Prieteni vechi

Standard

Toţi avem regrete, mai mici sau mai mari, mai conştientizate sau nu. Unul dintre regretele mele, în ultimul an cel puţin, a fost faptul cǎ am pierdut legǎtura cu o prietenǎ, o fostǎ colegǎ de gimnaziu, cǎreia i-am acordat mult timp titulatura de ,,cea mai bunǎ prietenǎ”. Eu am trei astfel de prietene, însǎ nu pot sǎ fac o ierarhizare clarǎ, cǎci sunt diferite, atât ele, cât şi relaţia de prietenie.
La sfârşitul clasei a opta, ne-am promis cǎ ne vom întâlni sǎptǎmânal, cǎ nu vom lǎsa contextele diferite sǎ punǎ o distanţǎ între noi. Evident, asta nu s-a întâmplat, nu ne-am întâlnit decât de câteva ori pe an, am vorbit tot mai rar…
De la un moment dat, dupǎ ce îţi tot spui cǎ vei relua legǎtura cu o anumitǎ persoanǎ, dar trece prea mult timp, simţi cǎ nu mai poţi suna acum, cǎci… ei, bine, e prea târziu. Eram convinsǎ cǎ între mine şi A. s-a interpus un zid şi cǎ am devenit între timp doar vechi cunoştinţe…
Ei bine, tot rǎul spre bine. Cum tremuram eu teribil alaltǎieri de nervi, imediat dupǎ simpatica-mi reacţie explozivǎ, am primit un mesaj de la ea. Mǎ întreba ce fac, ce sǎ fac… sunt nervoasǎ. Mi-a zis sǎ ies cu ea la o plimbare, la aer, sǎ mǎ calmez. Şi am ieşit.
,,Tot rǎul spre bine” deoarece, dacǎ nu aveam starea respectivǎ de spirit, nu ieşeam niciunde, cǎci eram mult prea obositǎ sǎ mai mişc. Dar nervoasǎ fiind, nu aveam stare, aşadar, am ieşit.
Şi a fost frumos! E frumos sǎ descoperi cǎ în ciuda timpului, în ciuda faptului cǎ nu mai avem 13-14 ani, suntem aceleaşi, noi douǎ. Putem vorbi la fel, da, bine, alte subiecte, dar comunicǎm la fel de uşor, la fel de armonios, ne înţelegem din priviri la fel de bine şi ştim, putem anticipa ce vrea cealaltǎ sǎ spunǎ. Parcǎ timpul a stat în loc, parcǎ a trecut doar o sǎptǎmânǎ de când nu ne-am vǎzut, parcǎ ştim şi acum totul una despre cealaltǎ. Totuşi nu ştim concret mare lucru, dar ştim!
Îmi dau seama cǎ e minunat sǎ ai asemenea legǎturi cu o altǎ persoanǎ, care rǎmâne mereu acolo, aproape de sufletul tǎu, indiferent de timpul care se interpune între voi.

E interesant cǎ mi-a trimis mesaj tocmai alaltǎieri. Se plimba prin oraş şi, ajungând la poalele Cetǎţuii, şi-a amintit cum, în urmǎ cu vreo 7 ani, am plonjat eu spectaculos pe scǎri. Din nou, tot rǎul spre bine. Cine ar fi crezut cǎ o astfel de amintire (dureroasǎ fizic pentru mine, hihi) va sta la baza reluǎrii unei legǎturi… 😀

20 responses »

  1. Stii persoanele alea cu care ai fost apropiat odata, ati mancat din aceeasi farfurie si d-astea, si la un moment dat v-ati despartit, ca asa e in viata, si n-ati murit unul(a) fara altul(a), si la un moment dat te plictisesti si zici: „Ia sa-l sun eu pe cutarelu!” SI iesiti la o bere(plimbare) si ala(aia) iti impuie capul cu tot felul de nimicuri si conflicte imaginare si plictisitoare, lupte pe blog, cutareasca care l-a injunghiat pe la spate la servici, cum il enerveaza boii din trafic si vremea ca e calda, sau rece, si d-alde astea, si iti blestemi zilele ca n-ai stat in banca ta si te-a mancat undeva sa dezbropi mortii?!

