,,Ce-ar fi s-o ardem în realitate?’’ Sondaj.

Standard

Doxatul Dex ne propune aici un sondaj informal (realizat în stilu-i caracteristic). Bine, nu e tocmai corect politic, cǎci în prealabil prezintǎ o serie de dezavantaje în ceea ce priveşte întâlnirea oamenilor din spatele blogurilor. Aşadar, influenţeazǎ negativ!
Întrebarea cu variantele ei de rǎspuns, formulate de Dex:

Voi pentru ce aţi renunţa la anonimitate şi v-aţi întâlni cu prietenii din online?
1) Pentru orice! Eu mǎ întâlnesc şi cu ǎia care pun fluturaşi în cutia poştalǎ: „Cumpǎr apartament în acest bloc, sunaţi la 0723….”
2) Pentru o bucatǎ de pǎsǎricǎ/cârnǎcior
3) Pentru a cunoaşte nişte oameni cu care mǎ asemǎn
4) Aş renunţa doar în cazuri excepţionale, pentru oameni care mi se par cu adevǎrat deosebiţi (cârnǎcior/pepeni de dimensiuni anormale, inteligenţǎ mutantǎ, umor extraordinar – adica eu)
5) N-aş renunţa nici în ruptul capului, pentru cǎ pe net bǎrbaţii sunt obsedaţi, femeile sunt bǎrbaţi şi copiii sunt agenţi FBI
6) M-aş întâlni doar cu Dex pentru cǎ el e mirobolant şi mi-aş aduce şi prietena nimfomanǎ* (* aceastǎ variantǎ de rǎspuns nu este validǎ)
7) Propuneţi noi variante izvorâte din inteligenţa voastrǎ colectivǎ sau artificialǎ.

Pentru ce aş renunţa la anonimitate? În primul rând, eu nu sunt tocmai anonimǎ din acest punct de vedere. Unii ştiu cum mǎ cheamǎ, cu unii vorbesc uneori şi pe mess/mail, alţii m-au ochit pe facebook, am şi o fotografie cu mine pierdutǎ prin arhivǎ, nu ştiu cât de reprezentativǎ, dar e ! Aşadar, nu aş renunţa la anonimitate, ci, probabil, la ecranul protectiv al laptopului.
M-aş întâlni cu prietenii din online ? Da, dacǎ s-ar ivi o ocazie şi nu aş întâmpina prea multe dificultǎţi, da, aş vrea sǎ îi cunosc, sǎ îi vǎd ,,pe viu”. Cred cǎ ar fi o experienţǎ interesantǎ sǎ vǎd şi sǎ aud omul din spatele cuvintelor scrise, deşi, în general nu manifest vreo curiozitate intensǎ spre acest lucru.
Dex spune cǎ avem toţi un handicap din oficiu, din moment ce stǎm pe bloguri. Şi probabil o fi aşa. Încerc sǎ îmi dau seama care e al meu. Timiditatea ? Faptul cǎ sunt introvertitǎ şi de multe ori, în viaţa de zi cu zi, nu îmi gǎsesc motivaţia necesarǎ pentru a aduce în discuţie lucruri ce mǎ frǎmântǎ, cu oamenii pe care îi întâlnesc zi de zi ? Am excepţiile mele, câţiva oameni minunaţi cu care pot vorbi orice îmi trece prin minte, însǎ, din pǎcate, cu oamenii/cunoştinţele (nu cei apropiaţi deci) cu care intru zilnic, mai des şi mai mult în contact, nu pot aborda unele subiecte. Poate e vina mea cǎ nu încerc mai mult. Poate am obosit sǎ încerc. Poate nu e vina nimǎnui, ci pur şi simplu suntem prea grǎbiţi pentru a dezbate lucruri fǎrǎ importanţǎ imediatǎ, practicǎ.
Dar sǎ revin. Cred cǎ toţi avem defecte şi calitǎţi, iar scriind, doar o parte din ele ies la ivealǎ. La unii, calitǎţile sunt mai evidente, la alţii, defectele – defecte care totuşi nu deranjeazǎ în mod special ci, poate, intrigǎ, din moment ce ne pǎstrǎm interesul faţǎ de persoana respectivǎ.

