Mi-am revenit greu. Câteva schimbǎri? O, da.
Am început sǎ beau cafea, de vreo câteva zile. Substanţa e încǎ în perioada de testare. Dacǎ mǎ voi simţi chiar şi unpicuţ mai bine, fǎrǎ sǎ mǎ simt apoi teribil de rǎu, voi menţine obiceiul, cel puţin pentru o perioadǎ. Mi-e tare greu sǎ mǎ obişnuiesc cu ea, cu gustul ei. Mi-a plǎcut aroma cafelei dintotdeauna, însǎ gustul… brr.
Am fost luni la bunici, în sat. Am fost şi la Flo, apoi la o mǎtuşǎ, apoi iar la bunici, apoi la o prietenǎ. Aşadar, am mâncat mult, din politeţe şi curiozitate, recunosc, cǎci parcǎ am uitat între timp ce gust are mâncarea fǎcutǎ de bunica. Am rǎmas (din nou) plǎcut surprinsǎ de cum şi-a amenajat Flo cǎsuţa. Nu ştiu de unde i-a pornit ambiţia asta în urmǎ cu doi ani, dar mǎ bucur cǎ a devenit, mǎcar din acest punct de vedere, om serios. El, care venea cu mine la discotecǎ când aveam 14 ani. El, care îşi punea mintea cu foştii mei prieteni sau ce or fi fost. El, care juca fotbal cu gaşca noastrǎ de copii. El, care schimba joburile ca pe şosete, cǎci era prea orgolios pentru a primi ordine. El, care umbla hai-hui, era considerat un pierde-varǎ şi i se spunea cǎ va muri de foame. Probabil tocmai asta l-a ambiţionat, nu ştiu. E la fel de glumeţ, îşi enerveazǎ/sâcâie copiii exact aşa cum mǎ enerva pe mine când eram de vârsta lor sau mai micǎ (are un fel de plǎcere sadicǎ fǎcând asta, se amuzǎ teribil când Liviuţ, bǎiatul, începe sǎ se mâţâie; fetiţa îl cam repezeşte, e mai teribilǎ ea), încǎ vorbeşte în doi peri şi face mişto de oameni. Dar pune mai mult preţ pe familie, iar asta mǎ bucurǎ. Cert este cǎ în doi ani, dintr-un ,,pierde-varǎ” – cum îl considerau unii, a ajuns un om care şi-a construit o cǎsuţǎ cu mâna lui, de la a la z, iar momentan încǎ aduce îmbunǎtǎţiri, face mici schimbǎri, în funcţie de bugetul lunar, ce şi cum poate. Sunt foarte mândrǎ de el.
Ca sǎ închei, mi-am cumpǎrat aparat foto, în sfârşit!!! Sunt atât de încântatǎ de el, e mic şi ştie multe ! E aşa cum mi-am dorit. Singurele fotografii fǎcute cu el sunt prin camerǎ, poate de aici entuziasmul. Niciodatǎ nu au ieşit bine fotografiile fǎcute în camera asta (mai exact, erau oribile), din cauza luminii, în principiu. Acum e bine. Câteva setǎri şi micuţu ştie el ce sǎ facǎ.
Vǎ las câteva imagini, sunt fǎcute în modul automat. Abia aştept sǎ îl descifrez în totalitate!
mmnemosyne 
>Ce mai imi place mie cafeaua.Zilnic beau cate o cana.Beau din pura placere, nu e valabila chestia ca daca bei cafea te tine treaz.O sa ajungem si noi sa avem casuta noastra, e mult mai personala decat un apartament.
ApreciazăApreciază
>Ma bucur sa aud ca te-ai simtit bine in vacanta. Sa-l folosesti sanatoasa si sa ne uimesti cu ce poate face, aparatul, upss adica tu!
