>Whatever works

>

   Pentru filmele lui Woody Allen este necesarǎ o anumitǎ stare de spirit, nu ştiu care, însǎ una mai specialǎ. Larry David, actorul care îl interpreteazǎ pe Boris Yellnikoff, nu mi-e prea simpatic, însǎ trebuie sǎ recunosc cǎ mi-a plǎcut de el în acest film, cred cǎ a jucat foarte bine sau poate, pur şi simplu, rolul i s-a mulat aproape perfect pe propria-i personalitate.
   M-a relaxat, m-a amuzat, mi-a provocat unele semne de întrebare. Boris, un geniu, un om poate prea sigur de zǎdǎrnicia agitaţiei oamenilor, prea conştient de lipsa noastrǎ de importanţǎ. Însǎ chiar o fi aşa? Comparativ cu întreg universul, cu siguranţǎ sunt aproape de nulitate, dar în acelaşi timp nu sunt eu un element, o celulǎ care ajutǎ întregul organism sǎ funcţioneze?
   Filmul l-am vǎzut de ceva timp, ar trebui sǎ mǎ obişnuiesc sǎ scriu imediat despre ele, despre filme, cǎci apare uitarea în timp. Mi-a plǎcut şi nu mi-a plǎcut sictirul lui Boris. Mi-a plǎcut şi nu mi-a plǎcut atitudinea lui faţǎ de viaţǎ. În mod cert mi-au plǎcut, sau cel puţin m-au surprins în mod plǎcut, replicile adresate audienţei. Interesant.
   Un citat reprezentativ, hai douǎ :
I happen to hate New Year’s celebrations. Everybody is  desperate to have fun. Trying to celebrate in some pathetic little way. Celebrate what? A step closer to the grave? That’s why I can’t say enough times, whatever love you can get and give, whatever happiness you can filch or provide, every temporary measure of grace, whatever works. And don’t kid yourself. Because its by no means up to your own human ingenuity. A bigger part of your existence is luck, than you’d like to admit. Christ, you know the odds of your fathers one sperm from the billions, finding the single egg that made you. Don’t think about it, you’ll have a panic attack.
My father committed suicide because the morning newspapers depressed him. And could you blame him? With the horror, and corruption, and ignorance, and poverty, and genocide, and AIDS, and global warming, and terrorism, and-and the family value morons, and the gun morons. „The horror,” Kurtz said at the end of Heart of Darkness, „the horror.” Lucky Kurtz didn’t have the Times delivered in the jungle. Ugh… then he’d see some horror. But what do you do? You read about some massacre in Darfur or some school bus gets blown up, and you go „Oh my God, the horror,” and then you turn the page and finish your eggs from the free range chickens. Because what can you do. It’s overwhelming! I tried to commit suicide myself. Obviously, it didn’t work out.

10 gânduri despre „>Whatever works

  1. >"un element, o celulǎ care ajutǎ întregul organism sǎ funcţioneze?" … e o mica-mare diferenta intre un element ajutator (in cel mai bun caz) si unul absolut esential. in the big picture … existenta ta, a mea, a lui X nu conteaza. faza cu butterfly effect nu tine decat intr-un mediu izolat/independent (ceea ce, pamantul nu e) … si disparitia sau non-aparitia unui om e nimica toata in comparatie cu vastitatea universului. cand oamenii vor intelege si constientiza ca nu sunt "copiii lui Dumnezeu" … abia va aparea urmatorul salt evolutiv. pana atunci insa facem ce stim (avem antrenament) sa facem: doi pasi inainte, unul inapoi … si din cand in cand invers.da' trecand peste texte si filozofii … mie filmul mi-a placut pentru ce NU a aratat: cealalta fata a cinicului (presupunand bineinteles ca intotdeauna exista un echilibru). "whatever works" e cinicul blazat … "it has to/must work" e visatorul/optimistul incurabil (care foloseste "whatever works" ca masca).