Of, dar sǎ încerc sǎ rǎspund la întrebare. Pentru ce aş renunţa la anonimitatea relativǎ de care dispun şi m-aş întâlni cu prietenii din online? (cred cǎ rǎspund mai degrabǎ la ,,de ce?”)
1. Pentru cǎ un om în mişcare este mai fascinant decât o fotografie sau câteva rânduri scrise. Este viu. Iar dacǎ faci corelaţia şi conştientizezi cǎ persoana din faţa ta e cea ale cǎrei gânduri le-ai admirat, ţi-au dat de gândit, te-au amuzat sau te-au rǎscolit, întâlnirea ei nu poate fi decât un plus, cǎci poţi vedea întregul.
2. Pentru diversitate şi ineditul experienţei. Cum spuneam, sunt convinsǎ (şi ştiu, muahaha!) cǎ e extrem de interesant momentul asocierii cuvintelor scrise cu imaginea şi persoana pe care o ai în faţa ta.

Dacǎ ar apǎrea dezamǎgiri şi neconcordanţe între ceea ce credeam şi ceea ce e cu adevǎrat omul respectiv, vina ar fi a mea. A mea, cǎci m-aş fi lǎsat pradǎ mirajului aparenţelor, cǎci aş fi avut aşteptǎri ridicole, cǎci aş fi construit o imagine asociatǎ omului respectiv bazându-mǎ doar pe o serie de criterii, uitând cǎ un om, o fiinţǎ este mai complexǎ de atât, cǎ eul social al fiecǎruia (fie el virtual sau nu) este doar vârful iceberg-ului.
Însǎ nu obişnuiesc sǎ fac erorile respective, deci nu cred cǎ m-aş lovi de dezavantajele amintite de Dex.
Voi, voi ? Aţi renunţa la anonimitate ?😀

p.s Un fel de leapşǎ, cǎci Doxatu’ vrea sǎ culeagǎ date statistice

28 responses »

  1. As renunta la anonimat pentru un singur lucru in lumea asta: daca m-as indragosti cu adevarat de o anumita persoana. Pentru ea as face acest sacrificiu. Numai pentru ea. A, si ca sa nu fie vreo confuzie, e vorba de un EL, imi plac barbatii. :))😛😀
    De ce trebuie sa se presupuna ca bloggerii au musai un defect? Nu e mai simplu sa acorzi omului prezumtia de nevinovatie? Sa lamurim putin lucrurile, bloggerii nu au un defect in plus fata de alti oameni, ci o MARE pasiune: scrisul. Iar unii chiar sunt talentati.😉

    Apreciază

    • :))😀 Bun, e bine ca ai specificat limitele :)) Uite, asta e o varianta la care nu m-am gandit. Dar Nice, daca nu renunti la anonimat in prealabil, te poti indragosti cu adevarat de persoana respectiva…? Bine, ma intreb asa, banuiesc ca nici tu nu ai de sa stii. Oricum, am retinut: iubirea te poate face sa renunti la anonimat. Frumos🙂

      Mmm, evident ca avem defecte, toti avem, suntem oameni. Incercam sa fac o posibila corelatie intre un defect al meu si prezenta mea pe blog/bloguri😛 Nu sunt nici eu pe deplin convinsa ca e musai ca un anume defect sa determine inclinatia spre asta, poate fi tocmai o calitate, precum cea amintita de tine: pasiuneapentru scris!

      Apreciază

      • Nu va mai flagealti degeaba, nu trebuie a aveti obligatoriu defecte, am exagerat si eu! Probabil ca odata era un tipic al blogerilor dar acum oricine, si cainele lui, are blog. Deci sunt sanse sa fiti complet normale. Dar mici :))

        Apreciază

  2. Cam multe ‘vini’ in articolul asta. Cred ca privesti situatia intr-un mod cam prea critic. Am mai intâlnit subiectul (sa ne intâlnim, sa nu ne intâlnim, si daca ne intâlnim ce câstigam din asta bla bla bla) si nu inteleg de ce se considera ca a interactiona pe blog inseamna ca ai musai niste defecte. Oricum, vorba cântecului, ‘toti suntem putini luati’. E adevarat ca se schimba pe undeva ordinea naturala a lucrurilor, dar la modul superficial. La urma urmei….si in off te poti insela sau din contra, sa ai surprize extrem de placute. Te poti indragosti iremediabil de un gest, de un mod de rationament…deodata persoana cenusie si quasi-neobservata de lânga tine iti acapareaza atentia mai mult decât, poate, ar trebui.

