>Mǎ laud – sesiune I

>

  Tocmai mi s-a confirmat şi ultima notǎ obţinutǎ în prima sesiune din viaţa mea de student. 

  Titlul este o autoironie, cǎci înafara faptului cǎ sunt mândra deţinǎtoare a unei palete colorate atotcuprinzǎtoare de note de trecere, nu prea am cu ce sǎ mǎ laud. În urma celor şase examene, notele sunt urmǎtoarele: un 5, un 6, un 7, un 8, un 9 şi…. şi…. un 10 ! Aşadar, am reuşit performanţa sǎ le adaug pe toate în palmaresul meu.

  Evident, sunt dezamǎgitǎ. În primul rând de mine cǎci nu am învǎţat sistematic şi mi s-au aglomerat toate în sesiune. Puteam sǎ mǎ scutesc de stres şi dacǎ reuşeam sǎ chiar citesc TOT ar fi fost grozav. In al doilea rând, sunt dezamǎgitǎ de sistemul de notare, dar nu mai insist pe tema asta. E frustrant ca unul care nu a învǎţat deloc şi care nu e capabil nici sǎ lege douǎ cuvinte ia o notǎ la fel de bunǎ precum unul care a învǎţat şi are habar. Însǎ, asta este (?).

  Dacǎ în privinţa sistemului de notare şi evaluare nu am nici o putere, asupra mea am! Şi parcǎǎǎǎ mǎ simt ambiţioasǎ azi, calitate care mi-a lipsit pe parcursul întregului semestru. 

  Ideea e cǎ notele mele se presupune cǎ sunt bune, ceea ce e trist. Cum sǎ fie bune ? Sǎ zicem cǎ un 7 acolo se acceptǎ, dar 5 şi 6 ? Ok, zic mersi cǎ am trecut respectivele examene, cǎci da, a fost jale generalǎ! Dar……. !

  Aveam intenţia sǎ pǎstrez ruşinea doar pentru mine, dar azi atitudinea mea se reflectǎ ca fiind una de ,,haz de necaz” şi profit. Le dau publicitǎţii, aşa, sǎ mǎ prindǎ jena şi sǎ mǎ pun pe treabǎ :))