ApreciazăApreciază
>Foarte frumoase pozele, ce aparat ti-ai achizitionat, da-ne niste detalii tehnice. Cat despre cafea…felicitari, sper sa-ti mentii obiceiul, daca o bei cu moderatie nu iti poate aduce decat beneficii. Eu am detestat toata viata gustul ei, mereu ziceam ca nu o sa beau niciodata asa ceva, insa am fost nevoita si in prezent o consum black. Iti recomand Jacob si cafelele de la Starbucks(cele pe baza de expresso, cu multa frisca si lapte). 🙂 Sunt delicioase. A, sa nu uit de cafeaua in patru culori. 😉 😛
ApreciazăApreciază
>Coeur, nu pentru a sta treaza imi trebuie cafeaua, ca oricum dorm prea putin 🙂 Pentru tensiune, insa. Sper ca in timp, sa ma obisnuiesc. De fapt, sper sa ma ajute, sa nu imi faca mai mult rau decat bine. Ramane de vazut 😛 Cat despre casuta, sper din tot sufletul sa reusiti, cat mai curand! Aceeasi parere am si eu… Casuta imi doresc, caci da, parca e mai personala 🙂
ApreciazăApreciază
>Pato, mersi frumos :)) Asa e, cu noile generatii de aparate, pozele se fac cam singure. Singura mea grija este sa imi deplasez fiinta in locurile frumoase din Cluj, pe care vreau sa vi le arat 🙂
ApreciazăApreciază
>Nice, aparatul e cel pe care il ochisem in ziua articolului tau, referitor la Iepuras, hihi 😀 Mi s-a pus pata pe el, mi l-am dorit tare mult. Deci, Canon Powershot SX130 IS Silver. Detalii tehnice? As enumera cateva despre care are habar lumea in general: 12.1 mp, 12x zoom optic, 4x zoom digital, filmare HD (as adauga aici ca sunetul e grozav la filmari, sunt multumita, suna aproape ca piesele din winamp), Face detection, Smart Shutter Smile (adica face poze automat cand detecteaza zambet/ras) + multe moduri (My colors s.a). Are ceva tehnologie I-Contrast, in asa fel incat pana si pozele facute cu zoom optic maxim au un contrast la fel de bun. Cum spuneam, mic si destept :)) Cat despre cafea, sper sincer sa ma ajute, inca nu imi dau seama asa, adica simt pe moment, insa am avut niste zile agitate, care m-au obosit si nu imi dau inca seama in ce mod ma ajuta cafeaua. Iti multumesc de recomandari 😀 Adevarul este ca ma gandeam sa caut articolul tau dedicat cafelei :)) Erau acolo multe variante, insa atunci nu am dat atentie, dat fiind faptul ca nu ma interesa cafeaua in mod special :))
ApreciazăApreciază
>Valeleu!, câte bibelouri ai….si nu le-ai fotografiat pe toate…ceva flori de plastic sau un peste de sticla nu exista pe acolo?Cine este Flo? Imi pare bine sa aud ca exista oameni considerati 'pierduti' pentru societate si care reusesc sa se 'regenereze'. Bravo lui. Daca e asa de priceput, poate am sa apelez si eu la el.Iti urez succes la pozat si ai grija cui dai aparatul…sau pe unde-l pui….
ApreciazăApreciază
>Dragos, din pacate sau din fericire, nu! DIN PACATE doar cheia imi apartine si ai intuit bine, nici macar nu sunt toate…. Asta este, cand locuiesti cu o alta persoana trebuie sa te adaptezi. Eu le fotografiez, e un pas, nu ? :)) Peste de sticla? Mi s-a parut tare ciudat exemplul dat de tine, pana mi s-a aprins un beculet. Avea o matusa asa ceva, de vreo 20-30cm lungime, sticla colorata… Cred ca la asa ceva faceai referire, hihi. Eram mica tare, ma mir ca mi-am amintit asa ceva :))Flo este unul dintre fratii mamei mele, e unchiul meu cum s-ar zice 🙂 Fiind diferenta de varsta relativ redusa intre noi (16 ani), a fost ca un frate mai mare pentru mine, cat mergeam la bunica. Si cum am fost prima nepotica, m-au rasfatat toti. Deci el nu e ,,unchiul", e simplu ,,Flo" 🙂 Ma rog, ii spuneam Ina cand eram mica :))
ApreciazăApreciază
>@DragosA! Sa apelezi la el pentru sfaturi privind regenerarea sau pentru casuta ? :)) Aparatul nu il dau nimanui, sper ca mi-am invatat lectia 🙂
ApreciazăApreciază
>Da Iulia, la pesti d-aia ma refer 🙂 . Care de obicei stateau pe mileul pus cu grija pe televizor….Hmm…tare ciudat cum de o persoana independenta ca tine accepta sa se 'adapteze' altei persoane. Fotografiatul insa e un pas, da :-). Mâna care tine cheia e a ta? Intreb de curiozitate, intrucât ai spus ca doar cheia iti apartine. Eu cred ca si mâna iti apartine."Eram mica tare". Daaaaa….ca acum tare mare mai esti 🙂 :-)As vrea sa apelez la … Flo pentru casuta. Cu regenerarea cred ca ma descurc 🙂
ApreciazăApreciază
>@DragosMatusa il tinea undeva pe mobila, hihi 😀 Erau destul de infricosatori (si da, eram mica tare, nu cred ca aveam mai mult de 4-5 ani cand mergeam pe la matusa cu pricina)Cat despre independenta vs adaptare la altii… Nu le poti avea pe toate si uneori trebuie sa faci si compromisuri, eventual sa respecti gusturile altei persoane, chiar daca nu coincid cu ale tale 🙂 De fapt, mie imi plac bibelourile astea sau ce or fi, globul cu pricina e chiar un cadou de la mine (culmea!), insa luate separat imi plac. Nu impreuna, nu afisate toate… Dar hai, cam atat, ca incep sa deraiez :)) Si mana, da, imi apartine :))
ApreciazăApreciază