>O altǎ şansǎ… ?

Standard

>

   S-ar putea sǎ am aşteptǎri prea mari de la oameni, chiar dacǎ nu pun în mod direct vreo presiune asupra lor, chiar dacǎ nu îi afecteazǎ în vreun mod pe ei. Lovindu-mǎ de contrastul dintre ceea ce speram şi ceea ce e real, mǎ afecteazǎ pe mine, cǎci dezamǎgirile deranjeazǎ, în primul rând, sufletul în care au încolţit. Ştiu cǎ uneori sunt idealistǎ, ştiu cǎ proiectez asupra acestei lumi idei care nu prea au o bazǎ ancoratǎ în realitate. Şi sper. Şi sper din nou. Am oferit o a douǎ şansǎ de aproximativ 500 de ori în ultimii doi ani, cǎci ştiu cât de important este ca cineva sǎ creadǎ în tine, sǎ te încurajeze atunci când toţi (inclusiv propria-ţi persoanǎ) te considerǎ ultimul jeg din lume. Dar totul are o limitǎ, nu ? A mea unde este ? Cât de înţelegǎtoare sǎ fiu cu omul care rǎneşte o persoanǎ importantǎ pentru mine? Eu nu promit lucruri pe care nu am de gând sǎ le fac. Alţii de ce fac asta ? De ce fac asta zilnic ? De ce continuǎ sǎ mintǎ, sǎ se mintǎ pe ei înşişi şi pe cei din jurul lor ? De ce ?
   Mi-aş dori sǎ înţeleg modul unei astfel de persoane de a se raporta la viaţǎ, în general. Mǎ întreb dacǎ e mulţumit, dacǎ acest stil de viaţǎ îi aduce satisfacţie şi împlinire. Mǎ întreb dacǎ îşi pune astfel de întrebǎri sau dacǎ ar trebui sǎ i le pun eu în fiecare zi. Mi-e greu sǎ accept faptul cǎ oamenii aleg sǎ îşi batǎ joc de cei din jurul lor, doar pentru cǎ au chef. Mi-e greu sǎ accept faptul cǎ, pe o balanţǎ, sǎnǎtatea persoanei pe care o numeşti ,,partener de viaţǎ” ar cântǎri mult mai puţin decât ,,cheful” tǎu. Ce conteazǎ cǎ micul tǎu obicei îi face rǎu, din moment ce TU ,,ai chef” sǎ…. ??? 
   Mǎ zbat între a fi o persoanǎ rezonabilǎ sau a fi impulsivǎ (cu ghearele scoase incluse la pachet). Cert este cǎ m-am sǎturat sǎ tolerez, sǎ ofer respect şi înţelegere, sǎ pun ochii în pǎmânt de teamǎ sǎ nu mǎ ia scârba, sǎ tac şi sǎ plec. Uneori aş vrea sǎ mǎ pot comporta ca un golan impulsiv şi prost crescut cu acei oameni care ar merita asta.
p.s Nu sunt nici supǎratǎ, nici nervoasǎ. Doar dezamǎgitǎ, din nou. Ar trebui sǎ creez un jurnal special în care sǎ scriu toate lucrurile pe care aş vrea sǎ le spun, sǎ le ţip, dar pe care, din diverse motive, e indicat sǎ le ţin pentru mine.

23 responses »

  1. >"Cert este cǎ m-am sǎturat sǎ tolerez, sǎ ofer respect şi înţelegere"Tolereaza / ofera doar cu cine poti si ai cu cine. Ce e asa greu in a face 2 diferente si a reactiona gen "Cu asta voi face asa si pe dincolo iar cu celalalt invers" ?

    Apreciază

  2. >Da, dilemele si intrebarile tale le am / mi le pun si eu de multe ori. O explicatie ar fi ca ca exista standarde diferite si ca (asa cum bine ai zis) e greu sa intelegi ce vrea cineva de la viata daca nu te pui in locul sau. Personal, am gasit perechi in care partenerii se injurau la greu, având drept arme cele mai scabroase jigniri posibile (trebuie sa recunosc, uneori doream sa stau in apropierea unor asemenea persoane doar pentru a-mi lua notite si a invata 'lucruri' noi) si, cu toate astea, ramâneau parteneri. Dupa vreo 10 minute ii vedeai giugiulindu-se.Golania, mârlania, impulsivitatea nu se potrivesc oricui. Trebuie sa fii construit special pentru asa ceva. Daca joci un rol care nu ti se potriveste…pari din alt film. Ghearele trebuie sa ti le scoti doar in situatii de maxima urgenta. Parerea este sa continui pe drumul tau si sa fii mai zen. Doar esti practicanta de arte martiale.

