>Oamenii sunt rǎi

Standard

>

Mi-a luat atât de mult timp sǎ accept cǎ unii oameni, deşi rari, sunt rǎi prin excelenţǎ, cǎ pentru unii nu se mai poate face nimic.
,,Iuli, ascultǎ la tata, oamenii sunt rǎi”. Câţi ani au trecut de când am auzit fraza asta şi am negat-o vehement? 13… 13 ani.
Cei şapte ani de-acasǎ s-au strǎduit, prin tatǎl meu, sǎ mǎ înveţe acest lucru. Eram copil şi îmi pǎrea atât de crud sǎ îl aud pe tata spunându-mi acest lucru. Nu înţelegeam de ce insista sǎ îmi umbreascǎ lumea de basm, o lume inocentǎ. Am rǎmas cu o aversiune faţǎ de sintagma ,,oamenii sunt rǎi”. E o generalizare tâmpitǎ, e mult prea vagǎ şi mult prea tristǎ.
Fiecare gest rǎuvoitor, fiecare cuvânt urât care a generat durere, fiecare nedreptate îmi aduc aminte de vorbele tatǎlui meu şi detest asta. Nu vreau sǎ îi dau dreptate, nici mǎcar influenţatǎ emoţional fiind.
Oamenii nu sunt rǎi, dar mulţi ne comportǎm uneori aşa. Alţii se comportǎ o viaţǎ întreagǎ aşa, deşi sufletul lor nu e rǎu, e doar zbuciumat. Alţii, deşi par rǎi, fac doar alegeri greşite care treptat îi afundǎ în întunericul sufletului lor.
Cunosc foarte mulţi oameni percepuţi de societate şi de semenii lor ca fiind ,,rǎi”. Deşi comportamentul lor asta transmite, de multe ori, în spatele aparenţelor, e un om îndurerat, un prizonier al propriilor slǎbiciuni, un învins. Şi dacǎ eu am trecut dincolo de barierele impuse de rǎutatea lor, ar putea şi ceilalţi. Aceşti oameni mai au o şansǎ, ei ar mai putea sǎ se elibereze de lanţuri şi chin. Unii nu mai vor, alţii se zbat şi nu reuşesc, cei mai mulţi au nevoie de ajutor, de motivaţie, de iubire.
Da, am crezut mereu cǎ pânǎ şi cel mai rǎu om din lume are un sâmbure de bunǎtate în el. Nu ştiu, o aşa zisǎ ,,slǎbiciune’’ care are puterea de a scoate la ivealǎ umanitatea din el. Poate fi propriul lor copil, poate fi persoana iubitǎ, poate fi o amintire, un om, o întâmplare.
De doi ani încerc sǎ observ acest sâmbure de bunǎtate la o anumitǎ persoanǎ cu care interacţionez relativ des. Nu pot. Dacǎ la alţii îl vedeam de la o poştǎ indiferent de cât de monştri, rǎi sau inumani pǎreau, acum nu pot. Şi încerc, mǎ strǎdui. Caut. Încerc sǎ îmi explic motivele ce stau la baza comportamentului ei. Le-am aflat, le-am intuit şi mi-au fost confirmate, dar nu au nici un sens. Mi-e greu, mi-e imposibil sǎ accept cǎ un om se hrǎneşte din suferinţa altora, mi-e greu sǎ admit cǎ acesta e scopul final al tuturor acţiunilor ilogice şi distructive pe care le intreprinde zi de zi. Mi-e silǎ când vǎd cum suferǎ dacǎ cei cǎrora le-a distrus viaţa îndrǎznesc sǎ zâmbeascǎ. Mi-e silǎ când vǎd mulţumirea, satisfacţia şi pacea pe care şi-o obţine fǎcându-le rǎu celor din jur. Mi-e silǎ de parşivitatea pe care o vǎd în ochii acestei persoane chiar şi atunci când spune ,,Bunǎ ziua”. Mǎ doboarǎ energia negativǎ care roieşte în jurul ei. Îmi pierd speranţa când observ cum în lipsa unei persoane pe care sǎ o distrugǎ în orice moment al zilei, se ceartǎ singurǎ. Câtǎ rǎutate zace în aceastǎ fiinţǎ? I-a distrus pe cei din jurul ei şi se autoproclamǎ ,,victimǎ”, cǎci îi este greu în preajma acestor suflete zbuciumate. Tot ţie îţi este greu?!
Nu pot, nu pot sǎ gǎsesc stropul acela de bunǎtate. Şi am interacţionat cu oameni care, obiectiv vorbind, au fǎcut fapte mai urâte. Dar erau umani! Puteai sǎ le surprinzi umanitatea! Acum nu pot…
Da, tatǎ, am întâlnit un om rǎu.

