Exagerez?

În urmǎ cu puţin timp, o prietenǎ m-a întrebat, aşa, în treacǎt, dacǎ eu exagerez când scriu pe blog. La fel de în treacǎt, dar cu o micǎ ezitare, i-am spus cǎ da, dupǎ care discuţia s-a îndreptat spre subiectul ei principal de atunci, întrebarea fiind doar una adiacentǎ.
În urmǎ cu douǎ-trei zile mi-am amintit de acest aspect. Oare exagerez când scriu pe blog ?
Trebuie sǎ îmi fac puţinǎ ordine prin gânduri. În primul rând, de ce am rǎspuns afirmativ ? O serie de motive.
Atunci când scriu, îmi fac timp sǎ îmi surprind mai multe gânduri, emoţii, trǎiri, fiecare în parte, uneori reuşesc sǎ le transpun în cuvinte, fapt care în viaţa de zi cu zi, nu s-ar întâmpla, cǎci, nu-i aşa, suntem mereu pe fugǎ. Aşadar, firicele de gânduri sau simple cuvinte pe care în mod normal nu m-aş obosi sǎ le comunic oamenilor cu care intru întâmplǎtor sau din necesitate în contact, îşi fac apariţia mai uşor atunci când scriu, când stau liniştitǎ doar eu cu mine (implicit, unele apar şi pe blog).
Un alt motiv este tendinţa, pe care poate au observat-o şi alţii la mine, de a face din ţânţar armǎsar, hihi, când vine vorba de lucruri banale din viaţǎ. Dar mie îmi plac aşa numitele lucruri mǎrunte, unele, acelea care reuşesc sǎ ajungǎ la mine. De ce cred cǎ exagerez? Nu e ceva intenţionat, însǎ uneori, în optimismul meu, probabil mǎ las dusǎ de val.
Ar mai fi o tendinţǎ (care nu apare doar la mine) de a scrie despre sau chiar în acele momente pe care le trǎim mai intens, fie într-un mod pozitiv, fie într-un mod negativ. Citind unele posturi, din arhivǎ, mi se întâmplǎ sǎ mǎ amuz şi acum, cu ochii de acum, sǎ le gǎsesc puţin… deplasate ? Nu, nu chiar deplasate, însǎ gândul ,,hai cǎ nu e chiar aşaaaa … (+un adverb de mod)’’ îl mai aud rostit cu vocea minţii pe un ton amuzat.
Deci da, exagerez prin faptul cǎ despic firul în patru, poate prea mult, nu ştiu. Exagerez cǎci, privind în urmǎ, în timp ce scriu, parcǎ retrǎiesc unele momente cu încetinitorul şi reuşesc sǎ observ şi sǎ aliniez aspecte care, în mod normal, se întâmplǎ simultan sau mult prea repede pentru ca oamenii sǎ considere cǎ ar merita atenţie.

Ca sǎ clarific şi cealaltǎ faţetǎ a monedei, cea pe care apare verbul ,,a înflori’’ (cu sensul de a adǎuga), din aceastǎ perspectivǎ, nu. Nu cred cǎ înfloresc, poate voi reciti ce am mai scris, pentru a fi şi mai sigurǎ cǎ nu.
A! A înflori mai are şi sensul de a ,,orna” frumos o idee, un gând, o întâmplare… ? Asta s-ar putea sǎ fac, adicǎ, uneori, îmi doresc sǎ pot înflori în acest sens, dar cum nu sunt un maestru al cuvintelor, nu prea îmi iese, cel puţin nu atunci când mi-aş dori în mod special.

Bun, acum am exagerat şi cu postul ǎsta. Era o simplǎ întrebare 🙂