daca traiesti pentru speranta de maine. si cum dupa acest acum urmeaza alt acum … esti mort pe veci fiindca ti-e teama sa traiesti.

    Apreciază

    • ,,Maine” vine si din tendinta omului de a anticipa… poti sa faci asta ? sa nu gandesti in prealabil unele lucruri/evenimente/situatii/trairi ? Gandirea ta (sau modul de raportare expus aici) e poate cea mai sanatoasa… Nici eu nu vreau sa irosesc ,,acum”-ul, dar in acelasi timp sunt constienta ca ceea ce fac acum imi creeaza un alt ,,acum”… ma rog, nu mie neaparat, caci nu pentru mine sper…
      Si daca traiesti prin speranta de maine ? Si daca nu ai nici speranta? Cum e mai rau ? Banuiesc ca e la fel de trist.

      Apreciază

      • la asta ti-am raspuns parca mai demult cand era vorba despre ce am face daca am sti ca mai avem X de trait … si eu am zic ca as face exact la fel ca pana acum, fara sa schimb nimic.

        ce faci acum poate creea un alt „acum” … dar chiar crezi ca doar de asta depinde viitorul „acum” (ca sa aiba sens sa-ti faci sperante, ele fiind in fond un calcul ciudat – nematematic – al unor probabilitati)? pot interveni atatea incat rezultatul sa fie tocmai opus … iar tu, dupa ce ti-ai facut sperante, sa traiesti dezamagiri crunte. asa ca, e ok sa iei acum decizia „cea mai buna” in ceea ce priveste viitorul „acum” … da’ atat! orice altceva in plus inseamna d.p.m.d.v. „ti-o faci cu mana ta” (mintea, da’ asa se zice).

        daca nu ai nici o speranta e super fiindca traiesti din plin (at full intensity) tot ce-ti arunca-n drum viata … fiecare „acum”, pe rand. ok, uneori doare … da’ nici n-as vrea sa-mi lipseasca sarea din bucate. iar cand te bucuri … atunci te bucuri cu adevarat, din tot sufletul … nu superficial cum o fac cei care spera mereu la o bucurie si mai mare.

        life is a rollercoaster … so enjoy the ride!

        Apreciază

        • Nu, nu cred sa depinda doar de asta, doar de actiunile noastre, ar fi un ego-centrism nejustificat sa credem asta. Spun doar ca intr-o oarecare masura depinde, si, in anumite situatii, ar fi bine sa incercam macar a lua fraiele in maini…
          …nu mi-e teama de dezamagiri, cand imi fac sperante nu scot niciodata din calcul posibilitatea ca lucrurile sa ia o alta intorsatura😛
          ,,asa ca, e ok sa iei acum decizia “cea mai buna” in ceea ce priveste viitorul “acum”” … – De asta voi tine cont. In sensul ca, ma stradui sa nu las clipele sa treaca, si deciziile/actiunile respective in care imi pun eu speranta (in ceea ce priveste o anume situatie), sa le fac azi, acum. Legat de dezamagiri, cred ca as trai o dezamagire mai crunta daca as renunta si daca nu as fi facut nimic pentru un anume ,,ceva”..
          Eu momentan nu vanez vreo bucurie mai mare, incerc sa normalizez o situatie (care e pe minus de mult timp), care a cam prins radacini. Pentru asta trebuie sa sparg un cerc si un pattern stupid de lucruri care continua sa fie tot asa.
          Dar sa stii ca am tinut cont de ce ai zis. Azi-noapte am facut un prim pas pentru ,,acum”-ul de atunci, implicit pentru ,,acum”-ul de azi. Of, timpul.🙂

