>Scrisoare de dragoste, M. Drumeş

Standard

>

…sau altfel spus: cǎsǎtorie din dragoste vs cǎsǎtorie din interes
     Ideea în jurul cǎreia se învârte întreg romanul este una frumoasǎ, acel glas al iubirii ce nu poate fi ignorat, oricât ne-am dori. Dar nu pot trece cu vederea senzaţia de superficialitate pe care am resimţit-o citind opera lui Mihail Drumeş. Autorul are meritul de a contura o poveste captivantǎ, douǎ personaje credibile aflate în situaţii verosimile. Cu toate acestea, personajelor le lipseşte profunzimea, nu sunt puse în evidenţǎ aşa cum, sunt convinsǎ, autorul ar fi avut capacitatea sǎ o facǎ. Dramele îmi par tratate superficial, inclusiv iubirea celor doi nu îmi pare una adevǎratǎ.
    Romanul mi s-a pǎrut asemeni unei telenovele, cu personaje mai puţine, în care antagonistul este reprezentat tocmai de protagonist. Dinu (alintat de cǎtre Anda cu numele de Ivar) este propriul sǎu duşman, cel mai aprig, arivistul din el îi înceţoşeazǎ privirea şi inima. Iubirea lor începe frumos, pe tren, se înfruptǎ din speranţǎ când cei doi se reîntâlnesc întâmplǎtor dupǎ un an, dar se terminǎ tragic. Cǎci Ivar dispare încet, dar sigur. Ivar este ros de dorinţa de a-şi crea un statut social, o situaţie materialǎ. Astfel, deşi cǎsǎtorit cu Anda (Ghiocela), plǎnuieşte în detaliu divorţul – în scopul cǎsǎtoriei cu Jebs, fiica unui boier înstǎrit, şi o aruncǎ pe Ghiocela în braţele fostului coleg de liceu, Relu. Atitudinea lui faţǎ de Ghiocela se schimbǎ sau, mai degrabǎ, iese la ivealǎ :
,,Ce? Trebuie sǎ duc mai departe o existenţǎ mizerǎ şi banalǎ, ca sǎ-i fac ei fericirea? Doar n-am îngenuncheat în faţa acestei femei ca un bronz sortit sǎ nu se mai ridice niciodatǎ pe picioare!”
    Deşi Dinu este prezentat cu toate însuşirile lui negative, nici Anda nu mi-e mai aproape de suflet. El, un fel de intelectual lipsit de profunzime, iar ea… un fel de scriitoare în devenire, cu apucǎturi de ţaţǎ. Se poate ca ochiul meu sǎ fii fost prea critic pe parcursul lecturii, dar anumite fraze aruncate în vânt, precum şi modul în care i se destǎinuie ,,fulguşorului” în scrisori nu m-au încântat cu privire la persoana ei.
*ANDA: Aveţi un dar de a complica lucrurile!… Ei, şi dacǎ am luat act de existenţele noastre, ce-i cu asta? Credeţi cǎ va fi preludiul unei fericiri viitoare? (Alt ton): Sunteţi filosof?
DINU: O, nu!
ANDA: De mirare. Numai filosofii privesc cu telescopul orice fapt mǎrunt, ca sǎ ajungǎ la cine ştie ce concluzii abracadabrante. Viaţa e mult mai simplǎ.
*,,Desigur, Ivar e intelectual, ştie carte multǎ, dar asta nu face douǎ cepe degerate în ochii mei. Numai calitǎţile sufleteşti au preţ.”
    
     Romanul devine mai pe placul meu abia spre sfârşit. Drama lui Dinu ia amploare, în urma cǎsǎtoriei cu Jebs, când, obţinând poziţia socialǎ doritǎ, banii, devenind politician şi maestru pentru un alt secretar, este urmǎrit de iubirea lui pentru Ghiocela (iubire care pare-se e realǎ şi îl bântuie). Reîntâlnirea cu Ghiocela şi cu Relu va declanşa sfârşitul. Aceastǎ ultimǎ parte meritǎ într-adevǎr cititǎ.
    Gândindu-mǎ la dezamǎgirea mea iniţialǎ privind romanul, trebuie sǎ menţionez nişte lucruri. Da, personajele sunt tratate într-un mod superficial, par a fi lipsite de profunzime. Nu ştiu dacǎ e din cauza autorului care nu a reuşit sǎ le aprofundeze sau dacǎ asta a fost intenţia. Dar nu pot decât sǎ aprob, în cele din urmǎ, modul sǎu de abordare. Deoarece exact aşa suntem şi noi, superficiali. Avem pretenţii la statut social, la situaţii materiale favorabile, la statut de scriitori/cântǎreţi/vedete fǎrǎ a depunde vreun efort considerabil sau vreo muncǎ susţinutǎ. Societatea de azi este la fel de, chiar mai superficialǎ decât cea din perioada interbelicǎ. De ce nu aflǎm mai multe despre Jebs, acest om de lângǎ noi, strǎinul de lângǎ noi, care totuşi ar putea sǎ ne fie atât de apropiat ?
,,Ridic ochii, o privesc uluit, fǎrǎ sǎ o cuprind în întregime. Din ce aluat e plǎmǎditǎ? Cum poate ţâşni dintr-un suflet mutilat atâta mǎrinimie ?! O credeam o fiinţǎ mediocrǎ, transparentǎ, cu vagi exuberanţe, cu palide zburdǎlnicii, care trǎieşte numai la suprafaţǎ. Şi acum îmi pare în întregime alta, cu adâncimi nebǎnuite, cu altǎ fire şi alt chip, de parcǎ s-ar fi nǎscut recent încǎ o datǎ.”

sursa foto

4 responses »

  1. >Eu cred ca e bine sa fii ,,pretentioasa" 🙂 De obicei incerc sa vad si partile bune si partile rele, caci mereu sunt mana in mana astea doua. De Drumes am inceput acum si Elevul Dima… imi stateau in biblioteca de mult timp si le-a venit randul 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s