>Adevǎrul… sau nu ?

Standard

>

Caz:
Pacientǎ, 65-70 ani, dureri în zona ficatului şi nu numai, internatǎ pentru o sǎptǎmânǎ în oraşul X. În aceastǎ perioadǎ i se fac diverse analize. Unul dintre fiii pacientei este din X, altul locuieşte la aprox 200km depǎrtare şi vine pentru a afla rezultatele. Doctorul îi informeazǎ cǎ s-a descoperit o oarecare tumoare, cǎ pacienta va fi externatǎ şi va urma un tratament prescris. Atât. Toţi, mama şi fii, rǎsuflǎ uşuraţi.
Ziua urmǎtoare, nora pacientei se întâlneşte cu o cunoştinţǎ, care, întâmplǎtor este asistentǎ la respectivul spital şi cunoaşte cazul. Îi cere mai multe informaţii. Sub ,,Nu avem voie sǎ divulgǎm astfel de informaţii” îi spune cǎ pacienta în cauzǎ are de fapt cancer în fazǎ terminalǎ şi nu o mai duce mult.
Dilema:  Sǎ îi spunǎ soţului? Soacrei?
Concluzie:  îi spune cumnatului, cel care nu locuieşte în oraşul X.
Idei 
M-am revoltat când am conştientizat faptul cǎ medicii nu îţi ,,divulgǎ” asemenea informaţii. E corpul tǎu, nu ai dreptul sǎ ştii ce se întâmplǎ cu tine? Nu pentru asta eşti acolo?
Apoi am conştientizat cǎ sunt anumite persoane care, ştiind adevǎrul, şi-ar face mai mult rǎu (depresii, gânduri negative… etc) – aceasta e motivul pentru care nora nu şi-a informat momentan soţul sau soacra.
Dar nu ştiu… Eu dacǎ aş fi într-o asemenea situaţie mi-aş dori sǎ ştiu clar ce se întâmplǎ cu mine, cu corpul meu. Nu de alta, dar dacǎ mai am doar 3 luni de trǎit, sunt convinsǎ cǎ aş vrea sǎ fac anumite lucruri… cum ar fi sǎ revǎd oameni dragi pe care nu i-am mai vǎzut de ceva timp, cum ar fi sǎ vizitez nişte locuri, sǎ fac anumite lucruri pe care noi oamenii nu le facem, mergând pe ideea cǎ ,,avem timp’’. …

7 responses »

  1. >@Pato Basil, intreaga problema s-ar rezolva daca oamenii ar fi mai constienti ca, de fapt, toti ,,suntem pe moarte". Fiecare secunda care trece ne duce inspre… acolo. Insa, da, conteaza mult si modul in care ti se spune si, probabil, nu vrei sa auzi asta de la un strain, ci de la un apropiat. Sau intr-un mod mai… cald. @miscellaneous11, e si asta un motiv pentru cunoastere :)) Simpatica perspectiva, am observat ca ai inclinatii (sau, cel putin, vise ascunse) spre ilegalitati de genu (ai trecut de la spion la mic bandit?) :))

    Apreciază

  2. >Amândouă intră în categoria ”mică ticăloasă”, dar nu în această viață …🙂 Deși totuși, dacă ar fi să mor de vreo boală incurabilă … aș jefui banca aceea ca să mă distrez cum vor mușchii mei pe ultimele sute de metri.Serios vorbind, aș vrea să știu pentru că nu suport să mi se ascundă ceva fără un motiv întemeiat, prefer întotdeauna adevărul, oricât de crud ar fi.🙂

    Apreciază

  3. >depinde de oameni…eu sincer as prefera sa imi zica o doctorita sexi:)) si cu zambetul pe buze "Tinere stii ceva? Esti pe duca…" glumesc. Dar da mi-ar placea sa stiu despre ce e vorba dar sunt alti oameni slabi care se pot consuma sau mai stiu eu ce sa moara pe loc cand afla rezultatul la un diagnostic.

    Apreciază

  4. >pentru mine e inaccetabil, i-as da in judecata!!! pe bune!!!! Am cancer in faza terminala ok, dar ma duc la medic ca sa aflu ce am iar el din cate imi aduc eu aminte depune un juramant cand devine medic si are obligatii fata de pacienti.plus ca….el considera ca e faza terminala si nu se mai poate face nimic dar traim in epoca in care in fiecare zi se inventeaza cate ceva deci poate daca stiu ce am ma duc la un alt medic care are alta viziune a lucrurilor si care poate va reusi sa faca ceva pentru mine!!!!si situatii de genul asta se intampla, si oamenii se lupta si supravietuiesc! am doua prietene in cazul asta, una din ele are 25 de ani si leucemie, nu e tocmai distractiv dar se descurca, si daca ar fi plecat acasa stiind ca da, face un tratament dar de fapt nu era tocmai asa ar fi murit acum 2 ani iar cea de-a doua are 30 de ani si cancer, s-a operat saptamana trecuta si vedem ce iese…

    Apreciază

  5. >@Pato Basilda.. sa stii ca am auzit de asemenea cazuri in care vestea in sine a fost mai letala decat boala. @riendespecialSa stii ca acelasi sentiment de revolta m-a cuprins si pe mine. Mi se pare de neconceput. Nu stiu.. Ca medic, macar le spui rudelor, vreunui membru al familiei.. care ar putea sa dea vestea mai.. frumos, mai afectiv. Imi pare rau de prietenele tale, insa ma bucur ca cel putin una dintre ele se descurca. Nu imi pot imagina cum ar fi sa fiu intr-o asemenea situatie, ma gandesc ca nu e placut… Iti trebuie multa putere pentru a nu te lasa doborat. Sper din tot sufletul ca cealalta prietena a ta sa fie bine cu operatia, sa treaca cu bine peste asta..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s