>Câini şi dileme

Standard

>

   Sunt într-o oarecare dilemǎ. Nu e existenţialǎ, ce-i drept, chiar deloc, dar mǎ amuzǎ şi încǎ nu am decis ce voi face. În acest semestru, unul dintre opţionalele disponibile este Psihologia Animalǎ. Da, da, exact. Existǎ o psihologie a animalelor, cred eu una interesantǎ, prin prisma cǎreia am putea înţelege anumite instincte şi nevoi umane. Lǎsând gluma la o parte şi aspectul peiorativ al integrǎrii omului în marea familie a animalelor, cred cǎ e important sǎ ne acceptǎm rǎdǎcinile şi ,,familia”. Suntem mamifere, deci animale. Faptul cǎ ne-am ridicat, prin raţiune, la un nivel superior nu ne-a scutit de influenţa instinctelor animalice, iar acest aspect are atât valenţe pozitive, cât şi negative.
   Dilema mea are legǎturǎ cu proiectul semestrial pe care ar fi indicat sǎ îl fac. ,,My pet” – observarea, analizarea, interpretarea comportamentului unui animǎluţ. Eu nu am un ,,pet”… Mǎ gândeam sǎ ,,împrumut” un puiuţ de câine, vreo 3 luni. Problema e cǎ l-aş îndrǎgi, sunt convinsǎ, şi mi-ar fi greu sǎ mǎ despart apoi de el. De asemenea, şi pentru animǎluţ ar fi traumatizant sǎ fie plimbat de ici colo. Asta e dilema mea.
   Gândindu-mǎ la animǎluţe, câini şi puiuţi simpatici, am rememorat animǎluţele din viaţa mea. Am ajuns la concluzia cǎ ,,Pufi” e o fiinţǎ importantǎ pentru mine. Hehe, da, am îndrǎgit 3 câini cu acest nume.
   1. Primul Pufi era un roşcǎţel blând care îmi suporta toanele de copil rǎsfǎţat. Era câinele bunicilor, evident. Foarte tolerant cu mine, dacǎ stau sǎ mǎ gândesc. Pǎrea un bǎtrânel înţelept ce priveşte lumea cu înţelegere şi drag. 
   2. Al doilea Pufi, botezat astfel în cinstea pǎrintelui/bunicului sǎu, a fost un orgolios. Avea o înfǎţisare identicǎ cu cea a primului Pufi, la fel de roşcat, însǎ nu era nici blând, nici tolerant. Energic, agitat, vioi şi, spre dezamǎgirea Luluţei, deloc prietenos. Dimpotrivǎ, cred cǎ detesta oamenii. M-am ales cu nişte muşcǎturi periculoase din partea dânsului, el nu ştia ce mult îl iubeam. Probabil aveam amintirea primului Pufi şi mi-era greu sǎ accept cǎ nu e indicat sǎ îi arǎt şi acestuia afecţiune când am eu chef. 
   3. Al treilea Pufi, a fost cel mai apropiat de sufletul meu. Aveam vreo 9 ani cam aşa. În perioada respectivǎ, mergeam pe timpul verii la o cabanǎ, în vârful munţilor, împreunǎ cu unchi, mǎtuşi, verişori. Cabana era cam singuraticǎ, pe o razǎ de… nu ştiu… câţiva kilometri, nu foarte mulţi. Într-o varǎ am avut un vizitator, un cǎţelus pufos, energic, prietenos, de o culoare gri-neagrǎ. Nu ştiam cui şi dacǎ aparţine cuiva. A rǎmas cu noi pe toatǎ perioada şederii noastre acolo. L-am botezat Pufi. L-am îndrǎgit toţi. Un verişor vroia sǎ îl aducǎ la Cluj, însǎ unchiul a spus cǎ e ,,câinele muntelui” şi nu avem dreptul sǎ îi schimbǎm mediul dupǎ bunul plac. Spre marea noastrǎ uimire, ni s-a alǎturat şi în urmǎtoarea varǎ, şi în urmǎtoarea, şi în urmǎtoarea… Intre timp, se fǎcuse mare. Nu mai era la fel de jucǎuş şi energic, dar pǎrea puternic şi stabil. Pufi avea cei mai blânzi ochi pe care i-am vǎzut vreodatǎ. Mereu. Era suficient sǎ îl privesc şi simţeam cum mǎ cuprinde liniştea. Poate e ciudat ca un câine, un animal, sǎ poatǎ influenţa starea de spirit a omului de lângǎ el… 
   Ultimul an în care a fost alǎturi de noi a fost unul trist. Mi-era destul de clar cǎ s-ar putea sǎ fie şi ultimul an. Pufi al nostru era plin de rǎni, unele cicatrizate, altele încǎ uşor sângerânde. Mi se pǎrea ciudat, dar vecinul nostru (cel de la 2-3km) spunea cǎ lupii sunt de vinǎ (şi mistreţii?). Deci Pufi nu avea stǎpân, unchiul avusese dreptate, era câinele muntelui. Mi-am dorit atunci atât de mult sǎ îl aduc la bunicii mei, dar mi-am amintit ce a spus unchiul. Avea dreptate… Nu aveam dreptul, cǎci nu era ,,my pet”, era un prieten.

