Cǎluţi. Biciclete

Standard

Azi, zi de cǎlǎrie.
20 km cu bicicleta nu e treabǎ uşoarǎ, mai ales când ultima pedalare a fost în urmǎ cu 5 ani. Între pedalǎri, cǎluţ.
Azi, Sigli, cǎluţul meu actual, a fost neobişnuit de cooperant, sunt atât de încântatǎ !!! In ciuda faptului cǎ nu m-am dat bǎtutǎ şi nu m-am lǎsat demoralizatǎ în urmǎ cǎzǎturii de pe Roua, primul cǎluţ, am rǎmas totuşi cu o teamǎ instinctivǎ oarecum. Orele trecute, nu am fost prea autoritarǎ cu Sigli (nu am fost deloc), aveam unele reţineri în a-i fi ,,stǎpân’’. Aşa cum spunea Mugur, instructorul, eu când îi dǎdeam comanda lui Sigli de a merge mai repede, vocea, postura şi atitudinea mea îi transmiteau de fapt o rugǎminte, aceea de a nu mǎ rǎni, de a nu-mi face rǎu. Astfel, mereu rǎmâneam în urmǎ, Sigli mergea foarte încetuţ. Deci, caii chiar te simt, chiar sunt empatici, chiar îţi preiau starea de spirit şi se armonizeazǎ cu ea.
Azi, dupǎ un efort supraomenesc (condiţia mea fizicǎ e jalnicǎ, sper sǎ îmi repun organismul în funcţiune), am ajuns la herghelie debordând de energie şi entuziasm. Paradox. Probabil Sigli a simţit asta. A fost atât de ascultǎtor şi energic şi el!!
Azi, pas, trap, galop. Controlat, dar galop! Hiii, aşa ca în filme, cu instructorul în centru şi calul alergând în cerc ! Sunt mândrǎ de mine, da ? Se pare cǎ am fost singura, aşa au spus fetele, care am mers pe cal în valuri, când am galopat…Asta pentru cǎ nu m-am crispat, şi… ce mai, am experienţǎ deja, încǎ de la primul curs, cu Roua!! :))
In loc de picioare, parcǎ am bolovani. Una dintre fete ne-a servit cu vin, spunea cǎ previne febra muscularǎ. Sper sincer sǎ fie aşa.
E superb sǎ te plimbi seara, pe întuneric, cu bicicleta prin oraş. E o linişte frumoasǎ, iar vântul… vântul🙂
Dupǎ o lungǎ perioadǎ, în noaptea asta cred cǎ voi dormi cel mai pufos şi mai profund somn. Mâine, acelaşi traseu, aceeaşi bicicletǎ, acelaşi Sigli. Sper sǎ fiu şi eu la fel ca azi.

19 responses »

  1. Ce drăguț, Colorblissuco !!! Îmi transmiți așa o stare de ”vreau să călăreeeeesc” ( nu la modul porno, bineînțeles ) … sunt sigură că e foarte profundă legătura pe care un om o poate stabili cu un cal, de aceea mi-am dorit și eu mereu să fac asta, să simt pe pielea mea. Oricum, mă bucur că nu te lași, vei ieși cu o experiență deosebită de-aici.🙂 Te pup :*

    Apreciază

    • Bun, bun, ma bucur ca iti transmit starea asta😀 Sper sa ai parte de o astfel de experienta cat mai curand, Miscellioara >:D< Da, e un sentiment si o legatura atat de frumoasa… Azi, dupa curs, il mangaiam pe unul dintre cai, asa bland, linistitor. A adormit! :)) A fost una dintre cele mai ciudate si placute experiente! :)) Stii cum patesc copilutii mici, care adorm asa in fund, de le cade capatana intr-o parte… Asa a facut si calutul, il mangaiam asa de zor si la un moment dat simt cum isi lasa capul tot mai mult pe mine, iar apoi tresare asa nevinovat, s-a trezit :))😀

      Apreciază

  2. Eram sigur ca o sa incepi sa vorbesti cu caii, ceva din postura si atitudinea ta degaja nevoia de a vorbi cu animalele si eu simt chestiile astea pentru ca sunt empatic. Si cum calul tau este fantastic eu i-as da si tigaie de jeratic cu cartofi praziti, poate cine stie incepe si sa se teleporteze ca in basme.

