>Flori de lut III

Standard

>

   Am gǎsit şi ultimele flori de lut. Cǎutǎrile acerbe nu au fost necesare, trebuia doar sǎ fac ordine în acel loc uitat de lume. Am obiceiul de a pune lucrurile ,,bine’’, atât de bine încât nu le mai gǎsesc. Ce mai e şi cu treaba asta ?
   E grav când fac asta cu acte, da, s-a întâmplat o datǎ… Nici acum nu am gǎsit foaia cu pricina, deşi ştiu sigur cǎ e prin camerǎ, ştiu cǎ mi-am spus sǎ ,,o pun bine”, dupǎ care urmeazǎ o etapǎ tulbure în memoria mea. E foarte posibil sǎ fii plasat foaia cu pricina într-una din cǎrţile aflate în bibliotecǎ, lucru pe care nu am de gând sǎ îl verific prea curând. Oricum, e irelevant, bat câmpii din nou. 
   Sunt o zǎpǎcitǎ, în stil mare. Aiuritǎ. Asta deoarece visez adesea cu ochii deschişi, dupǎ cum spune mama. Nu visez mereu, doar mǎ gândesc mereu la multe, uitând sǎ acord atenţie unor detalii pe care mintea mea le considerǎ banale, neinteresante, irelevante.
   Vroiam sa bat câmpii în altǎ direcţie, dar am uitat complet ideea iniţialǎ. Poate nu era important ? A, da. Azi m-am plictisit de mine. Teribil. 
   In rest, toate bune🙂  

7 responses »

  1. >Ma bucur ca mai sunt si altii :)) Chestia e ca lucrurile alea ma mai privesc si direct, insa probabil nu le consider la fel de importante precum cele la care ma gandesc eu… Vai, Coeur, am patit si cu banii!! :)) I-am gasit dupa vreo 3-4 luni, da-ti seama ca nici macar nu sesizam intre timp ca nu stiu unde sunt banii. Uitasem complet de ei😀 Doar ai grija ce iti doresti, ca se poate sa ii gasesti si dupa 2 ani, cand s-au schimbat banii :))

    Apreciază

  2. >Ah, povestirea ta imi aduce aminte de o intamplare de acum cativa ani. Am cumparat bilete la mare pentru mine si niste prieteni si le-am pus la indemana, intr-un loc sigur. Insa in ziua plecarii nu a fost chip sa le gasesc…desi am rascolit fiecare ungher al casei. Asa ca am plecat in Grecia fara bilete.😦 Evident ca prietenii care ma insoteau au luat foc (innebunit) la aflarea vestii.😀 Cand m-am intors acasa, primul lucru pe care l-am vazut au fost acele bilete…erau chiar sub nasul meu.😛 Asadar, cuvintele folosite de tine pentru a te descrie mi se potrivesc si mie. Imi doresc sa reusesc sa fiu un pic mai organizata si sa ma pot concentra mai mult in anumite momente esentiale, sa nu intru in panica asa repede, sa nu disper… Sunt momentele in care in loc sa-mi pastrez calmul, eu ma pierd toata.:(

    Apreciază

  3. >Vaaaai, Nice, imi si imaginez reactia prietenilor tai :)) Stii, mereu se intampla asa. Gasesti acel ,,ceva" abia in momentul in care nu mai am nevoie de el. Probabil se intampla asta tocmai datorita faptului ca intram in panica, mai mult sau mai putin. In astfel de momente, mai ales daca esti si in criza de timp, daca iti pierzi calmul si incepi sa te agiti, nu mai ai nici o sansa sa gasesti lucrul dorit… Stiu, mi se intampla si mie. In general disper in situatii precum cea amintita de tine, cand depind si alti oameni de mine :)) Saaaau, cand pur si simplu mi-e atat de ciuda ca nu gasesc ceva, fie si un creion, incat incep sa rascolesc toata casa. In zadar… :)) Nu stiu care ar fi solutia. Probabil sa incercam sa constientizam fiecare actiune, oricat de neinsemnata ni s-ar parea noua ca este…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s