18 responses »

  1. >ai mare dreptate.si eu am fost la fel sfatuita de parintii mei, ''nimeni nu iti vrea binele decat noi'', lucru total eronat din partea mea.Poate persoana despre care vorbesti ca e rea, poate a luptat pana la un moment dat, si a fost invinsa cum spuneai si tu.Poate e o persoana lasa, care nu mai are nici o speranta de a cunoaste fericirea.Poate asta e singurul mod de a se hrani spiritual, cred ca societatea a invins-o

    Apreciază

  2. >Partea proasta nu e ca aceasta persoana exista, ci faptul ca tu esti nevoita sa interactionezi des cu ea. Stii cum se spune, ura patimasa poate da sens unei vieti goale. Ea(ca inteleg ca e o femeie) a facut din rautate un scop in viata. Cutremurator.

    Apreciază

  3. >Din fericire rautatea asta de duzina este de cele mai multe ori izvorata din prostie si frustrari, ceea ce face acesti oameni usor de "eliminat". La mine unul filosofia s-a simplificat de-a lungul timpului, am realizat ca nu trebuie sa suport pe nimeni daca nu am ceva de castigat si cu asta basta. Esti rau, prost, etc. sau doar nu-mi place fata ta? La revedere si cale batuta, n-am eu timp sa-ti inteleg problemele stupide.Ca paranteza, uitandu-ma la amatorii astia, ma tot intreb cam ce dezastre poate face un om care e in stare sa faca rau calculat si din principiu. Probabil ca mai bine nu aflu🙂

    Apreciază

  4. >Tocmai, Pato, oamenii nu sunt rai.. dar multi se comporta ca si cum ar fi si, asa cum spuneai, de multe ori le punem eticheta inainte sa vedem ce e dincolo de aparente. Cat despre a-i trata ca atare.. in cazul persoanei despre care vorbeam nu am idee ce ,,metoda" ar mai trebui aplicata..

    Apreciază

  5. >Coeur, parintii incearca oarecum sa isi protejeze copilul de jungla de afara, insa mi se pare gresit sa ii spui unui copil aceste lucruri. Desi, poate in ansamblu ar avea dreptate, exista si exceptii de la regula, nu ? Iubitul tau, de exemplu, sunt convinsa ca iti vrea binele, la fel, prietenii tai. Da, ai spus bine… ,,singurul mod de a se hrani spiritual". Nu ii cunosc in totalitate trecutul, evident, nu as avea cum. O cunosc de 3-4 ani, de 2 ani mai indeaproape. Nu o vad ca pe o invinsa, caci nu mi se pare ca a pierdut ceva, a cam fost in castig dar nu stie sa aprecieze nimic. Insa nu putem stii cu adevarat niciodata ce a adunat sufletul unui om intr-o viata, ce a influentat-o sa devina asa..Trist este ca ii afecteaza pe cei din jurul ei.