   O altǎ fiinţǎ dragǎ a fost Cilly, un papagal (peruş?) jucǎuş şi poznaş. Era un mare cântǎreţ, mereu se afla în competiţie cu muzica ce încerca sǎ sune din boxe, dar nu avea loc de el. A! Mi-a fǎcut o gaurǎ simpaticǎ în perete, acolo unde se pune perdeaua, rezultatul fiind o bucatǎ de lemn cǎzutǎ peste unele lucruri, mai mult sau mai puţin importante.
   Acum nu mai am nici un animǎluţ drag. Poate doar Bobby, Bobişor… câinele Ancǎi. Da, el e simpatic, e şi gazdǎ bunǎ!! Poate îmi voi concepe proiectul în jurul lui. Nu ar fi exclus, dar asta ar presupune sǎ fiu mereu pe capul Ancǎi. Ştiu cǎ îi e dor de mine, dar la un moment dat se va sǎtura sǎ mǎ vadǎ cum îi analizez câinele :)) Deşi pare o idee mai bunǎ decât sǎ aduc acasǎ un hamster, şoricel. Nici peştii nu sunt o variantǎ prea fericitǎ, apare riscul stǎrii de somnolenţǎ pe parcursul studierii lor.
  
   Fiind la acest capitol, ultimul cǎţeluş simpatic cu care am interacţionat este cel de mai jos, botezat în bǎtaie de joc, de cǎtre verişorii mei, cu un nume care nu mai lasǎ loc de îndoieli: ,,Câine”. Se pare cǎ l-am şi desenat, cu un an înainte de ,,întâlnire”. Spirit anticipativ?😀

 

14 responses »

  1. >Eu cred ca ar trebui sa iti cumperi un catel.E cel mai bun lucru pe care il poti cumpara si este o ''investitie'' superba.Mai mult ca sigur nu l-ai mai putea da inapoi daca il imprumuti pentru cateva luni.Sunt atat de umani ca ii iubesti neconditionat.Eu despre Bubu, nici nu am cuvinte si nu numai despre el.Sunt prietena cu toti cateii pe langa care trec in fiecare dimimeata cand ma duc la serviciu.Ma cunosc de la o posta si chiar daca nu le dau de fiecare data mancare, ei imi cersesc mereu o mangaiere.Daca stau bine sa ma gandesc cred ca, cainii mi-au influentat cel mai mult comportamwentul.Am avut foarte multi caini, dar o lupoaica si un sorecar au fost mai mult decat atasati de mine( Baghera si Sally).Cred ca as putea sa iti povestesc la nesfarsit despre caini, daca ai nelamuriri asupra comportamentului lor te lamuresc eu :))

    Apreciază

  2. >Colorblissuca, dacă te lasă ai tăi să îți iei un ”pet” ( cățel, îndeosebi ), fă-o, că nu vei regreta. Eu îmi doresc foarte mult unul, dar nu mă lasă, că stau la apartament … :(((Zici că ne-am ridicat din animale … prin rațiune ?😀 Moaaa, eu-s foarte împotriva afirmațiilor de genul, dar nu mă întreba de ce, că n-am argumente. Pur și simplu nu fac conexiunea între noi și animale.😛

    Apreciază

  3. >N-am avut niciodata pet, dar sunt innebunita dupa caini, in special dupa cei mici, albi si jucausi. Daca as avea un bichon maltez nu as rezista sa-l las acasa si l-as lua peste tot cu mine…chiar si la job. :)Incredibil spiritul tau anticipativ, ar trebui sa iti testezi mai des acest dar.🙂😀

