>Un an

>

Anul trecut prin noiembrie am avut o idee rǎzleaţǎ şi am început sǎ construiesc un blog. Îmi doream atunci un loc al meu, un loc special, unde sǎ îmi organizez muzica, anumite fotografii, câteva impresii, câteva gânduri. Deşi îmi doream probabil vizitatori, în realitate aveam oroare de ideea cǎ cineva ar citi ce scriu. Nu prea obişnuiam sǎ las oamenii sǎ mǎ cunoascǎ, niciodatǎ.

Aşadar, a fost puţin ciudat când a apǎrut Cǎtǎlin. Curând, însǎ, mi se pǎrea chiar interesant. Citeam sǎptǎmânal ce mai fǎcea, ce mai gândea. Era un fel de corespondenţǎ simpaticǎ.

Între timp, am descoperit cǎ existǎ numeroşi oameni speciali şi interesanţi, oameni profunzi şi simpatici care îşi împǎrtǎşesc din propria persoanǎ, câte puţin, pe bloguri. Şi a fost o veste bunǎ pentru mine. Descoperirea unor oameni care gândesc mi-a mai îndulcit opinia despre oameni în general, opinie care nu era roz deloc anul trecut.

Anul trecut, pe 17 noiembrie, am postat primul ,,articol”, dacǎ poate fi numit astfel. Mi-era somn, ploua, murmuram un cântec special pentru sufletul meu din acea zi şi mǎ pierdeam în amintiri frumoase.

(p.s   am observat ca asta e postarea nr. 100, funny day 😀  )