>De la masaj la reincarnare&co.

Standard

>

Ieri am fost, împreunǎ cu prietenul meu, la masaj, la o tanti. Am mai fost şi anul trecut, o datǎ, tot cu el. El mergea atunci mai des, cǎci masajul ajutǎ în cazul problemelor cu coloana. Ieri, timp de 2 ore, am asistat cu toatǎ pasivitatea de care m-am dorit capabilǎ la o discuţie între un adept al raţionalului şi o adeptǎ a spiritualului. Aş numi-o o persoanǎ mai… misticǎ, însǎ ea a menţionat cǎ o perioadǎ a avut astfel de preocupǎri, însǎ acum nu mai manifestǎ o arie de interes.
Am observat cum fiecare vorbea în limba lui, încerca sǎ înţeleagǎ ce vorbeşte celǎlalt, eventual sǎ accepte, însǎ percepţia era total eronatǎ. Cred cǎ eu am ieşit cea mai cultivatǎ de acolo. Nu de alta, dar am şi inclinaţii ,,mistice”. Astfel de lucruri îmi stimuleazǎ imaginaţia, însǎ nu le-am dat voie sǎ mǎ cuprindǎ în totalitate, nici pe departe.
Tanti spunea cǎ fiecare om are realitatea lui şi adevǎrul lui. Ceea ce eu consider o minciunǎ, poate fi un adevǎr pentru cel care o rosteşte. Şi eu credeam asta, pânǎ nu de mult. Credeam cǎ realitatea e subiectivǎ, cǎ fiecare vede lumea diferit, cǎ existǎ atâtea realitǎţi câţi oameni. Exemplul clasic este Hopy, daltonistul din dotare. Degeaba, timp de 15 minute, mǎ chinui eu sǎ îi explic, eventual sǎ îl conving, cǎ pantalonii mei sunt maro, iar bluza vişinie. Pentru el e aceeaşi nuanţǎ de peşte. Sau nu ştiu cum e. Dar nu e aşa. E adevǎrul lui. Nu pot sǎ îl contest. Deci avem adevǎrul meu şi adevǎrul lui, care nu sunt acelaşi adevǎr. Prietenul meu spune cǎ existǎ un adevǎr general. Tanti spune cǎ fiecare om are adevǎrul lui. Cum este pânǎ la urmǎ? Ahm… tind sǎ cred cǎ un adevǎr general tot existǎ. Eu şi daltonistu’ nostru nu ne punem de acord în ceea ce priveşte nuanţele de roşu. Insǎ negru e negru pentru amândoi, iar alb e alb. Incontestabil. Realitatea e una, faptul cǎ fiecare o vedem în diverse nuanţe nu o anuleazǎ. Un adevǎr general tot existǎ, altfel am trǎi toţi în lumi paralele, nu ne-am înţelege sub nici o formǎ, nu am fi fiinţe sociale.
Apoi… prietenul meu spunea cǎ sǎptǎmâna trecutǎ nu a mai putut umbla din cauza durerii. Iar tanti spunea cǎ nu existǎ ,,nu pot”, existǎ doar ,,nu vreau”. Prietenul meu spunea cǎ el e realist, din moment ce practic nu a mai putut umbla, se ridica în picioare şi trebuia sǎ stea jos din cauza durerii. Tanti spunea cǎ dacǎ 1% a putut, înseamnǎ cǎ nu e vorba de ,,nu pot”, ci de ,,nu vreau”. O discuţie cu potenţial interminabil.
Eu am înteles ce vroia sǎ spunǎ tanti. Faptul cǎ mintea noastrǎ are capacitatea de a ne vindeca, de a ne face mai bine, creierul este cel care dǎ ordine. Dacǎ ne repetǎm de multe ori cǎ putem, avem şanse mari sǎ reuşim. Pe de altǎ parte, nu putem ignora unele adevǎruri, nu ? Adicǎ, practic, eu nu pot sǎ zbor. Dacǎ îmi repet cǎ pot, se va întâmpla ?
Apoi, a devenit misticǎ atmosfera. A venit vorba despre experimentul celebru cu atomul de antimaterie, cǎci au reuşit oamenii de ştiinţǎ sǎ ,,captureze” aşa ceva. Aici s-au pus de acord amândoi. Şi veni vorba şi de 2012, aşa haotic. Tanti a spus cǎ se va întâmpla cu specia umanǎ ceva ce s-a mai întâmplat în trecut, însǎ niciodatǎ sub aceastǎ formǎ. Cum s-a mai întâmplat în trecut? Eternul potop. Ei bine, acum se pare cǎ nu va fi niciun potop care sǎ cureţe totul şi sǎ ofere un nou început mai strǎlucit pentru noi. Oamenii vor face acest pas în trup (ce o fi însemnând şi asta ??). Vom trece la o altǎ dimensiune, vom evolua. Mai spunea cǎ existǎ anumite entitǎţi în aceastǎ lume aflate într-un stadiu evoluat, în ceva dimensiune 12 sau 13 – noi suntem în lumea cu 3 dimensiuni, tindem spre 4…. M-a depǎşit puţin. Mǎ fascineazǎ astfel de ipoteze, îmi plac teoriile conspiraţioniste, secretele ciudate, lumile paralele, îngerii sau spiritele, însǎ… am partea mea raţionalǎ care mǎ înfrâneazǎ şi îmi cere dovezi. Nu dovezile altora, adicǎ spusele altora… Dovezi. Ştiinţifice poate.
Reîncarnarea. Tanti crede în reîncarnare. Şi prietenul meu. Însǎ în douǎ moduri total diferite. Tanti crede cǎ fiecare plǎtim sau suntem rǎsplǎtiţi pentru ce am fǎcut într-o viaţǎ anterioarǎ. Prietenul meu nu vrea sǎ accepte aşa ceva. Ca exemplu, sunt cei care se nasc cu anumite deficienţe, mutaţii sau într-un mediu nefavorabil. Pur şi simplu nu e corect. Ce vinǎ are el de plǎtit pentru a se naşte aşa ?  Prietenul meu spunea cǎ plǎtim doar pentru ceea ce conştiinţa are la activ. Devii responsabil de faptele tale în momentul în care te naşti şi se aprinde beculeţul. Pur şi simplu nu e corect sǎ plǎteşti pentru ceva ce tu, cel de acum, care posedǎ conştiinţa asta, nu a fǎcut şi nici nu ar face vreodatǎ. Si sunt de acord cu el… însǎ dacǎ ne gândim cǎ ar fi vorba doar de uitare ? Uitǎm. Trecem dintr-o formǎ existenţialǎ în alta şi uitǎm. Un somn profund care şterge experienţa materialǎ anterioarǎ. Doar pentru cǎ avem amnezie, nu mai suntem responsabili ?
Sunt doar ipoteze. Nimic demonstrabil. Am o laturǎ ciudatǎ care se lasǎ prinsǎ în astfel de idei. Şi e frumos, îmi place. Dar mǎ lovesc de adevǎrul testat, deseori.
p.s     grozav masaj!!!  

