>Printre degete…

>

E a doua oarǎ în viaţǎ când am febrǎ muscularǎ la degete. De data aceasta, cu siguranţǎ sunt conştientǎ de apǎsarea fiecǎrei taste în parte. Ce poate fi mai frumos ? Cu unele mici excepţii, îmi place febra muscularǎ. Te face sǎ îţi simţi şi sǎ îţi conştientizezi corpul şi limitele acestuia. Te simţi mai ,,dintr-o bucatǎ’’. Evident, e şi dureros, însǎ e o durere acceptabilǎ, uneori necesarǎ şi revigorantǎ. Excepţiile de care spuneam au legǎturǎ cu febra muscularǎ din jurul tibiei, mici muşchi care au un rol atât de important în mersul nostru biped. Categoric cea mai deranjantǎ durere dintre cele provocate de febra muscularǎ.

   Nu ştiu de ce m-am întins pe subiect. Am început sǎ fac iar sport, de câteva zile (o sǎptǎmânǎ ? îmi pierd zilele !). E cam singurul lucru pe care l-am fǎcut activ… Aceasta e perioada mea de imunitate la stimuli, cel puţin la nivel conştient. Aş putea profita, cǎci e posibil sǎ fie şi perioada în care sunt cel mai puţin impulsivǎ. Şi, doar probabil, mai obiectivǎ.

   Am fost fericitǎ azi, o fericire pe care nu o pot analiza şi pe care nu pot sǎ o descriu. Ieşind din casǎ înfofolitǎ, m-am vǎzut nevoitǎ sǎ îmi dau, rând pe rând, cojoacele jos. Precum Baba Dochia. M-am plimbat prin soare, în tricou. Aerul e încǎ rece, dar soarele cald. Aş fi vrut ca, odatǎ cu haina de iarnǎ, sǎ las în urma mea şi grijile, stǎrile de somnolenţǎ şi agitaţia permanentǎ.

   Tastând leneş, un micuţ eveniment mǎ încântǎ. Instinctul de a-mi face apariţia pe messenger a fost unul bun.

   Nu reuşesc sǎ îmi focalizez atenţia doar pe un gând anume, îmi simt mintea clocotind, încerc sǎ mǎ prind de ceva, dar toate gândurile îmi scapǎ… printre degete (e clar ! fizicul influenţeazǎ psihicul !)… Iţi spun noapte bunǎ, Mnemosyne. Voi rǎtǎci pe alte bloguri, poate… poate îmi trece somnul. 

 

 foto: Sirop-de-menthe