    Apreciază

  3. >nu stiu cum as putea sa te ajut in cazul de fata, nici sfaturi nu-mi vin prin minte… n-am gasit nici macar eu solutii la problemele astea pe care sincer mi le insir in gand spre a afla o rezolvare.

    Apreciază

  4. >pur si simplu asa esti tu, si fara sa vrei reactionezi asa.Bucurate pentru ca pe de o parte esti o persoana mult mai ''educata'' din punct de vedere spiritual si asta cnteaza mult.Oricum, timpul el va rezolva pe toate

    Apreciază

  5. >Lusio, se pare ca mi-e greu, nu sa fac diferenta in plan psihic intre cele doua situatii, ci sa ma comport asa. Mama o fi de vina, mi-a indus prea mult bun simt..Plus ca uneori esti constrans de anumite norme sociale sa te abtii de la a ,,riposta''. Si cand nu sunt normele sociale, e o treia persoana de care iti pasa..

    Apreciază

  6. >Hehe, Dragos, stiu si eu un astfel de cuplu. Insa, vezi, acolo e reciprocitate, daca isi fac rau, isi fac amandoi rau. M-am pus in locul lui si obiectiv as putea intelege de ce se comporta intr-un anume fel. Chiar inteleg: mediul in care a crescut, modelul pe care parintii si familia i l-au oferit, temperamentul sangvinic-flegmatic, o obisnuinta ce s-a extins pe ani de zile, mentalitatea – toate intra in contradictie cu singura rugaminte/asteptare majora pe care partenera de viata o are de la el. Pot sa inteleg si ca se simte un ratat, ca vrea anumite lucruri, ca stilurile lor de viata nu sunt combatibile iar asta creeaza frustrare, pot sa vad si ca este slab ca om si are nevoie mereu de incurajari si motivatie suplimentara. Da, vad si inteleg. Dar am inteles toate astea atatia ani, in timp ce cealalta persoana sufera. Si parca m-am saturat sa fiu zen si sa ofer incurajari si respect (aparent, caci nu mai e demult respect) unui om care nu merita. Iar indiferenta mi-e greu sa raman..p.s Sa stii ca impulsiva sunt, dar am tot incercat sa temperez. Acum fie raman calma, fie izbucnesc. Am momente🙂 Impulsiva, in sensul ca mi se agita rapid sangele in mine si imi vine sa ma agit si la nivel comportamental :))

    Apreciază

  7. >Pato, nu astept sfaturi sa stii🙂 In cele din urma, voi afla si voi testa cum e cel mai bine sa ma comport in situatia de fata. Cred ca ma simt mai bine prin simplul fapt ca am scris toate astea. Ma mai descarc oarecum…, mai fac loc pentru altele😛

    Apreciază

  8. >@CarbonaruMa enerveaza teribil ca oamenii sunt atat de mediocri incat sa functioneze pe mecanismul asta. Copiii mici functioneaza pe acest principiu, fac o prostie si asteapta reactia ta. Totusi, nu depasim stadiul asta ?… Insa, da. Cam asta e adevarul, oricat as vrea eu sa sper ca nu. Asta s-a si intamplat si in cazul de fata. Cum zicea Milogul, faptele bune nu scapa nepedepsite…

    Apreciază

  9. >Am cunoscut si eu o persoana precum cea descrisa in articol si in comentariul tau pentru Dragos. Trei ani am incercat s-o inteleg, sa aflu cine este cu adevarat si de ce se comporta atat de ciudat, mi-am dedicat intreaga viata acestui demers. Apoi, o cunostinta mi-a explicat ca singura persoana pe care trebuie s-o cunoastem in viata este propria persoana, ca este o pierdere de timp sa incercam sa-i intelegem pe ceilalti, pentru ca nu vom reusi niciodata. Pe ceilalti trebuie sa-i luam asa cum sunt, sa-i acceptam sau nu. Inclin sa cred ca acea persoana avea dreptate…

    Apreciază

  10. >@Colorbliss – in loc de cuvinte mai mult sau mai putin relevante, iti recomand in contextul discutiei despre alegeri un film: Bibliothèque Pascal (2010) … iar daca-mi permiti as spune sa-l vezi fara sa stii nimic despre el (nu trailer, nu review-uri, ajunge storyline) ci doar multa atentie la detalii (la ce se vede, ce se spune, ce nu se spune, etc.). ps: ca deobicei, nu e un film usor de vazut/digerat … dar pentru cine nu doar vede e (imho) un film ce merita vazut.