16 responses »

  1. >"Insǎ negru e negru pentru amândoi, iar alb e alb. Incontestabil." … aaa, nu chiar. partea misto a extremelor e tocmai faptul ca ele raman extreme, neputand fi cuantificate. astfel "infinit+1" e egal cu "infinit-1" … egal cu, you guessed it, "infinit" … da' tot nu stim ce-i ala "infinit". asa ca trecem la definitii rationale si zicem "infinit e 'fara limita'" … definitie care analizeaza/descrie un atribut atasat subiectului, nu subiectul in sine … si apoi ne complacem cu un adevar partial ridicat la rang de adevar suprem. spunem "(doar) omul are suflet" … fiindca ne convine, nu fiindca am avea dovezi universal incontestabile ca ar fi asa. milioane de credinciosi spun "exista Dumnezeu/Allah/etc.", alte milioane spun "nu exista asa ceva" … care e adevarul general? nu cumva acel "adevar general" (oricare ar fi el) … nu e altceva decat tot o aproximare bazata pe mai multe adevaruri subiective? si daca da, e suficient argumentul multimii/cantitatii pentru a stabili valoarea unui adevar?

    Apreciază

  2. >Interesanta aventura ai avut. Si mie imi place la nebunie cand descopar astfel de oameni care isi contureaza principiile dupa propriile lor teorii. Cu aceste persoane alternezi la subiecte, de nu realizezi cand ai trecut de la o tema la alta. Nota 10 pentru tanti😀

    Apreciază

  3. >@INTJA, da. Ai dreptate in ceea ce priveste cuantificarea extremelor. Adevarul este ca nu am rumegat ideile in profunzime, au fost multe pentru o zi🙂 Ce am scris mai sus e doar o parte din tot ce s-a abordat in treacat in cele 2 ore. Cat despre adevarul general, mai degraba decat ,,aproximare" a adevarurilor subiective, l-as descrie ca… un punct comun. Matematic vorbind, ar fi intersectia tuturor adevarurilor. Cred ca ai inteles… Iar intrebarea pusa de tine mi-am pus-o si eu. Si nu stiu daca pot sa ii dau raspunsul. Poate argumentul multimii e suficient, pentru lumea aceasta, pentru specia umana, cel putin.