    Apreciază

  6. >Da, Nice, este o femeie si din pacate aici e problema.. ca exista oameni cu care interactioneaza si pe care ii afecteaza rautatea ei. Cat despre mine, ma afecteaza in masura in care imi pasa de cei care sunt nevoiti sa o suporte. Deci, intr-un mod indirect. Nu mie imi face ,,viata amara", ci altora, care nu au meritat nici ei asa ceva. E cutremurator, intr-adevar… Mi-a fost atat de greu sa accept ca exista un astfel de om care pentru asta traieste, pentru a le toca nervii celor din jur zi de zi, pentru a-i face sa sufere, pentru a-i face mizerabili. Probabil asa se simte ea, chiar daca nu e constienta de asta, si incearca sa ii faca si pe ceilalti asa, nu stiu…

    Apreciază

  7. >Dex, da. Asta e rautatea de duzina, ma rog.. in cazul femeii de care vorbeam, rautate dusa la extrem, permanenta. Zici ca sunt usor de eliminat ei. Da, sunt, daca esti adult si ai puterea asta. Daca esti copil si practic ai de ales intre a suporta rautatea asta sau a fugi de acasa, pe strazi.. ce faci? Cum ,,elimini" raul ? Stii ce e trist? Sa zicem ca faci fatza, reusesti sa suporti rautatea aia, ajungi adult – cand se presupune ca poti sa ,,scapi", dar nu e prea tarziu dintr-un anume punct de vedere ? Dupa ce te-a distrus psihic, poate si fizic, timp de 20-25 de ani (sau cat iti ia sa fii pe picioarele tale) ? Filosofia ta e buna pentru viata de zi cu zi, pentru oamenii noi pe care ii intalnesti zi de zi, si cu care nu esti nevoit dintr-un motiv sau altul sa convietuiesti. Cat despre raul calculat si din principiu, da, mai bine nu aflam :)) Mereu am zis ca un om care face rau in mod rational, calculat, logic, il va face ca la carte. Eu am in minte omul care vrea sa se razbune, dar sa se razbuna asa.. urat. Acel om care isi face dreptate singur (poate am vazut prea multe filme😛 ). Dar evident, mai sunt si criminalii aia mega-inteligenti care fac rau din principiu, pentru amuzament, dar calculat si rece. Da, mai bine nu aflam.

    Apreciază

  8. >In primul rand, da intradevar, e o varsta frageda sa afli un adevar atat de crud, dar sunt sigur ca tatal tau a avut anumite intentii, mai putin aparente spunandu-ti asta. Sti cum e, ca tot la vorba parintilor ajungem pana la urma, fie ca ascultam si evitam anumite chestii, sau fie ca dam cu capul si realizam gresala, pana la urma ne dam seama ca aveau dreptate.In legatura cu persona pe care ai descris-o. Wow, chiar ca multa rautate exista si totusi nu. Daca nu gasesti acel strop de bunatate, nu inseamna ca nu exista. Acea rautate isi are o provenienta, iar daca nu-i cunosti trecutul, ar trebui sa i-l afli. Probabil ceva copilarie nefericita, lipsa prietenilor, lipsa afectiunii din partea mamei, tatalui, familiei, marginalizarea, eu stiu. In orice caz, daca singurul motiv pentru care face rau este placerea proprie, atunci ar trebui sa i se raspunda cu aceiasi moneda, ar trebui confruntata. Probabil ca a suferit atat de mult incat si-a pierdut speranta, iar astfel crede ca daca ea nu merita sa fie fericita, nici cei din jurul ei nu trebuie sa fie. Cateodata trebuie sa vada si simta pe propria-i piele suferinta care o provoaca celor din jur.Totusi trebuie sa avem grija, uneori aparentele inseala. Eu zic ca trebuie studiata persoana asta. Sa incerci s-o descoperi tot mai mult. Eventual sa vorbesti cu ea, cu prietenii ei, cu familia ei sa vezi, trebuie sa fie ceva problema rezolvabila. Nici eu nu pot sa concep ca exista asa rautate. Trebuie sa fie acel strop vindecator.🙂

