>M-am reglat?

Standard

>

Am participat azi la un micuţ experiment în cadrul IP, legat de reglarea emoţionalǎ în situaţii sociale (mai mult sau mai puţin negative). A fost neaşteptat de interesant, deşi, practic, am completat nişte chestionare. Ce a fost diferit de data aceasta a fost faptul cǎ am luat în serios completarea acelor scale (nu e aceeaşi chestie când eşti singurel acasǎ, confortabil, aiurit). Ce a fost surprinzǎtor e faptul cǎ am trecut prin nişte modificǎri curioase ale stǎrii de spirit, pe mǎsurǎ ce îndeplineam instrucţiunile. Am trecut succesiv de la a mǎ simţi bine în pielea mea spre dezamǎgire vizavi de propria persoanǎ, pentru a reveni din nou la o stare de confort şi bunǎdispoziţie. 

8 responses »

  1. >mai interesanta e intrebarea "cat la suta sa te stapanesti?", urmata de "de la cat la suta (stapanire/autocenzurare) incetez eu sa mai fiu eu?".una din marile noastre (societatea de azi) probleme e faptul ca mereu avem "in plan" sau lucram la cate o Devenire … uitand pur si simplu sa traim, sa fim noi insine … platind cu ceea ce numim "fericire". iar daca dai (platesti), atunci n-ai …

    Apreciază

  2. >@INTJPersonal, in situatiile vizate de experiment, mi-ar prinde bine o imbunatatire a controlului cam cu… 50%, maxim (sunt exagerat de emotiva, dupa normele mele, si nu sunt multumita de asta).Si da, mereu lucram la cate o Devenire. Eu vreau sa devin cea mai buna varianta mea. Si cred ca este un lucru bun, sau nu ?Problema este, cum spuneai tu, ca uneori pierdem echilibrul intre a trai ca noi insine si a incerca, in acelasi timp, sa devenim mai buni (sper eu ca asta incearca toti sa devina 😛 ) Legat de ultima idee, din cate am observat totul, orice decizie, are un cost. Acum depinde, daca rezultatul aduce o satisfactie care sa acopere pretul platit…

    Apreciază

  3. >Pato Basil, multumesc de incurajari >:D< Culmea e ca stiu vreo doua persoane care cred in mine mai mult decat o fac eu. Si stai linistit, in general sunt vesela si binedispusa. Doar am asteptari foarte mari de la mine.. si asta ma indispune interior uneori.

    Apreciază

  4. >hmm … eu as spune ca ce conteaza e directia (adica "spre bine" sau "spre rau"), deoarece astfel "suntem deja pe drumul bun" (calea dorita) si (tinand cont ca oricum nu ajungem niciodata la destinatie) nu conteaza "cat de repede mergem/alergam". iar daca nu ne grabim, avem timp sa si savuram traseul. 🙂

    Apreciază

  5. >Da, da. Directia e importanta! Insa, eu tot vreau sa ma stradui pentru asta, face parte din mine. Stiu ca nu ne vom atinge niciodata potentialul maxim… fiecare treapta pe care o urcam mai ridica nivelul. Nu e neaparat graba, in momentul de fata cred ca am reusit sa am un echilibru, intre a savura traseul si a ma ,,cizela". Sper sa nu o dau in niciuna dintre extreme pe parcurs 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s