          Apreciază

  5. Din pacate sau din fericire, exista situatii pentru a caror realizare este nevoie si de speranta altuia, nu numai de a ta. Acele situatii, din punctul meu de vedere, sunt sortite neimplinirii. Nu poti dori, simti si actiona in locul altuia.
    Desi sunt o visatoare si o idealista, un citat preferat si pe care il consider foarte adevarat este din Kazandzakis: „Nu cred nimic, nu sper nimic, sunt liber”. Sunt foarte de acord cu acest citat. Chestiunea este ca trebuie sa ajungi sa nu crezi nimic, sa nu speri nimic … pentru a fi liber. Dar genul acesta de libertate mie imi sugereaza moartea, o chestie de „masinarie”, rece. Este , poate, simbolismul iesirii din cerc. Personal, nu ma simt in stare. Nu ma simt in stare sa nu mai cred, sa nu mai sper.
    Poate ca uneori nu trebuie sa uitam ca noi dorim sa fim fericiti. Nu dorim sa fim fericiti prin implinire profesionala sau prin a nu fi singuri sau prin a vizita multe locuri sau prin a dobandi copii ori prin a fi iubiti. Noi, oamenii, vrem sa fim fericiti mereu si pe orice cale. Uneori poate ca trebuie sa urmam o alta cale, pur si simplu. Poate ca trebuie sa ne amanam visurile care refuza a ni se implini. Pana la urma, e greu sa stii cand sa renunti si cand sa relansezi un „atac”. Nu la lupta, nu la drum dar la „destinatia” refuzata.
    Lucrurile mici si frumoase -asa cum vad eu treaba- sunt cele mai importante. Fara ele, trec clipele pe langa noi degeaba, fara culoare si fara sunet. Tot asteptam marea lovitura care poate vine dupa 10 ani si nu vedem prezentul, ne scapa.
    Multimea lucrurilor mici si frumoase umplu cercul acela pana cand ne incarcam cu o asa putere, incat da, rupem si cercul. Si in tot ce facem, trebuie sa ne punem toata nebunia de care suntem in stare. Cand toate vechile si incercatele metode au esuat, e timpul sa dai altfel lupta, sa schimbi drumul, sa te reevaluezi si sa te relansezi pe orbita.
    Intre „as fi vrut sa” si „vreau sa” se afla o diferenta uriasa.
    Daca ceea ce doresti tine doar de tine, nu inceta lupta niciodata. Eu cred ca un singur om da, poate schimba lumea. Si cred ca va fi fericit si pentru ca a dat lupta si indiferent daca a pierdut-o sau a castigat-o. (sper ca nu mi-am incurcat prea tare ideile si daca am facut-o imi cer scuze)

    Apreciază

    • Am observat ca esti idealista si visatoare, insa cred ca esti mai mult de atat, caci ai trecut si la fapte. Idealismul tau este oarecum ancorat in realitate, sau cel putin porneste de la ea. Si of, ai dreptate cand spui ca e greu sa stii cand sa renunti, sau cel putin sa o lasi mai moale, si cand sa te avanti iar inspre ceva.
      Eu, momentan, de asta am nevoie… de noi ,,strategii”. Caci metodele de pana acum nu prea au ajutat. Si sunt constienta ca pentru a gasi noi metode, alte idei, trebuie sa caut in propria-mi fiinta, asa cum ai spus (si cred ca este un termen cheie): sa ma reevaluez.
      Lucrurile mici, marunte (si frumoase) imi par si mie foarte importante. In situatia care a generat ,,framantarile”, insa, dominante sunt lucrurile… grave si urate – acesta e si motivul pentru care simt ca ar fi nevoie de putin mai mult decat lucruri ,,mici” pentru a compensa oarecum – lucruri mici, care, pana la urma, daca aduci mai multe la un loc, nu mai sunt atat de mici, ci formeaza un context favorabil. Voi pastra asta in minte.

      Si nu, nu ti-ai incurcat ideile, le-ai prezentat chiar frumos..😛

      Apreciază

  6. Depinde cat de semnificativa se vrea schimbarea. Radicala si la scara planetara cred ca e imposibil de unul singur. Din acest punct de vedere nu sunt deloc o idealista. Insa pentru noi insine, pentru micul nostru univers, solutii exista, avem si energia necesara de a transpune in fapte, doar ca trebuie sa ne propunem, sa ne dorim cu adevarat sa schimbam ceva…in bine.

    Apreciază

    • Schimbarea (schimbarile) o vreau semnificativa pentru micul nostru univers. La scala larga e intr-adevar mai greu sa visam si sa si speram ca visele respective vor deveni realitate.. desi exista multe dovezi in istorie ca se poate🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s