>Metablogǎrealǎ

Standard

>

De la Standdowncafe şi Carbonaru, am primit o leapsǎ, o serie de întrebǎri ce vizeazǎ blogul. E o leapşǎ ce ne îndeamnǎ sǎ metablogǎrim. Eu o las liberǎ, pentru cei care nu au fǎcut-o încǎ şi îşi doresc sǎ cugete la unele aspecte ce ţin de blogul lor.
Când am început sǎ scriu?
Pe blog, am început sǎ scriu prin noiembrie 2009. Scriam rar, puţin şi destul de dezorganizat.
Ce mǎ motiveazǎ sǎ scriu pe blog? 
Faptul cǎ odatǎ scrise, anumite gânduri nu se pierd, nici în subconştient, nici în uitare. Faptul cǎ pot primi un feedback, uneori lucruri la care nu m-am gandit, uneori sfaturi sau îndemnuri, opinii diverse. Faptul cǎ mǎ simt mai bine dupǎ ce am scris. Faptul cǎ pot intra în contact cu oameni speciali.
Cum reacţionez la comentarii negative?
Încǎ nu am avut, dar aş vrea sǎ cred cǎ aş reacţiona calm, iar apoi cu indiferenţǎ. Prin comentarii negative înţeleg reacţii tâmpite şi moduri de adresare deplasate.
Aici nu intrǎ diversitatea de opinii, critica argumentatǎ (sau nu, dar adresatǎ politicos), dezaprobarea – nu mi se par negative cum tind sǎ fie catalogate uneori, ci doar diferite, iar de multe ori îmi plac, cǎci ştiu cǎ ar contribui la dezvoltarea mea, reuşind sǎ privesc mai complex o anumitǎ situaţie. 
Care a fost ideea iniţialǎ de la care am pornit?
Aveam deja un blog, cel cu face-painting, dar habar nu aveam de existenţa unei ,,blogosfere’’. Prin noiembrie, într-o zi, jucându-mǎ la setǎrile celuilalt blog, mi-am zis sǎ mai fac unul, doar pentru mine. Un loc doar al meu, în care sǎ îmi organizez fotografiile mai relevante (care îmi aminteau de unele locuri, activitǎţi, experienţe dragi), muzica, desenele şi ce mai ţine de activitǎţi artistice, precum şi gânduri, ,,trǎiri înrǎmate’’ cum le-am zis eu atunci. Vroiam sǎ fie un sertar al memoriei. Mi-a plǎcut mereu mitologia, iar Mnemosyne a fost alegerea perfectǎ. Dar desprea ea, altǎdatǎ.
Ce fel de linkuri ţin în blogroll?
In blogroll, sunt blogurile pe care le citesc, de obicei, zilnic şi care au avut un oarecare impact asupra mea. Blogurile unor oameni deosebiţi, de ale cǎror cuvinte, gânduri, experienţe, mai cǎ am devenit dependentǎ. Uneori mǎ raportez la lista mea de bloguri ca la un roman, cu o acţiune ce se desfǎşoarǎ pe mai multe planuri, în diverse locuri, în paralel. E o poveste fǎrǎ sfârşit care mǎ animǎ şi din care învǎţ în fiecare zi câte ceva.
Cum m-a schimbat pe mine blogul?
În primul rând, am învǎţat, şi datoritǎ lui, sǎ spun ce gândesc, ce simt, ce cred. Am învǎţat sǎ spun asta cu voce tare, nu doar pentru mine, dat fiind faptul cǎ cel puţin o persoanǎ era posibil sǎ citeascǎ, la un moment dat, câteva rânduri de aici. Nu ştiu dacǎ m-a schimbat, însǎ m-a ajutat sǎ mǎ dezvolt. Mi se pare cǎ mǎ exprim mai bine, în scris cel puţin, cǎ mǎ ajutǎ sǎ mǎ concentrez doar pe câte un lucru/aspect/situaţie/sentiment la un anumit moment, deşi divaghez adesea în toate direcţiile (când fac asta, apar acele articole… gen varzǎ, cu de toate şi nimic)
Ce aşteptǎri am de la blogul meu şi ce aşteptǎri am eu de la cititorii/vizitatorii mei?
De la blog… am doar speranţa sǎ nu îmi ridice prea multe probleme tehnice. În rest, cum mai ziceam cândva, am aşteptǎri de la mine, în ceea ce-l priveşte. De la cititori şi vizitatori ? Sǎ mǎ tragǎ de mânecǎ dacǎ o iau pe arǎturǎ, dacǎ exagerez, dacǎ sunt ilogicǎ, dacǎ nu iau în considerare anumite aspecte, mai mult sau mai puţin relevante. Sǎ îşi exprime opinia, indiferent dacǎ e alta decât a mea sau e similarǎ, cǎci ador diversitatea de opinii şi îmi place sǎ descopǎr perspective diferite asupra aceluiaşi lucru.

3 responses »

  1. >Ce mǎ motiveazǎ sǎ scriu pe blog? Faptul cǎ odatǎ scrise, anumite gânduri nu se pierd, nici în subconştient, nici în uitare. Faptul cǎ pot primi un feedback, uneori lucruri la care nu m-am gandit, uneori sfaturi sau îndemnuri, opinii diverse. Faptul cǎ mǎ simt mai bine dupǎ ce am scris. Faptul cǎ pot intra în contact cu oameni speciali.____________________________________Cred ca prin acest raspuns i-ai convins pe toti cei care aveau dubii in privinta deschiderii unui blog propriu.😀 Categoric, un blog te ajuta mai mult decat iti poti imagina, te pune in contact cu atatia oameni minunati, te face sa te simti excelent in propria piele si este si un important instrument de dezvoltare personala.Felicitari pentru rezolvarea acestei lepse, pentru intreaga activitate de pana acum, pentru felul cum te implici in blogosfera, esti cu adevarat fantastica, iar noi, cititorii tai, nu putem decat sa fim fericiti ca avem ocazia sa te cunoastem.🙂

    Apreciază

  2. >Nice, multumesc mult pentru toate cuvintele frumoase🙂 Wa, sunt mult prea frumoase! Da, uite, la asta nu m-am gandit, ca as fi spulberat dubiile in privinta crearii unui blog🙂 Eu nu prea am avut timp de dubii, nu stiu cum e la altii. Adica, tu ai ezitat inainte sa iti faci blogul ? Ma refer la oscilatii intre ,,Da, il fac"/ ,,Mai bine nu". Mi-as dori sa ma implic si mai mult, mai des, dar momentan e un echilibru sanatos pentru mine🙂 Iti multumesc inca o data, in general complimentele ma inhiba oarecum, insa ceea ce mi-ai scris acum, parca m-a inseninat cu adevarat!!🙂 :*:*

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s