    Ce zici Color, stii?😀

    Apreciază

    • Esti cinic, hihi.🙂 Da, cunosc bine si astfel de situatii, cand pe cei doi chiar nu ii mai leaga nimic, iar o iesire la bere/plimbare nu face decat sa intristeze, caci isi dau seama ca nu prea mai au ce cauta acolo, unul cu altul. Am patit si d-astea😛
      Tocmai de-asta am renuntat in ultima perioada la ideea de a relua legatura cu fatuca asta, ma gandeam ca se aplica in mai toate cazurile. Ei, bine, nu e asa.
      Eu zic ca pana nu incerci si experimentezi iesirea la bere cu mai toti vechii prieteni, nu ai de unde sa stii ce si cum😛

      Apreciază

  2. ai avut noroc … in majoritatea cazurilor amintirile nu sunt de ajuns pentru a trece peste anumite bariere (care inainte nu existau). oamenilor nu le place ciorba reincalzita … si majoritatea sunt foarte atenti ca nu cumva sa aibe asa ceva in farfurie.

    Apreciază

  3. Eu am urat dintotdeauna cand intr-o gasca de fete existau preferinte.Pai daca suntem toate prietene, de ce preferam sa ii spunem lui x ceva si y sa nu afle.Dupa aia ii spunem lui y si x nu stie.Daca iti e prietena, ai putea sa ii spui orice.Prietena mea din copilarie cea mai buna, a devenit doar o prietena buna, in schimb prietena facuta acum cand eram mai mare mi-a devenit cea mai buna prietena.Si da, e trist, cand stai cu o persoana la masa si nu o mai recunosti, dar continui sa te intalnesti cu ea din inertie, sau pentru ca trebuie sa iti petreci cumva timpul liber, sau pentru ca chiar nu mai vrei sa iti fie cea mai buna prietena si te multumesti sa va intalniti din Joi in Paste

    Apreciază

    • Uoof…, ce descrii tu in primele randuri e mult prea complicat pentru mine, hihi. Am observat insa lucrurile astea la colegele de liceu, nu iti imaginezi cate nemultumiri si frustrari se iscau din astfel de cauze (o colega ii spunea doar uneia dintre prietene ceva, cealalta se supara cand afla dupa vreo 2 luni, incredibil).
      Eu le consider ,,cea mai buna prietena” pe fiecare dintre cele trei prietene, in parte, insa in moduri diferite, atata tot.

      A! Tot legat de primele randuri, trebuie sa iti povestesc ceva. Intr-o perioada, ma intelegeam foarte bine cu doua fete (una dintre ele mi-e prietena foarte buna – e una dintre cele trei, hihi). Cea de-a treia avea obiceiul asta tampit, sa imi spuna mie unele lucruri despre cealalta (barfe adica), iar ei sa ii spuna lucruri despre mine (alte barfe). In general, nu era nimic socant, caci noi oricum ne spuneam aproape totul. A inceput sa devina ciudat cand mi-a spus ca prietena asta a mea a zis despre mine ca sunt incapatanata, aiurita (asta stiam deja, nimic suspect) si… fitoasa. Mda.🙂 Asta stiam ca nu ar spune despre mine.

      Coeur, stii cum e cu prieteniile din copilarie… Sunt poate cele mai frumoase, dar si cele mai fragile in timp, pe de-o parte, pe de alta parte sunt mai stabile. Mai fragile din cauza faptului ca fiecare se maturizeaza in stilul propriu, iar aceasta maturizare – poate mult prea diferita – produce o mica fisura, ruptura… Daca distantarea nu se produce insa, te-ai ales cu o prietenie pe viata.
      Chiar imi aminteam ce discutam cu tine, despre prietenii, cum spuneai ca tu consideri ca a fi prieten presupune si o prezenta fizica, presupune sa iti intalnesti prietenii cat mai des, sa vorbesti cu ei, sa ii vezi. Ma gandeam acum sa tin cont de asta, mai activ.

      Apreciază

  4. nici eu nu prea mai tin legatura cu cei din gimnaziu… poate iesim in vara asta la vreo bere! insa nimic mai mult n-am fost cei mai buni prieteni fiindca nu erau de teapa mea. La liceu am gasit doar cativa vreo 2-3 prieteni mai acatarii cu care tin legatura si o prietena, si acum se pare ca la facultate tot cam asa m-am imprietenit cu doi colegi care par sa traga in aceeasi directie ca mine si par a fi seriosi. Restul nu pot sa zic ca exista persoane cu care nu ma inteleg bine dar poate exista fiindca mi s-au facut multe faze nasoale dar pe mine sincer oamenii prosti nu ma intereseaza daca ma saluta il salut daca nu tot il salut sa ii arat ca sunt mai tare si mai bun ca el!