    Apreciază

  9. >Daca imi aduc aminte corect, cu ceva vreme in urma ziceai ca, desi vrei sa faci bine, de multe ori se intâmpla sa ranesti, sa faci rau. Nu mai retin exact, dar parca asta era mesajul articolului respectiv. Vrei sa intelegi acea persoana? Consideri ca merita inteleasa? In acest caz, te pot intreba la ce concluzie ai ajuns in legatura cu tine?Cu multa vreme in urma nu intelegeam comportamentul de-a dreptul aiuritor al unui director. M-am tot intrebat de ce reactioneaza mereu visceral, de ce urla mereu si de ce nu-i convine nimic? Am aflat intâmplator: copilul lui era bolnav, avea o problema imposibil de rezolvat in legatura cu sângele."Orice intrebare vine impreuna cu raspunsul" – Einstein. Marea problema e ca, pentru a ajunge la raspuns, trebuie sa treci intr-un stadiu superior mediului care a generat intrebarea….

    Apreciază

  10. >@CosminDa, nu il condamn pe tata ca ma tot ,,sacaia" cu asta atunci, doar mi se pare trist.. caci stiu ce necajita eram de fiecare data cand spunea asta. El generaliza si mi se pare o greseala oarecum.. Oricum, intentiile stiu sigur ca i-au fost si ii sunt bune, dar nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt aplicabile in cazul copiilor, tocmai pentru ca ne raportam putin diferit la lume🙂 Cat despre trecutul femeii in cauza, il stiu doar obiectiv.. adica ,,fapte", intamplari. Nu am de unde sa stiu ce a simtit ea pe parcursul intregii vieti. Si multe dintre asa zisele necazuri le-a provocat singura, nu doar pentru ea ci si pentru cei din familie. Probabil ca tot exista samburele ala de bunatate, doar ca eu nu il pot vedea, chiar nu pot. Mi se pare atat de crud si urat tot ce zice si ce face. Daca nu as fi asistat de atatea ori, fara sa vreau, la anumite comportamente ale ei, as fi crezut ca e doar o neintelegere, ca sigur nu are intentiile alea. Ma rog… sper sincer ca intr-o zi sa isi lase si partea aia buna sa coexiste, caci probabil o are.. Desi am impresia ca e destul de tarziu pentru asta.

    Apreciază

  11. >@DragosMa bucur ca ai sesizat asta, cand am scris aici chiar ma gandeam la ziua respectiva, cand ma plangeam ca distrug. La ce concluzie am ajuns vizavi de mine ? Nu am gasit inca metoda eficienta pentru a face bine, caci intr-adevar ceea ce eu consideram ,,bine" era rau pentru cealalta persoana, din motive subiective, care tineau de trecutul ei etc. Intentiile mele erau bune, de asta stiu sigur, si persoana pe care incercam sa o ajut stia si ea asta. Da, exemplul cu directorul respectiv e foarte bun si l-as ,,incadra" in aria oamenilor care sufera si se comporta ca atare, dar asta nu inseamna neaparat ca sunt rai, pur si simplu se comporta asa. Nu stiu daca am dreptul sa spun mai multe, dar femeia asta e sursa suferintei altora si nu e drept. Are o fiica, schizofrenica, iar ea a contribuit din plin la starea actuala a propriei fiice si continua sa o distruga zi de zi. Si nu e doar asta, dar cred ca am zis prea mult oricum. Ma sperie rautatea pe care o vad in femeia asta… Observi ca nu cred asta, nu cred ca ,,oamenii sunt rai'', insa ma da peste cap putin situatia.. Cum ii spuneam si lui Cosmin, e foarte posibil sa ascunda undeva in adancul sufletului nitica bunatate, insa eu nu o vad, pur si simplu nu o vad. Desi repet.. stiu alti oameni care practic au fost mai ,,rai", dar poti sa ii intelegi sau sa le atribui niste circumstante atenuante, nu stiu.. Se poate si sa fiu eu foarte critica in ceea ce o priveste. Caci 2 ani mi se pare mult sa faci rau incontinuu. Asta din ce am vazut eu doar. 20 de ani e si mai mult.