    Apreciază

  2. >@INTJAsta nu prea reusesc sa inteleg momentan, fie sunt prea obosita, fie am o perspectiva eronata: ,,butterfly effect nu tine decat intr-un mediu izolat/independent (ceea ce, pamantul nu e)". De ce doar intr-un mediu izolat ? (necesitatea ca toate elementele sa interactioneze intre ele?) Si de ce pamantul nu ar fi un mediu izolat? Exista cu adevarat asa ceva? (poate un acvariu, dar pana si el are peretii de sticla, iar ceea ce se intampla afara poate influenta ce se intampla inauntru, si poate, si invers….)Are sens ce spui, disparitia/aparitia unui om nu ar prea conta raportat la intregul Univers. Insa nici specia umana nu conteaza, specie care e alcatuita din indivizi separati ? Nici celalalte specii? Nici viata in sine aparuta pe o planeta… ? Poate ma prostesc singura, nu e exclus, dar consider ca fiecare element isi are rolul lui bine stabilit si definit, oricat de micut/fooooooarte micut/ fooooooooooarte fooooarte micut ar fi 🙂 Ei vezi, poate d-asta nu am fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu Boris. ,,It has to/must work" imi suna mult mai familiar.. 🙂

    Apreciază

  3. >@Colorblisspai … intervine fenomenul difuziei si la o anumita scara deja efectul nu mai e masurabil/perceptibil … cam ca o picatura de sange in ocean, are efect local o perioada da' prin difuzie efectul dispare. pamantul e o particica infima din univers … deci ca planeta e sistem izolat, da' daca schimbam perspectiva deja nu mai conteaza. nici o specie nu conteaza, nici macar viata (aia bazata pe oxigen, unica pe care multi si-o pot inchipui) nu conteaza din perspectiva universului. de timp, a patra dimensiune nici nu mai zic.referitor la rol, as intreba asa: cu ce te identifici? esti "o fata", "o romanca", "o europeanca", "un om", "o fiinta vie" sau "o infima particica din univers" … care-i limita ta?referitor la Boris … cum spuneam: ce NU arata (filmul), ca partea ce-o vedem (cu multe detalii) e doar o jumatate. practic masca ne e prezentata detaliat … noi urmand sa decidem ce se ascunde in spatele ei.

    Apreciază

  4. >@INTJ, cu intarziereMmmm, da, are sens ce spui legat de fenomenul difuziei… Si probabil e naivitate/egocentrism sa credem ca am conta, noi, ca specie (sau noi, ca forma de viata, noi toti – inclusiv restul animalelor). Doar ca imi intra in contradictie cu ideea interactiunii dintre lucruri, oricat de mici ar fi ele. Mm, uite, faptul ca exista viata pe pamant probabil are vreo influenta (infima ce-i drept) asupra celorlalte planete (datorita substantelor chimice, alcatuirii atmosferice), care la randul lor intra in relatie cu alte sisteme si tot asa. Efectele nu sunt masurabile, intr-adevar, caci sunt infime, dar ceva acolo tot e. Si se formeaza astfel o relatie. Insa, da, raportat la vastitatea universului, nici macar o galaxie nu e mare pierdere.. 🙂 Probabil. Ce frumos ai pornit de la subcategoria ,,fata", spre ,,infima particica din univers". Cred ca sunt toate astea, concomitent.

    Apreciază

  5. >@Colorbliss – da, esti toate concomitent … atata timp cat niciuna nu te limiteaza. in momentul in care apare limita, oricare ar fi ea, dispare libertatea si apar gratiile unei colivii (fie ea si aurita). :)da' cum ce-i prea mult strica (inclusiv daca-i vorba de filosofeala), ti-as recomanda un alt film care sper sa-ti placa la fel de mult pe cat mi-a placut mie: Get Low (2009)

    Apreciază

    1. Notat 😀 Prin toamna eram necajita ca nu stiam la ce filme sa ma uit… Acum am o lista imensa 😀 Pare interesanta ideea filmului si sunt curioasa pana la ce punct poate ajunge o astfel de prietenie…
      p.s De azi am net!!

      Apreciază

Lasă un comentariu