>Viaţa pe un peron, O. Paler

Standard

>

Sursa fotografiei

Viaţa pe un peron a fost o experienţǎ singuraticǎ. Nu îmi dau seama dacǎ am avut aşteptǎri prea ridicate, ştiu doar cǎ nu şi-a pus amprenta asupra mea aşa cum am observat la alţii. Am citit cartea pe o perioadǎ mai îndelungatǎ… Nu am gustat comparaţiile şi nici nu mi s-au pǎrut geniale. Nu am avut nici un fel de revelaţie citind şi nici nu eram curioasǎ cum se terminǎ totul. Poate pentru cǎ nu se terminǎ vreodatǎ. Suntem pe acelaşi peron, în continuǎ aşteptare. Nici noi nu ştim ce aşteptǎm…
Am simţit o acutǎ stare de singurǎtate pe parcursul cǎrţii. Precum şi o suspendare în timp. O emoţie enervant de staticǎ mǎ încolţea de fiecare datǎ când reluam lectura.
Câteva citate (nu sunt neapǎrat reprezentative pentru roman, însǎ au o anume însemnǎtate pentru mine) :
*Lipsesc însǎ numele localitǎţilor de unde veneau aceste trenuri, şi cele de destinaţie. Ca şi cum n-avea importanţǎ nici de unde veneau, nici încotro se îndreptau. Totul era sǎ treacǎ la ora exactǎ, sǎ nu întârzie nicio secundǎ în acel drum al lor de nicǎieri spre nicǎieri.
*Fiecare pasiune mǎ sǎrǎcea cu totul, mǎ aducea în pragul falimentului şi îmi trebuia un timp sǎ-mi revin. Dar echilibrul nu-mi pria. Curând, ardeam şi speram iarǎşi.
*Dumnezeu e partea noastrǎ care nu vrea sǎ moarǎ, care nu se poate consola. El s-a nǎscut astfel dintr-o revoltǎ; a fost, la început, un protest.
Dumnezeu n-a devenit sângeros decât în clipa când s-a gǎsit cineva care sǎ ucidǎ în numele lui.
* Fix la 6:16 soarele şi-a fǎcut apariţia, înroşind dunga orizontului. Ziua creştea lent şi nimic în lume nu putea opri soarele sǎ rǎsarǎ la ora prevǎzutǎ.
* Sunt calm, dar credeţi-mǎ, domnilor, nu ştiţi cât de violent este calmul.

9 responses »

  1. >Tot O. Paler, dar din "Convorbiri cu Octavian Paler" as puncta și eu:- Superbul interviu cu Dumnezeu: http://agonia.ro/index.php/prose/158379/index.html- Marc Aureliu care a avut buni profesori de stoicism: “Dacă există zei, moartea nu poate fi ceva rău, deoarece nu e posibil ca zeii să-ți vrea răul. Dacă nu exită, de ce să traiești într-o lume fără zei?”- Religia întemeiată de Iisus se bazează pe “iubirea aproapelui” (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe “încrederea în iluzii” (adică tot un fel de iubire).- De la orele de zoologie din liceu am reținut că rechinii sunt aproape orbi și că, singuri, n-ar reuși să-și vadă prada. În jurul lor, zburdă, însă, o liotă de pești vărgați, cu dungi albe și negre, mari cât o unghie sau cât un deget, care-i ajuta. Așa-numiții “pești pilot”. Din când în când, câte unul se desprinde de lângă rechin, dă târcoale prin împrejurimi și, dacă observă prada, se întoarce repede și, agitându-se, îl face atent pe rechin. Iar după ce rechinii se satură, se ospătează și peștii-pilot.

    Apreciază

  2. >calmul e pe atat de violent pe cat de bine functioneaza ratiunea in scopul indeplinirii sarcinii asumate.altfel spus: o reactie instinctuala (la nervi) e limitata de propriul corp (racnet sau lovitura cu piciorul, pumnul, palma) … o reactie gandita/planuita a fi violenta nu are aceleasi limitari (ratiunea stie, de exemplu, ca a face taieturi multiple cu cutitul e mult mai naspa decat un simplu pumn) si poate fi mult mai violenta.se spune ca "somnul ratiunii naste monstri" … da' nici cu ea treaza nu tre' sa ne fie rusine.

    Apreciază

  3. >@DannyxsConvorbirile vreau sa le citesc si eu (interviul cu Dumnezeu este intr-adevar superb!). Cat despre ultima parte a vorbelor lui Marc Aureliu… De ce sa nu traim intr-o lume fara zei? Cu zei sau fara ei, lumea asta e ceva uimitor :)…Nici cel mai de temut pradator marin nu se descurca singur.. @INTJIntotdeauna oamenii ,,calmi" izbucnesc cel mai urat. Fie pentru ca nu izbucnesc prea des, fie din motivele mentionate de tine. Ai dreptate, o reactie violenta calculata este mult mai atroce decat una impulsiva. Cea impulsiva este de moment, poate daca intervenea ratiunea fapta nici nu avea loc. Insa daca a intervenit ratiunea intre timp si violenta inca vrea sa se manifeste… da. Nici cu ea treaza nu tre' sa ne fie rusine.

    Apreciază

  4. >Imi place primul citat. E interpretabil intr-un infinit de moduri. Cat despre oamenii calmi, intradevar, izbucnirile lor nervoase sunt mult mai puternice decat ale celorlalti. Eu cred ca are si o parte de aparenta treaba asta. In primul rand, putem crede ca reactiile lor sunt mai puternice datorita faptului ca nu suntem prea familiari cu ei in astfel de ipostaze. Amplifica si asta un pic starea. In al doilea rand, sau din cate am observat eu, reactiile nervoase ale oamenilor calmi sunt superficiale si exagerate. Nu sunt previzibile, dar imi starnesc rasul de cele mai multe ori ;))Totusi..fear the relax guy!! :))

    Apreciază

  5. >@CosminDa, pot fi spuse foarte multe pe seama primului citat…Sa stii ca ai dreptate, faptul ca nu suntem noi obisnuiti cu reactii mai violente din partea lor, amplifica putin intreaga situatie 🙂 Ai grija ca nu sunt mereu superficiale, deci sa razi silentios, pentru binele tau :))

    Apreciază

  6. >@sweetyEu inca nu sunt foarte familiarizata cu el, ca scriitor. Ce am mai citit, si probabil cuvintele pentru care este si foarte celebru, este ,,Am invatat". Ma emotioneaza de fiecare data cand recitesc 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s