    Apreciază

  4. >Cosmin, intr-adevar, cu astfel de oameni nici nu realizezi cand ai trecut pragul de la un subiect la altul. A fost foarte interesant, adica… nu te astepti la asa ceva cand mergi la masaj. A! pe langa tot ce am spus mai sus, tanti ne-a recomandat si sa ii multumim apei de fiecare data cand intram in contact cu aceasta. Iti spun tie, caci stii la ce face referire🙂

    Apreciază

  5. >@Colorbliss … da, e suficient pentru specia umana in forma ei "ordonata" (societate). da' inainte de toate, inainte de a fi "parte din societate", fiecare e in primul rand un ego cu propriul adevar.anyway: doar jonglam (amandoi) cu idei … din moment ce eu sustin ideea ca (d.p.m.d.v.) nu exista acel adevar general, e logic ca nu pot sustine ca as avea dreptate si, cu atat mai putin, ca ai gresi tu cu ceva. 🙂

    Apreciază

  6. >:) eu nu ma gandeam ca pot exista prelegeri filosofice la masaj… oricum eu vad masajele doar ca pe niste masaje "exotice"…Numai ca tanti care sa ma maseze pe mine ar trebui sa fie tanara si buna!

    Apreciază

  7. >INTJ, nu stiu daca ma gandeam neaparat la om, ca parte din societate. Pur si simplu omul, ca specie, percepe realitatea diferit de un vultur, de exemplu, daca ne gandim doar la perceptia vizuala. Si da, e un joc al ideilor. Nu prea avem cum dovedi una sau alta, nici macar nuantele de gri nu sunt sigure ;))

    Apreciază

  8. >Hmmm … eu cred intr-un adevar absolut, deasupra tuturor, care e cumva o forma de logica, o entitate spirituala care nu e nici bine, nici rau. Adica neomenesc si pe care nu o putem intelege, daramite atinge …😀.

    Apreciază

  9. >@Miscellaneous Adevarul absolut e un subiect dificil🙂 Ca de altfel, tot ce tine de absolut. Neomenescul respectiv nu il vom putea intelege prea curand, nu in viata asta cel putin, ai dreptate😛 Eu sper doar sa fie totusi ceva de inteles dincolo de existenta aceasta. @INTJ, mereu mi-au placut unicornii! Dar nici macar la religia asta nu pot sa ader, caci rozul nu e tocmai pe aceeasi lungime de unda cu mine. Pana si aici trebuie sa adaptez pentru a-mi conveni!!!!

    Apreciază

  10. uite , vezi , de asta imi place mie de tine , ca esti sincera.
    Intr-adevar exista Adevarul . Oare ce anume ii face pe oameni sa creada ca adevarul este subiectiv? Prostia , superficialitatea?
    O alta aberatie : nu exista nu pot , ci nu vreau . Tind sa cred ca totusi este vorba si de multa prostie( insa o prostie nu nascuta , ci dobandita , din lipsa dorintei de a cauta raspunsuri ). Oare cata inteligenta iti trebuie ca sa intelegi ca omul este limitat in absolut orice . Daca am construit ceva masinarii , inseamna ca ne-am depasit conditia noastra de om ? Da de unde … suntem la fel de neputinciosi ca si omusteanu din antichitate .
    Cat despre chestia cu lumi paralele si mai multe dimensiuni …povesti pentru oameni mari .
    Reincarnarea … mi se pare un fel de gluma proasta . Nu are nici o logica , decat neputinta omului de a se rupe de aceasta lume , de aceasta dorinta irezistibila sa nu o piarda pe vecie .
    Ce sa spun , e plina lumea de mistici de astia care au citit doua trei carti despre lumi paralele si cred ca au inteles tot .
    In ziua de azi Adevarul este tot mai ignorat de catre oameni , ba as putea spune chiar dispretuit . Insa numai El, Adevarul , ne poate face liberi cu adevarat.

    Apreciază

    • Oare ce anume ii face pe oameni sa creada ca adevarul este subiectiv?
      Dorinta de a avea dreptate, fara a fi necesara o argumentare serioasa a adevarului respectiv ?😛 ca doar e subiectiv.

      Oamenilor le e greu sa isi accepte limitele. Mi se pare ca pana nu ne acceptam si constientizam conditia, nu putem cladi, construi in continuare inspre mai mult – tocmai pentru ca nu ne stabilim coordonatele in mod onest pe ,,harta” dezvoltarii noastre…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s