titlu

Standard

Trebuia sǎ se întâmple şi asta, trebuia sǎ explodez. Nici nu ştiu ce e mai pregnant acum: durerea sau nervii. Tremur, tremur. De nervi. Deci nervii. Am terminat cu diplomaţia şi zâmbetele amabile şi înţelegǎtoare. GATA. Eşti jeg, te voi trata ca atare. Nu mai plâng şi nici nu mai plec doar pentru cǎ nu îmi place situaţia. O, nu. Iţi toc nervii, mǎ comport cu tine aşa cum te comporţi şi tu cu ea. Eşti nesimţit, vei primi acelaşi tratament. Mi-a luat prea mult sǎ vǎd cǎ nu face vreo diferenţǎ faptul cǎ sunt tolerantǎ şi înţeleg, cǎ nu conteazǎ în vreun fel încurajǎrile mele. Nu mǎ mai intereseazǎ, poţi sǎ ajungi o epavǎ, dar mǎ asigur cǎ nu mai tragi dupǎ tine şi pe cei din jurul tǎu. E dureros sǎ fiu rea, mǎ zdruncinǎ, dar nu mai plec. NU. Lucrurile urâte nu dispar dacǎ ne facem cǎ nu le vedem, sunt tot acolo, adunǎ paraziţi, prind rǎdǎcini şi împrǎştie venin. Nu mai închid ochii, sǎ ştiu cǎ ajung zilnic în starea asta, dar nu mai închid ochii.

23 responses »

        • Dragos… cred ca toti avem limitele noastre. Chiar iti par calma, in general? Am momente si momente, sunt destul de ,,la extreme”. Ori sunt pasiva si imperturbabila, ori impulsiva. Cred ca m-am abtinut prea mult de la o astfel de izbucnire. Nu imi place de mine asa, dar probabil e mai sanatos, caci simteam ca organismul meu o ia razna, foarte urat. Am avut de ales: explozie sau implozie.

          Apreciază

          • Da, decât implozie mai bine explozie, corect🙂 . Dar ma uitam si la fotografiile tale de pe fb…pari detasata, calma, in armonie cu restul lumii. E adevarat ca ai mai avut articole quasi-vitriolante, dar ca asta nici unul. Sau nu-mi amintesc eu. La facultate n-ati facut vreun curs de calmare a eului?

            Apreciază

            • Ca asta, nici unul, da, nici macar nu tin minte sa fi fost vreodata mai nervoasa decat ieri. Prin vara m-au incercat niste nervi cam tot asa, tremuram si atunci, insa am fost coplesita si am inceput sa plang. Acum m-am manifestat cu totul diferit, m-am simtit ca un vulcan…

              Da, asa sunt in general, ca stare de spirit, nu sunt foarte agitata eu… Insa am atins ieri o limita a rabdarii, mi-a ajuns si gata. Cand un om te calca pe nervi (asta dupa ce iti calca pe suflet in prealabil) timp de mai multi ani de zile, e posibil sa izbucnesti asa, mai devreme sau mai tarziu, iar eu cum m-am tot controlat si abtinut atata timp… ieri a iesit urat.

              Cat despre facultate😛 Fiind primul an, ne axam pe a intelege ce, de ce, cum functioneaza psihicul uman, si mai putin pe partea de solutii. Cred ca abia din anul II vom face si ceva psihologie clinica si psihoterapie, insa asa, la modul general, caci abia la Master, te axezi pe una dintre posibile ramuri.
              Oricum, stiu cum sa ma calmez si ce sa fac pentru asta🙂 dar ieri chiar nu vroiam sa ma calmez.

              Apreciază

  1. am realizat de mult ca decat sa ma enervez si sa evit o discutie, mai bine ma enervez dar atac si eu persoana :)) . da, stiu, pot fi considerat orgolios/nesuferit.