    Apreciază

  12. >@ Iulia, de curând am aflat ceva care pentru mine a constituit o mare surpriza. Tu probabil stii, am vazut ca ai luat nota de trecere la psihologie de nu stiu care."Minte" vine de la "mentis", care e din aceeasi familie cu "mentionis", din care a izvorât "minciuna". Ce voiau de fapt latinii sa spuna cu asta? Ca realitatea 'prelucrata' cu ajutorul mintii risca sa devina o minciuna. Asta intrucât inima e cea care ar trebui sa te ghideze in caz de framântari majore. Cu inima vorbesti; cu mintea….minti.Poate ca, atunci când vrei sa faci bine, te gândesti prea mult la asta. Iar glasul ratiunii reduce la tacere instinctul. Too much mind….

    Apreciază

  13. >Citind raspunsul pe care l-ai dat lui Dragos, vad ca ai dat un detaliu semnificativ in aceasta problema. Spuneai ca are o fiica schizofrenica, iar mare parte din suferinta ei este adusa de aceasta persoana. Ei bine, cred eu, rautatea asta provine dintr-un puternic sentiment de vina. Batrana, sufera la randu-i de aceasta povara. Probabil este coplesita de acest sentiment puternic de invinovatire si de incapabilitatea de a face ceva pentru a indrepta lucrurile. Se poate ca tocmai aceasta invinuire sa o fi schimbat radical si a facut-o sa uite de consecinte, de sentimente si de speranta. Nu cunosc prea multe, de fapt nu stiu nimic despre asa ceva (hahaha), dar cred ca astfel de persoane sunt o cauza pierduta. Este o problema intre mama si fica aici, nicidecum problema ta. Desigur ca e greu sa asisti la asa ceva fara a putea face ceva, dar asta e. Unii oameni au luat-o pe anumite carari, unde doar ei mai pot schimba ceva, ajutorul altora este inutil daca nu exista dorinta de schimbare si din partea lor.

    Apreciază

  14. >Dragos, la latina nu ma pricep🙂 Iar la psihologie s-a discutat putin despre grecescul ,,psyche". Nu stiu daca ar trebui luata in calcul variatia mintal/mental (de la mentalis – care nu stiu ce inseamna). Insa nu m-ar mira sa fie asa, latinii sa aiba astfel de considerente despre minte. La urma urmei si ,,persona" desemna initial masca actorului, pentru ca mai apoi sa se extinda asupra oamenilor in general. E posibil sa fie si asa Dragos.. sa gandesc prea mult lucrurile in acele momente si sa inhibez anumite instincte utile astfel..

    Apreciază

  15. >Cosmin, evident ca nu exista nici o dorinta de schimbare din partea ei, din moment ce nu accepta ca ceea ce face e gresit si produce suferinta celor din jur. In mod constient, mi-e foarte clar ca nu se considera vinovata de nimic. Dar se poate ca undeva in adancul fiintei ei sa isi dea seama de raul provocat, dar acest lucru sa fie atat de negat incat sa continue sa fie asa cum este… Dupa ce s-a mai intamplat in ultimele zile, incep sa cred si eu ca e un caz pierdut. Solutia ar fi ca cei din jurul ei sa se indeparteze, adica sa plece cat mai departe, pentru binele lor.

    Apreciază

    • Da… uite de-asta mi-e drag blogul. Imi aminteste unele lucruri importante. Multumesc pentru ,,semnalare”. Imi dau seama ca a trecut un an de cand am scris asta… inca nu am descoperit samburele ala de bunatate in persoana respectiva. Poate am renuntat pe parcurs sa caut, nu stiu..

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s