    Apreciază

    • Pai nici eu nu tin legatura in mod activ cu fostii colegi, ne mai intalnim intamplator asa, povestim, si cam atat. Adevarul este ca e destul de greu, ca prin intamplare (cum e repartizarea elevilor pe clase, sau grupe la facultate), sa gasesti si oameni pe aceeasi lungime de unda cu tine. Suntem limitati si in relatiile de prietenie de intamplare, de contexte sociale. Adica… ne alegem prietenii dintre vecini, dintre copiii prietenilor de familie (ai parintilor prieteni), dintre colegi de scoala, de liceu, de facultate, uneori dintre prietenii sau cunostintele unor alte cunostinte, uneori dintre rude. Nu intotdeauna insa suntem si ,,compatibili” cu acestia, si daca am fi, poate nu se intampla sa stabilim niste legaturi mai profunde cu acei oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda (de exemplu, am foste colege de liceu cu care nu am schimbat prea multe idei in 4 ani).
      Pato, imi pare rau ca ai avut parte de situatii neplacute din partea unor persoane pe care, probabil, inainte le agreai. Cred ca ni se intampla tuturor, din pacate…

      Apreciază

  5. Totul e bine cand se termina cu bine, te-ai si calmat, ti-ai si regasit prietena de odinioara.🙂 Probabil cineva acolo sus ne iubeste si nu ne lasa la greu, si eu am fost intr-un moment dificil in urma cu vreo 2 ani si am primit un telefon asemanator…
    Mai toate fostele mele prietene sunt acum plecate in strainatate…am ramas cam singura in Romania.

    Apreciază

    • Imi pare tare rau, Nice, ca au plecat chiar toate. Uneori poate simti nevoia sa vezi un om, insa distanta nu iti permite, iar asta e suparator…
      Un astfel de telefon, in momentele dificile, poate uneori sa faca toata diferenta..🙂

      Apreciază

  6. Oau color, ce importanta ma faci sa ma simt, ca ti-ai adus aminte de ce discutam noi despre prieteni si ca ai de gand sa ti cont de faptul ca ar trebui sa te intalnesti mai des cu ei.Mi s-a mai intamplat tot pe blog sa imi spuna cineva ca ma citeste cu foarte multa atentie, si ca se ghideaza dupa unele idei spuse de mine.Ma simt asa, batrana tinand cont ca in cercul meu de prieteni eu sunt aia cea mai mica si aiurita :)).

    Apreciază

    • Hihi, se pare ca mi-a ramas intiparita in minte discutia si s-a reactualizat acum, atunci nu i-am dat o importanta exagerat de mare, dar vezi… unele lucruri ne fac sa ne punem intrebari in ceea ce ne priveste. Ma bucur ca am avut discutia respectiva😀
      Coeur, se mai inverseaza rolurile, mereu avem de invatat unii de la altii. Simte-te inteleapta, nu batrana😀

      Apreciază

    • Imi place sa cred ca norocul ni-l facem singuri, insa imi dau seama ca anumite lucruri tin de sansa, probabilitati si intamplare. Care or fi sansele ca doi oameni, aruncati la intamplare intr-un oras, intr-un bloc, intr-o sala, sa poata dezvolta o relatie de prietenie (necondintionata de context, decat in mica masura)

      Apreciază

  7. Exact asta înseamnă prietenia adevărată: să reiei totul ca şi cum nu ai mai vorbit de ieri🙂 Am astfel de prietene, două din ele sunt plecate din ţară şi vorbim când şi când, dar de fiecare dată avem acelaşi sentiment de apropiere şi de libertate de exprimare de parcă n-am mai vorbit de câteva zile şi ne punem la curent cu ce mai e nou, fără să existe vreun moment de stânjeneală sau mai ştiu eu ce…
    E, cred, o verificare a unei prietenii…am mai avut prietene cu care credeam că sunt apropiată, dar apropierea se datora contextului, de ex că ne vedeam frecvent, iar atunci când mai mult timp s-a interpus între noi, ulterior, a ieşit cumva la iveală faptul că nu eram atât de apropiate de vreme ce, după un timp, nu exista acel sentiment de libertate, senzaţia aceea că poţi spune orice…iar mie asta mi se pare esenţial într-o prietenie. Mulţumesc lui Dumnezeu că am câteva prietene şi câţiva prieteni cu care am legături din acestea naturale indiferent cât timp trece…

    Apreciază

    • Esti si tu o norocoasa, deci😀 Cred ca e foarte important pentru un om sa aiba in viata lui astfel de prieteni, despre care sa stie ca vor fi mereu acolo, indiferent de timp si spatiu. Parca nu te lasa sa te simti singur pe lume…
      Of, cat de inconfortabile si neplacute sunt momentele respective de stanjeneala, am trecut si prin asta cu alte persoane, cand nu stii si nu poti sa vorbesti in mod natural, cand iti dai seama ca e doar o alta cunostinta, si nu un prieten apropiat.
      Si ai dreptate cand spui ca e ca o verificare a unei prietenii, m-am convins acum de asta🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s