    Apreciază

  11. >Are dreptate Nice, e timpul tau, faci ce vrei cu el, daca iti permiti sa il pierzi suportand tampeniile altora succes. Eu am ajuns, la varsta mea inaintata, sa am o toleranta foarte scazuta pentru oamenii care nu se inteleg ei insisi si fac numai tampenii. Crede-ma e gresit sa cauti o logica in spatele actiunilor unora. Cel mai bine e sa vezi situatia din puctul tau de vedere, si al celor dragi, urmareste-ti interesul. Si apoi nu uita ca oamenii te influenteaza si daca stai prea mult timp intr-o companie nefasta este posibi sa absorbi ceva din caracterul respectivului/ei.

    Apreciază

  12. >@NiceImi pare rau ca ai irosit atata timp pentru cineva, care in cele din urma, se pare ca nu a meritat atentia ta… In ansamblu, cunostinta ta avea dreptate. Mi-e greu sa invat lectia asta, caci la capatul opus sunt acei oameni speciali din viata mea pe care ma bucur ca am ocazia sa incerc sa ii inteleg, caci merita efortul depus pentru asta. Si cum tind sa vad mereu si partile bune din oameni, mi-e greu sa spun: ,,Gata! Nu ma mai intereseaza de ce faci una sau alta, nu ma intereseaza deloc suferinta ta etc".@Doxatul DexCrede-ma, daca ar fi dupa mine, omul in cauza nu ar mai fi fost in compania mea demult, insa mai este acolo o persoana in ecuatie, de o importanta majora pentru mine. Interesul meu este ca acestei din urma persoane sa ii fie bine (nervii mei sa zicem ca mai rezista, la fel si bunul simt). Sa zicem ca am gasit cateva solutii, insa toate sunt ,,de viitor", intre timp… nu stiu. In rest, ar trebui sa mai preiau din atitudinea ta de toleranta scazuta la oameni ilogici? De obicei, cand situatia imi permite, ma iau si plec. Nu prea stiu ce sa fac atunci cand ma vad constransa in a coexista cu astfel de persoane..

    Apreciază

  13. >@INTJMultumesc de recomandare🙂 Am o perioada mai agitata acum, dar sper sa pot viziona curand mai multe filme, printre care si cele recomandate de tine. Nu voi viziona trailerul, iar review-uri imi place sa citesc, in mod special, abia dupa vizionarea unui film, din curiozitate, pentru a vedea cum a fost perceput si de alte persoane🙂 Am ajuns la concluzia ca nici trailerele nu sunt prea relevante, de foarte multe ori.

    Apreciază

  14. >Buna si imi pare bine ca am dat de blogul tau, am citit 2 postu'uri, si m-a facut sa vreau si mai mult,parca cu cat citesc mai mult cu atat mai mult ma regasesc in ce scri,e uimitor felu in care te exprimi.Vreau sa-ti spun ca am ramas frapat.Postul de mai sus m-a surprins in mod placut,parca ai scris despre mine…poate am zis deja prea multe.Ma voi opri gata:).Cert e ca te voi citi mai des de azi inainte.Un mic sfat:Numai cauta atat dreptatea ca nu o vei gasi…Faptul ca viata e nedreapta e cea mai buna veste pe care am auzit-o, pentru ca avem de castigat din asta.Gandeste-te cum ar fi viata intr-o lume perfecta:fiecare si-ar cunoaste locul in societate si nimeni nu ar mai avea libertatea sa aleaga(la modul general).

    Apreciază

  15. >Buna Jim,Nu stiu daca sa ma bucur ca te-ai regasit in ceea ce am scris aici, caci situatia e una… disperata, uneori. Sper sa te regasesti si in posturi mai optimiste si mai pozitive🙂 Altfel, ma bucur ca am reusit sa transmit un gand, o traire, o situatie in asa fel incat sa impresioneze placut pe cel care o experimenteaza la randul sau. Jim, stii care e problema, viata nu e deloc nedreapta, este si atat. Si daca ar fi, as lua-o ca atare, acceptand ca unele lucruri nu se pot schimba. Insa oamenii sunt cei nedrepti, unii mai mult decat altii, unii prea mult… Si eu sunt nedreapta uneori, sunt convinsa, si tu, si prietenii nostri, si oamenii pe care ii apreciem, insa unii exagereaza. Prea mult.

    Apreciază

  16. >Tocmai de aia nu strică o ocazională perioadă de egoism, doar pentru sine. Oricât de mult ai vrea să fii pe placul altora, dacă nu eşti pe placul tău înainte de toate, e o investiţie păguboasă.În rest, toţi ne cam zbatem între a fi sau a nu fi cumva😀

    Apreciază

  17. >@artificialityNu strica, nu. Mi-a fost tare greu sa invat asta, ca nu poti sa fii mereu pe placul altora, fara sa nu se intample unele lucruri in detrimetrul tau. Cu toate astea, inca mi-e greu sa spun ,,nu" sau sa intorc spatele, atunci cand trebuie. Hihi, extrapoland dramatic: to be or not to be, deci :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s