    Apreciază

    • Asa ma raportam pana nu de mult la asta, ca as fi rea daca atac inapoi (nu neaparat orgoliu sau..). Dar stii ceva? Energia aia negativa, nervii, durerea, tot trebuie sa se manifeste cumva. Si oamenii tind sa creada ca lipsa unui atac clar inapoi, presupune ca e in regula sa fie nesimtiti (iar nesimtit e un cuvant frumos acum).

      p.s Bine ai venit pe-aici! Imi pare rau ca nu sunt in toane mai bune

      Apreciază

  2. sincer nu ma asteptam la asa ceva de la tine… nu zic ca ar fi ceva rau sau bun. Doar ca ar trebui sa te mai linistesti nitel fiindca se vede ca e scris articolul la cald. Eu nu-s genul care sa bag in seama toate rautatile si vorba aia sunt o gramada, mai ales esti de invidiat:)).
    Pur si simplu nu pun la suflet, uneori n-ai cum sa te abtii dar eu le zic in fata ce si cum si alta data nu mai comenteaza… nici in gluma daca nu le permit sa faca glume cu mine! Ca mai aud pe la colturi nu poate decat sa ma bucure ca-s subiect de disctutie inseamna ca am valoare, sunt cunoscut si ca merit mai mult.

    Apreciază

    • Of, Pato, nu vreau sa ma linistesc, intelegi ? Cel putin nu cand vine vorba de omul asta. Prea mult timp am fost tot linistita, iar situatia nu a facut decat sa ajunga din rau in mai rau. Poate pare scris la modul general, insa randurile de mai sus vizeaza in mod concret o anume persoana. Nu ma raportez asa la ceilalti, stai linistit, nu imi place sa transfer culpabilitatea de la un om, inspre ceilalti.
      A fost scris la cald in mod intentionat, tocmai pentru a-mi aminti in ce stare urata si ce sentimente negative imi pot fi starnite daca mai tin mult in mine si daca ma multumesc cu a fi pasiva. La un moment dat te ajung din urma toate, iar eu nu mai vreau sa ma incarc negativ.

      Tocmai, vezi, si tu spui ,,in fata” ce si cum, eu m-am straduit sa ,,nu deranjez”, sa fiu intelegatoare, sa spun intr-un mod frumos ce m-a deranjat. Iar asta nu a ajutat la nimic, ani de zile.. Am schimbat macazul, atata tot, cel putin cu aceasta persoana. Mi-a luat teribil de mult sa fac pasul asta.

      Apreciază

        • Oricum nu se simte, in atatia ani s-a ingrosat obrazul.
          Apoi, nu ma intereseaza daca citeste sau nu, poate doar daca ajunge din greseala pe-aici. Nu trebuie sa citeasca ce am scris ca sa stie cum ma raportez la el si ce reactii mi-a starnit. A vazut asta singur, ieri. Si am avut grija sa ii aduc la cunostinta, cu lux de amanunte.
          Dar, cum spuneam, oricum nu se simte….

          Apreciază

  3. stii care-i partea cea mai interesanta in toata treaba asta? imho e faptul ca numai anumiti oameni ne pot aduce-n starea aia …

    Apreciază

        • In general, asa e, se aplica…
          In cazul meu, acum, nu…, caci nu imi (mai) pasa de omu’ respectiv. Insa, la mijloc, e vorba de o a treia persoana, la care tin foarte mult. Deci, pe undeva, tot in jurul unor emotii, a unor trairi afective, se invarte totul…

          Apreciază

          • hmm … nu vreau sa-mi inchipui cum faci cand se aplica si-n cazul tau … si cred ca nici tu nu vrei sa ajungi sa stii (nu sa banuiesti, sa-ti imaginezi, etc.). oricum, e imho un exercitiu util pentru oricine sa stea si sa se gandeasca la asta …

            Apreciază

            • Da, ca exercitiu ar fi util..
              Insa, nu stiu, nu cred ca o persoana la care tin ar putea sa imi starneasca asemenea reactii, sau ca as putea sa simt asa ceva vizavi de un om la care tin. Sunt toleranta, iar cei la care tin au mereu o doza suplimentara de intelegere.
              Cred ca pana as ajunge la asemenea nervi, nu as mai tine la persoana respectiva. Cam asa s-a intamplat si acum, dar au trecut ani totusi inainte sa izbucnesc asa urat…

              Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s