    Cred ca stiu poza cu pricina…stateai lânga un om de zapada…ce-o mai face?🙂

    Am incercat si eu sa te ‘ochesc’ pe facebook si n-am reusit😦

    Personal nu am prea multe de ascuns. Logica e simpla: ce am de câstigat din asta? Sigur, sunt câteva elemente care sunt doar pentru mine sau doar pentru prietenii ‘cei mai prieteni’ (deh, nu e cazul sa dam intr-un soi de exhibitionism), dar in rest….

    In orice caz, chiar daca nu vorbim pe mess / mail / facebook si chiar daca nu stim foarte multe unul despre altul, aici, la tine pe blog, ma simt foarte bine. Simt deja ca imi esti o persoana apropiata.

    Apreciază

    • Dex e de vina!!!! :)) Cred ca subiectul cu pricina e vechi de cand au aparut primele bloguri, eu nu prea i-am acordat atentie. Am auzit si eu despre ,,blog meeting”, hihi. Insa la asa ceva nu stiu daca as participa, mi se pare un mod oarecum fortat de intalnire, fiind prea multa lume oricum ii vei cunoaste tot la un nivel superficial etc.
      Treaba cu defectele si blogul e intr-adevar o prejudecata, precum cea legata de persoanele care se joaca pe calculator, de exemplu. Deci, nu e musai sa existe o corelatie intre anumite defecte si anumite activitati, desi de obicei exista o astfel de corelatie intre trasaturile noastre si ceea ce facem, activitatile noastre. Cum spuneam, Dex e de vina, pornisem de la ceea ce a scris el si am vrut sa ma pun sub lupa, sa vad cam ce defecte ar incuraja aceasta activitate. Bine, am omis calitatile, dar ar fi sunat a lauda, nu crezi ? :))😀
      Da, asa e, se schimba ordinea lucrurilor. Cred ca, in unele cazuri, e un plus, un aspect pozitiv. Invatam sa acordam atentie oamenilor, fara sa fim influentati negativ sau pozitiv de aspectul vizual, de cum arata, de cum vorbesc, cum se misca, cu ce se imbraca etc. Practim, ne scutim de o prima impresie bazata pe aparente ce tin de fizic/vizual. Dar tot trebuie sa iti spun ca e ciudat (si interesant!) momentul in care ,,faci cunostinta” cu o persoana pe care deja o stii, prin tot ceea ce a scris de-a lungul timpului…

      Imi place sa cred ca omusorul sta de veghe pe cetatuie, dar a trecut intr-o alta stare… de spirit😀
      Dragos, nu pierzi foarte multe, caci oricum nu stau foarte des/mult la discutii pe mess/mail/facebook, doar uneori, cand am timp si starea adecvata. Ma bucur tare mult ca te simti bine aici pe blog si sa stii ca e reciproc, simt si eu ca imi esti apropiat si ca pot vorbi cu tine… (observi raspunsul kilometric)🙂

      Apreciază

  3. Am zis-o şi pe blogul Narcisei (Nice), cunosc prin intermediul blogului cam 5 persoane pe viu, iar cu alte câteva vorbesc pe mes (sau chiar şi la telefon uneori!) deci n-aş spune că sunt anonim deloc. Şi eu sunt curios uneori, şi mi se pare normal să creditez şi pe alţii cu acelaşi drept. Singurul avertisment pe care îl dau de la început : să nu se aştepte să mănânc oameni, căci n-o fac. Am fost descris ca foarte liniştit pe viu, aşa că aş pune la înaintare asta.

    Prin alt blog se făcea referire la o anumită problemă, cum că dacă nu-ţi mai place omul pe viu, renunţi la a-i citi blogul. Pentru mine e o porcărie, şi asta face legătură doar la faptul că vrei ceva anume de la persoana respectivă. Pe mine mă atrag primordial ideile, iar persoanele trebuie să rezoneze în moduri suplimentare decât cu ideile ca să fie alt context. De aceea citesc bloguri şi ale unor tineri de 15-16 ani, precum şi ale unor persoane trecute de 60🙂

    Cât despre blogmeeturi, eu nu sunt blogger. Nu mă consider aşa ceva, nu scriu pentru a fi citit sau lăudat, scriu pentru că am ce şi mă ajută pe mine. Dacă ajută şi pe alţii, cu atât mai bine.

