,,Ce-ar fi s-o ardem în realitate?’’ Sondaj.

Doxatul Dex ne propune aici un sondaj informal (realizat în stilu-i caracteristic). Bine, nu e tocmai corect politic, cǎci în prealabil prezintǎ o serie de dezavantaje în ceea ce priveşte întâlnirea oamenilor din spatele blogurilor. Aşadar, influenţeazǎ negativ!
Întrebarea cu variantele ei de rǎspuns, formulate de Dex:

Voi pentru ce aţi renunţa la anonimitate şi v-aţi întâlni cu prietenii din online?
1) Pentru orice! Eu mǎ întâlnesc şi cu ǎia care pun fluturaşi în cutia poştalǎ: „Cumpǎr apartament în acest bloc, sunaţi la 0723….”
2) Pentru o bucatǎ de pǎsǎricǎ/cârnǎcior
3) Pentru a cunoaşte nişte oameni cu care mǎ asemǎn
4) Aş renunţa doar în cazuri excepţionale, pentru oameni care mi se par cu adevǎrat deosebiţi (cârnǎcior/pepeni de dimensiuni anormale, inteligenţǎ mutantǎ, umor extraordinar – adica eu)
5) N-aş renunţa nici în ruptul capului, pentru cǎ pe net bǎrbaţii sunt obsedaţi, femeile sunt bǎrbaţi şi copiii sunt agenţi FBI
6) M-aş întâlni doar cu Dex pentru cǎ el e mirobolant şi mi-aş aduce şi prietena nimfomanǎ* (* aceastǎ variantǎ de rǎspuns nu este validǎ)
7) Propuneţi noi variante izvorâte din inteligenţa voastrǎ colectivǎ sau artificialǎ.

Pentru ce aş renunţa la anonimitate? În primul rând, eu nu sunt tocmai anonimǎ din acest punct de vedere. Unii ştiu cum mǎ cheamǎ, cu unii vorbesc uneori şi pe mess/mail, alţii m-au ochit pe facebook, am şi o fotografie cu mine pierdutǎ prin arhivǎ, nu ştiu cât de reprezentativǎ, dar e ! Aşadar, nu aş renunţa la anonimitate, ci, probabil, la ecranul protectiv al laptopului.
M-aş întâlni cu prietenii din online ? Da, dacǎ s-ar ivi o ocazie şi nu aş întâmpina prea multe dificultǎţi, da, aş vrea sǎ îi cunosc, sǎ îi vǎd ,,pe viu”. Cred cǎ ar fi o experienţǎ interesantǎ sǎ vǎd şi sǎ aud omul din spatele cuvintelor scrise, deşi, în general nu manifest vreo curiozitate intensǎ spre acest lucru.
Dex spune cǎ avem toţi un handicap din oficiu, din moment ce stǎm pe bloguri. Şi probabil o fi aşa. Încerc sǎ îmi dau seama care e al meu. Timiditatea ? Faptul cǎ sunt introvertitǎ şi de multe ori, în viaţa de zi cu zi, nu îmi gǎsesc motivaţia necesarǎ pentru a aduce în discuţie lucruri ce mǎ frǎmântǎ, cu oamenii pe care îi întâlnesc zi de zi ? Am excepţiile mele, câţiva oameni minunaţi cu care pot vorbi orice îmi trece prin minte, însǎ, din pǎcate, cu oamenii/cunoştinţele (nu cei apropiaţi deci) cu care intru zilnic, mai des şi mai mult în contact, nu pot aborda unele subiecte. Poate e vina mea cǎ nu încerc mai mult. Poate am obosit sǎ încerc. Poate nu e vina nimǎnui, ci pur şi simplu suntem prea grǎbiţi pentru a dezbate lucruri fǎrǎ importanţǎ imediatǎ, practicǎ.
Dar sǎ revin. Cred cǎ toţi avem defecte şi calitǎţi, iar scriind, doar o parte din ele ies la ivealǎ. La unii, calitǎţile sunt mai evidente, la alţii, defectele – defecte care totuşi nu deranjeazǎ în mod special ci, poate, intrigǎ, din moment ce ne pǎstrǎm interesul faţǎ de persoana respectivǎ.

Of, dar sǎ încerc sǎ rǎspund la întrebare. Pentru ce aş renunţa la anonimitatea relativǎ de care dispun şi m-aş întâlni cu prietenii din online? (cred cǎ rǎspund mai degrabǎ la ,,de ce?”)
1. Pentru cǎ un om în mişcare este mai fascinant decât o fotografie sau câteva rânduri scrise. Este viu. Iar dacǎ faci corelaţia şi conştientizezi cǎ persoana din faţa ta e cea ale cǎrei gânduri le-ai admirat, ţi-au dat de gândit, te-au amuzat sau te-au rǎscolit, întâlnirea ei nu poate fi decât un plus, cǎci poţi vedea întregul.
2. Pentru diversitate şi ineditul experienţei. Cum spuneam, sunt convinsǎ (şi ştiu, muahaha!) cǎ e extrem de interesant momentul asocierii cuvintelor scrise cu imaginea şi persoana pe care o ai în faţa ta.

Dacǎ ar apǎrea dezamǎgiri şi neconcordanţe între ceea ce credeam şi ceea ce e cu adevǎrat omul respectiv, vina ar fi a mea. A mea, cǎci m-aş fi lǎsat pradǎ mirajului aparenţelor, cǎci aş fi avut aşteptǎri ridicole, cǎci aş fi construit o imagine asociatǎ omului respectiv bazându-mǎ doar pe o serie de criterii, uitând cǎ un om, o fiinţǎ este mai complexǎ de atât, cǎ eul social al fiecǎruia (fie el virtual sau nu) este doar vârful iceberg-ului.
Însǎ nu obişnuiesc sǎ fac erorile respective, deci nu cred cǎ m-aş lovi de dezavantajele amintite de Dex.
Voi, voi ? Aţi renunţa la anonimitate ? 😀

p.s Un fel de leapşǎ, cǎci Doxatu’ vrea sǎ culeagǎ date statistice