    Apreciază

    • Nevoia de a vorbi cu animalele, zici ? Pai da, uneori te saturi sa vorbesti la pereti (a se citi: cu unii oamenii). E o nevoie de compensare, intelegi🙂 Si ca plus, calutul recepteaza si ceea nu spui cu voce tare. Deci, da, e fantastic, dar nu as vrea sa se teleporteze ca in basme, se duce tot farmecul asa😛

      Apreciază

  3. Sportul, in speta calaria, poate fi, pe langa relaxare si o cale de autocunoastere, descoperire, dezvoltare, tastarea propriilor limite. Banuiesc ca de aici izvoraste entuziasmul si energia de care dai dovada.🙂

    Apreciază

    • Da, da, da, Nice, observatia ta este mai mult decat corecta🙂 Scopul final al acestei experiente, dat fiind ca suntem studenti la psihologie majoritatea, este sa reusim sa implementam si la noi in tara, intr-un mod cat mai diversificat, terapia prin animale, in cazul de fata terapia ecvestra.
      Nu e prea dragut ca tie, ca psihoterapeut ce vrei sa aplici o astfel de terapie, sa iti fie teama sa te apropii de cal la mai mult de 2-3 m.
      Ne povestea instructorul de un caz, un baietel cu probleme emotionale si sociale destul de grave (parintii, bata-i vina) care odata urcat pe cal a trecut prin niste schimbari extraordinare, pozitive, emotional vorbind, in mai putin de 10 minute….🙂

      Apreciază

        • Sincer, dupa atatia km pe bicicleta, sa stai pe cal e un lux. Adevarul este ca nu e asa usor cum pare, trebuie sa iti sustii corpul cu picioarele. In timp ce calul galopa, eu faceam rotiri de brate stanga-dreapta – un fel de echilibristica😛 (asta fara sa, deci fara picioare puse in scarita – e chiar mai comod asa). Dex, nu dezinforma lumea😛 Nu e obositor, insa iti solicita foarte tare muschii picioarelor😛😀

          Apreciază

        • ai vazut la inceput ce obositor e sa conduci? eu cand faceam scoala dupa 2 ore de condus… atentie in 6 directie, atentie distributiva, trafic, sosea, istructor, radio… masina eram rupt!
          Si mergea masina singura…nici nu depuneam efort fizic

          Apreciază

  4. :-))))))))))) Tare de tot observatia lui Dex.

    Ma bucura ori de câte ori aflu ca mai sunt fete care fac si sport. Altceva decât ‘mersul la sala’ doar pentru a avea ulterior cu ce sa se laude. Iar când aud de fete care merg pe bicicleta, sunt si mai incântat. Rezisti atâtia kilometri? Din poza pe care ai pus-o asta iarna pe blog ar parea ca, daca te-as lua in brate, te-as pierde printre degete. De unde ai atâta energie?

    Ai descris tare fain experienta ta. Am calarit si eu demult, pe vremea când eram copil. Hmmmm…cred ca ar fi o treaba interesanta, sa vad unde pot practica.

    Apreciază

    • Dragos, se pare ca rezist. Asta in conditiile in care in ultima perioada am fost o lenesa din acest punct de vedere😛 Am observat ca atat ieri, cat si alaltaieri, am cedat fizic in acelasi loc. Adica, nu picioarele. Dar capul, simteam ca imi explodeaza daca mai apas o singura data pe pedala! Am mers la pas unpicut, apoi iar m-am urcat pe bicicleta🙂
      Hihi, mai mi-a spus lumea ca sunt firava, am si bratele subtirele si spatele mai ingust probabil, dar in picioare am forta! Ti-am zis ca nu degeaba am ales taekwando😀 Iar energie, in mod normal nu am, tocmai asta mi-e problema. Dar sportul, miscarea este cea care imi creeaza energie, ciudat. Pe langa asta, era si motivatia. Trebuia sa ajung la caluti, intelegi?

      Intereseaza-te, Dragos. E o experienta frumoasa🙂

      Apreciază

  5. Eu nu stiu sa merg pe bicicleta, nici pe role, nici nu stiu sa inot si sunt si nici nu sunt o soferita tocmai buna :)).

    Apreciază

    • Coeur, poti sa mergi pe jos😀 Sau sa aleeeergi😀
      Cu rolele nici eu nu ma descurc, deloc. Si nici nu m-au atras vreodata, nu stiu de ce. Bicicleta insa a fost un mod de viata, incepand cu varsta de 10 ani, pana pe la 15 ani. Veneam de la scoala, si pana seara eram la plimbare cu bicicleta😛 Inot pe spate eu, ha!!😀 :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s