    Dar m-aş întâlni în cadru restrâns cu toţi cei pe care-i citesc. Nu sunt prea în largul meu în mulţimi (definite ca 10+ oameni) pentru că am prea multe de observat :))

    Apreciază

    • Linistit deci, am retinut. Totusi, nu mi-ai dat impresia/senzatia ca ai fi mancator de oameni😀 Cred ca pe tine te trec la avansati, eu am cunoscut pe viu o singura persoana prin intermediul blogului😛

      Da, respectiva problema e o porcarie, dar asta, din pacate, nu o face mai putin prezenta. Concluzia asta ar fi, ca ai vrut ceva anume de la persoana respectiva, dar nefiind in concordanta cu ceea ce iti doreai tu, iti pierzi interesul. Totusi, ma gandesc ca nu e vorba doar de asta, neaparat. Poate ,,fenomenul” e cauzat si de risipirea misterului sau pur si simplu, faptul ca nu il placi ca om, ca intreg, este mai de impact decat ideile care pana acum te atrageau.
      Probabil din acelasi motiv nu manifest o curiozitate prea accentuata vizavi de oamenii din spatele blogului, din cauza interesului pentru idei, ganduri, cum spuneai si tu.
      E oarecum asemanator cu opera unui scriitor. Ii apreciez gandurile, ideile, ceea ce a scris, ceea ce a ales el sa transmita si nu ma intereseaza daca e chior, imoral, blond, frumos s.a Adica, e in regula daca aflu, dar nu mor de curiozitate🙂

      Cred ca e sanatoasa atitudinea fata de statutul de ,,blogger”. Il gasesc la fel de irelevant, din moment ce (bloggeri sau nu) suntem toti oameni care impartasim ganduri, trairi, idei.
      Daaa, cadru restrans, asa da😀 Daca sunt prea multe persoane, nici nu vad rostul. Nu e ca si cum ai reusi sa ii ,,cunosti” pe toti intr-un timp relativ scurt. Sau sa ii observi, cum zici tu :)) Sper ca iti dai seama ca ai fi la randu-ti observat😀

      Apreciază

      • Păi, cadru restrâns pentru că vreau să pot interacţiona cu fiecare din cei care participă. Ideea întâlnirii pe viu e să cunoşti omul, să vezi ce prezenţă are, să pui un chip ideilor citite. Ori dacă nu pot face asta, mi se pare un eşec ieşirea.

        Cât despre a fi sau a nu fi observat, n-ai cum scăpa, eşti acolo, toţi se uită la toţi, încercând să scoată nişte trăsături şi să atingă idei comune😀

        Apreciază

  4. hm … de la intalnire face2face la „s-o ardem” e cale luuuunga! cum nu sunt fan al chestiilor gen one-night-stand … as spune chiar ca „s-o ardem” is out of the question or, at least, highly improbable. revenind insa la a cunoaste pe cineva in real life … n-am prejudecati si daca simt ca-i ok,atunci nu vad de ce sa nu ma intalnesc cu cineva din online (intuitia, sa-i spun asa, nu m-a inselat niciodata in ceea ce priveste acest aspect). in plus, eu nu ma bag in viata nimanui: cine vrea sa ma cunoasca, tre’ sa zica … un fel de „Ia, cere-ma tu! „. 😀

    Apreciază

    • Hihi, lasa ca nu mai preiau titluri, doar ca a fost mult mai usor asa :)) Era o exagerare sub forma de gluma, evident.
      Asadar, ai intalnit oameni pe care i-ai cunoscut in online ? E bun principiul de ce nu? , caci uneori ne oprim din a face unele lucruri, fara vreun motiv intemeiat…

      Simpatica reclama, nu o stiam😀 :)) Cam asa gandesc si eu, dar vezi, doi oameni cu gandirea asta nu se vor cunoaste niciodata :))

      Apreciază

        • Am citit, deeeeci, ati avut parte de o experienta de neuitat!!😀 Ma gandesc ca mai pastrati legatura, nu ? Parca mi-e dor sa stau pe intuneric, la lumina lumanarilor, hihi😀

          Apreciază

          • nu prea sau nu ca inainte. happy end-urile sunt specialitatea filmelor americane … viata nu le prea are cu asa ceva. da’ ce conteaza in final e faptul ca cu totii avem niste amintiri de neuitat … deoarece, ca-n Meet Joe B;ack, intrebarea cheie e „You got enough nice pictures?” …

            Jamaican Woman: It nice it happen to you. Like you come to the island and had a holiday. Sun didn’t burn you red-red, just brown. You sleep and no mosquito eat you. But the truth is, it bound to happen if you stay long enough. So take that nice picture you got in your head home with you, but don’t be fooled. We lonely here mostly too. If we lucky, maybe, we got some nice pictures to take with us.