    Apreciază

  4. >@Coeur de pluieImi doresc tare mult, insa momentan nu am conditiile necesare pentru a-mi lua un catelus pe langa mine..😦 Unii sunt intr-adevar foarte umani. Am obervat in timp, si probabil voi afla mai multe semestrul acesta, ca si ei, ca si oamenii, au personalitati diferite, chiar ,,caractere" (sper ca nu e prea mult spus). Si mi se pare interesant. Hehe, animalele simt acele persoane care ii indragesc si care le-ar putea fi prieten. Eu stiu doar un singur catelus vagabond, care isi duce existenta in jurul traseului dintre mine si prietenul meu. Din cand in cand, ne mai acompaniaza vesel, asa.. ca intr-o plimbare🙂 p.s E bine ca stiu la cine sa apelez!! :)) Probabil te voi mai intreba una-alta, daca nu reusesc sa ma lamuresc singura, caci vad ca iti plac foarte mult!!

    Apreciază

  5. >Pato, da, imi plac animalele. Insa nu toate.. Desi imi plac cainii, nu imi plac toti cainii. Si nu ma refer la rasa aici, ci la animal ca individ separat. Nu stiu, unii imi sunt foarte dragi, iar altii imi raman indiferenti. De exemplu, detest soarecii (cred ca si hamsterii intra in categorie), insa anul trecut venind spre casa, pe o carare, am observat un soricel ce rontaia un popcorn. Era negru, negru (parea chiar curat si lucios!) si ghemuit era cat o nuca. Doamne, n-ai idee cat de simpatic si dragalas era!!

    Apreciază

  6. >Misce, la mine e putin mai complicat. Locuiesc cu o alta persoana, mai mult decat locuiesc cu ai mei😛 Deci, cum ii spuneam si lui Coeur, nu prea am conditiile adecvate.. Si nu stiu, parca nu as vrea sa tin un caine, la bloc. Nu neaparat pentru disconfortul meu, caci in timp l-as invata tot felu', lucruri ce tin de igiena. Insa e vorba de spatiul limitat in care l-as ingradi. Un animal are si el nevoie de aer liber, sa alerge, sa se manifeste. Momentan nu stiu daca as putea sa ies zilnic cate 2 ore la plimbare cu el… As vrea sa ma mut la casa. Atunci, cu siguranta voi avea si un caine🙂 Sau cine stie, in cativa ani, daca reusesc sa imi organizez timpul asa cum vreau eu :DCat despre noi si animale, nu e nevoie sa imi aduci argumente, caci inteleg oarecum. Am avut si eu perioada in care mi-era greu sa fac aceasta conexiune, dar nu stiu exact cand am trecut in partea cealalta 🙂 Cred ca la nivel social ni se induce, oarecum inconstient, ca asemanarea cu animalele este ceva negativ, ar presupune o coborare a fiintei umane, la un nivel inferior, instinctual. Probabil asa este, insa mereu putem invata si de la cei inferiori noua🙂

    Apreciază

  7. >@CarbonaruNu ma pricep la rase, dar Google, my frieeeeend! :)) Nu, nu e fox terrier. Desi, chiar la bot ar semana putin. Dar nu e, nici nu stiu daca e ceva rasa, e si el… un Caine simpatic.

    Apreciază

  8. >Nice, mereu mi-am dorit fie un ciobanesc german, fie un husky🙂 Insa, daca nu reusesc sa ma mut la casa, dupa cum imi doresc, cred ca bichonul micut si dragalas, ar fi ideal!!!🙂 Si da, cum ai putea sa te desparti de o asa fiinta ?🙂 Nu stiu de ce am impresia ca l-ai rasfata teribil :)) Ar fi un bichon micut si mofturos😀 :))

    Apreciază

  9. >@Colorbliss: Atunci dacă ești într-un apartament înțeleg, e într-adevăr altceva dacă îl ai la casă.😀 ( trăiască bunicii ! )Hmmm … nu, nu e neapărat vorba de inferioritate, că am întâlnit animale care fac lucruri ce nu fac nici măcar oamenii, deci nu. Dar nu știu, ceva nu îmi pușcă.🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s