>De la masaj la reincarnare&co.

>

Ieri am fost, împreunǎ cu prietenul meu, la masaj, la o tanti. Am mai fost şi anul trecut, o datǎ, tot cu el. El mergea atunci mai des, cǎci masajul ajutǎ în cazul problemelor cu coloana. Ieri, timp de 2 ore, am asistat cu toatǎ pasivitatea de care m-am dorit capabilǎ la o discuţie între un adept al raţionalului şi o adeptǎ a spiritualului. Aş numi-o o persoanǎ mai… misticǎ, însǎ ea a menţionat cǎ o perioadǎ a avut astfel de preocupǎri, însǎ acum nu mai manifestǎ o arie de interes.

Am observat cum fiecare vorbea în limba lui, încerca sǎ înţeleagǎ ce vorbeşte celǎlalt, eventual sǎ accepte, însǎ percepţia era total eronatǎ. Cred cǎ eu am ieşit cea mai cultivatǎ de acolo. Nu de alta, dar am şi inclinaţii ,,mistice”. Astfel de lucruri îmi stimuleazǎ imaginaţia, însǎ nu le-am dat voie sǎ mǎ cuprindǎ în totalitate, nici pe departe.

Tanti spunea cǎ fiecare om are realitatea lui şi adevǎrul lui. Ceea ce eu consider o minciunǎ, poate fi un adevǎr pentru cel care o rosteşte. Şi eu credeam asta, pânǎ nu de mult. Credeam cǎ realitatea e subiectivǎ, cǎ fiecare vede lumea diferit, cǎ existǎ atâtea realitǎţi câţi oameni. Exemplul clasic este Hopy, daltonistul din dotare. Degeaba, timp de 15 minute, mǎ chinui eu sǎ îi explic, eventual sǎ îl conving, cǎ pantalonii mei sunt maro, iar bluza vişinie. Pentru el e aceeaşi nuanţǎ de peşte. Sau nu ştiu cum e. Dar nu e aşa. E adevǎrul lui. Nu pot sǎ îl contest. Deci avem adevǎrul meu şi adevǎrul lui, care nu sunt acelaşi adevǎr. Prietenul meu spune cǎ existǎ un adevǎr general. Tanti spune cǎ fiecare om are adevǎrul lui. Cum este pânǎ la urmǎ? Ahm… tind sǎ cred cǎ un adevǎr general tot existǎ. Eu şi daltonistu’ nostru nu ne punem de acord în ceea ce priveşte nuanţele de roşu. Insǎ negru e negru pentru amândoi, iar alb e alb. Incontestabil. Realitatea e una, faptul cǎ fiecare o vedem în diverse nuanţe nu o anuleazǎ. Un adevǎr general tot existǎ, altfel am trǎi toţi în lumi paralele, nu ne-am înţelege sub nici o formǎ, nu am fi fiinţe sociale.

Apoi… prietenul meu spunea cǎ sǎptǎmâna trecutǎ nu a mai putut umbla din cauza durerii. Iar tanti spunea cǎ nu existǎ ,,nu pot”, existǎ doar ,,nu vreau”. Prietenul meu spunea cǎ el e realist, din moment ce practic nu a mai putut umbla, se ridica în picioare şi trebuia sǎ stea jos din cauza durerii. Tanti spunea cǎ dacǎ 1% a putut, înseamnǎ cǎ nu e vorba de ,,nu pot”, ci de ,,nu vreau”. O discuţie cu potenţial interminabil.

Eu am înteles ce vroia sǎ spunǎ tanti. Faptul cǎ mintea noastrǎ are capacitatea de a ne vindeca, de a ne face mai bine, creierul este cel care dǎ ordine. Dacǎ ne repetǎm de multe ori cǎ putem, avem şanse mari sǎ reuşim. Pe de altǎ parte, nu putem ignora unele adevǎruri, nu ? Adicǎ, practic, eu nu pot sǎ zbor. Dacǎ îmi repet cǎ pot, se va întâmpla ?

Apoi, a devenit misticǎ atmosfera. A venit vorba despre experimentul celebru cu atomul de antimaterie, cǎci au reuşit oamenii de ştiinţǎ sǎ ,,captureze” aşa ceva. Aici s-au pus de acord amândoi. Şi veni vorba şi de 2012, aşa haotic. Tanti a spus cǎ se va întâmpla cu specia umanǎ ceva ce s-a mai întâmplat în trecut, însǎ niciodatǎ sub aceastǎ formǎ. Cum s-a mai întâmplat în trecut? Eternul potop. Ei bine, acum se pare cǎ nu va fi niciun potop care sǎ cureţe totul şi sǎ ofere un nou început mai strǎlucit pentru noi. Oamenii vor face acest pas în trup (ce o fi însemnând şi asta ??). Vom trece la o altǎ dimensiune, vom evolua. Mai spunea cǎ existǎ anumite entitǎţi în aceastǎ lume aflate într-un stadiu evoluat, în ceva dimensiune 12 sau 13 – noi suntem în lumea cu 3 dimensiuni, tindem spre 4…. M-a depǎşit puţin. Mǎ fascineazǎ astfel de ipoteze, îmi plac teoriile conspiraţioniste, secretele ciudate, lumile paralele, îngerii sau spiritele, însǎ… am partea mea raţionalǎ care mǎ înfrâneazǎ şi îmi cere dovezi. Nu dovezile altora, adicǎ spusele altora… Dovezi. Ştiinţifice poate.

Reîncarnarea. Tanti crede în reîncarnare. Şi prietenul meu. Însǎ în douǎ moduri total diferite. Tanti crede cǎ fiecare plǎtim sau suntem rǎsplǎtiţi pentru ce am fǎcut într-o viaţǎ anterioarǎ. Prietenul meu nu vrea sǎ accepte aşa ceva. Ca exemplu, sunt cei care se nasc cu anumite deficienţe, mutaţii sau într-un mediu nefavorabil. Pur şi simplu nu e corect. Ce vinǎ are el de plǎtit pentru a se naşte aşa ?  Prietenul meu spunea cǎ plǎtim doar pentru ceea ce conştiinţa are la activ. Devii responsabil de faptele tale în momentul în care te naşti şi se aprinde beculeţul. Pur şi simplu nu e corect sǎ plǎteşti pentru ceva ce tu, cel de acum, care posedǎ conştiinţa asta, nu a fǎcut şi nici nu ar face vreodatǎ. Si sunt de acord cu el… însǎ dacǎ ne gândim cǎ ar fi vorba doar de uitare ? Uitǎm. Trecem dintr-o formǎ existenţialǎ în alta şi uitǎm. Un somn profund care şterge experienţa materialǎ anterioarǎ. Doar pentru cǎ avem amnezie, nu mai suntem responsabili ?

Sunt doar ipoteze. Nimic demonstrabil. Am o laturǎ ciudatǎ care se lasǎ prinsǎ în astfel de idei. Şi e frumos, îmi place. Dar mǎ lovesc de adevǎrul testat, deseori.

p.s     grozav masaj!!!