            Apreciază

            • Da, asa e, in viata lucrurile stau diferit. Nu tinem legatura, uneori, nici cu oameni care ne-au fost prieteni foarte buni si apropiati.
              E foarte adevarat ce spune jamaican woman… Unele lucruri sunt ,,magice” tocmai pentru ca sunt limitate ca interval de timp, tocmai pentru ca reprezinta o scurta evadare din cotidianul nostru si nu o realitate continua…

              Apreciază

  5. Dar faptul ca „online”, lumea la care avem acces devine mai mare si oamenii cu care putem avea schimburi de idei si informatii sunt mai multi si mai variati nu mi se pare deloc de neglijat.
    Nu stiu cum e la voi, dar eu va trebui sa-mi marturisesc un pacat: rareori gasesc offline atatia oameni cati as vrea eu, ca sa pot vorbi despre chestiile ce ma intereseaza sau ma rod. Am prietene tare simpatice si tare de treaba dar daca incep ele sa vorbeasca despre barbati, s-a dus naiba. Discutia tine la nesfarsit. De asemenea, cu barbatii e imposibil -in marea majoritate a cazurilor- nu o scot la cap cu ei.
    Cat despre „intalnitul” asta, sa iti povestesc ceva: acum 3 ani am facut o tentativa. Am vorbit cu unul, cu altul si am stabilit o perioada in care am mers in Romania 10 zile. Am stat in Bucuresti, oras de unde era si majoritatea celor cunoscuti online. Stii de cati am dat si cati au venit sa ma intalneasca? Niciunul!!! Nu mai e nevoie sa completez ca m-am simtit absolut perplexa, idioata si naiva dupa faza asta.

    Apreciază

    • Daaaa, acesta e clar un avantaj. Online poti gasi oameni care au aceleasi interese, inclinatii ca tine. Sau nu au aceleasi, dar cum spuneai, isi doresc si cauta acest schimb de idei.
      Te inteleg, ma lovesc adesea de aceeasi problema. Cand in sfarsit reusesc sa aduc in discutie ceva, sa schimb 2-3 replici cu o persoana pe un subiect mai… serios, i-as spune, mereu se trezeste cineva sa spuna ca la magazinul cutare sunt reduceri sau ca… persoana X are un nou iubit/iubita, sau…., sau….🙂 In ultimul timp ma amuza situatia, dar am avut momente cand ma frustra teribil.

      Of, stai sa inteleg bine. Ai venit in tara special pentru asta ? (tu unde esti acum?). Presupunand ca nu ai venit totusi doar pentru asta, ma gandesc ca ai oricum familie, prieteni pe-aici😛 , e oarecum ciudat, din moment ce ai vorbit cu ei inainte, sa nu vina chiar nici unul… Ei vezi, cred ca oamenilor le e teama oarecum de o astfel de intalnire, probabil apar griji si ganduri gen ,,oare ce o sa creada despre mine?” sau altele..

      Apreciază

  6. @ Colorbliss
    Eu traiesc in Atena.
    Si da, am aranjat sa merg in Romania unde as fi stat 14 zile pentru a ma intalni, a NE intalni mai multi. In final, nu m-am intalnit cu nimeni (nu raspundeau la telefoane, cine raspundea spunea ca nu poate si cui am lasat mesaj, nu m-a contactat niciodata). Ce ma intriga cel mai tare este faptul ca eu nu ma „vrajeam” cu nimeni, eram pur si simplu cum ma vezi ca scriu aici, asa ca nu se punea problema ca ar fi dat inapoi cineva pe motiv ca ” ce parere o sa aiba” sau „ce o sa creada despre mine”. Totusi, de atunci, mi-a pierit dorinta sa ma mai intalnesc offline pentru ca nu mai am incredere. Desigur, cu doua exceptii. Acestia 2 imi sunt parteneri de baza la discutii si pana mor, tot o sa ma intalnesc eu cu ei, sunt sigura.

    Apreciază

    • In acest caz, nu ma mir ca ti-a pierit dorinta de a incerca din nou o astfel de experienta. Mi se pare incredibil, respectivii nu prea erau oameni seriosi se pare ca… Daca stiau ca au treaba si nu pot, puteau sa spuna din timp, inainte sa te deplasezi si sa iti faci planuri care sa-i includa. Unii chiar nu isi dau seama ca le dau altora programul peste cap…
      Oricum, sper sa reusesti sa te intalnesti cu cele doua exceptii in viitorul apropiat🙂 Si, ma gandesc ca exceptii fiind, de data aceasta chiar va veti intalni..

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s