>Emoţii

Standard

>

Am constatat în ultima perioadǎ cǎ emoţiile mele mǎ copleşesc adesea. Nu mǎ refer la faptul cǎ aş deveni incontrolabilǎ în viaţa de zi cu zi. Mǎ refer la acele situaţii speciale în care toatǎ lumea are emoţii, însǎ unii le pot controla cu mai multǎ uşurinţǎ, ascunzându-le undeva adânc în fiinţa lor.
Eu devin o carte deschisǎ în acele momente. Mǎ înroşesc excesiv (urechile în mod special), vocea devine instabilǎ, uneori uit ce am de spus/fǎcut, mǎ bâlbâi/împiedic şi nici sǎ nu îmi amintesc de bǎtǎile inimii care încearcǎ sǎ mǎ surzeascǎ. Nu cǎ aş fi mult sub limita celorlaltor persoane, ştiu şi cazuri mai rele. Doar cǎ… asta nu sunt eu! Mi-e o ciudǎ teribilǎ, mai ales când ştiu cǎ sunt mult mai bine pregǎtitǎ decât majoritatea, însǎ din cauza emoţiilor par o fiinţǎ prostuţǎ.
Nu spun cǎ nu ar avea rolul lor, cǎci îl au – şi e chiar foarte important. Dar pozitive vreau sǎ fie! Şi vreau sǎ le controlez eu! Nu ele pe mine…
Am fost pusǎ deja în multe situaţii care mi-au produs emoţii peste emoţii, de la examene şi susţineri serioase de atestat, pânǎ la serbǎri sau participǎri la diverse festivaluri. Am cântat pe scenǎ, am vorbit pe scenǎ, am fǎcut pe actriţa pe scenǎ, am fost şi ,,gazdǎ” pe scenǎ de câteva ori şi încǎ mǎ simt total copleşitǎ de emoţii în situaţii mai mult sau mai puţin asemǎnǎtoare. Mǎ paralizeazǎ ideea de a avea un grup de oameni cu privirile îndreptate spre mine, care ascultǎ şi studiazǎ fiecare cuvânt pe care îl rostesc, fiecare gest sau mişcare pe care o fac.
Cum reuşesc unii de îşi controleazǎ emoţiile, nu ştiu.
Singurele momente în care nu m-au afectat emoţiile mai deloc au fost când eram foarte nervoasǎ sau foarte supǎratǎ, din alte diverse motive. Probabil pentru cǎ atunci nu îmi pǎsa absolut deloc…
Anunțuri

10 răspunsuri »

  1. >Ah ce naspa sunt momentele in care vrei sa iti expui calitatile si esti luat pe sus de emotii, te inrosesti si incepi sa-ti pierzi ideile, sau pur si simplu uiti ce ai vrut sa zici.Emotiile sunt rezultatul unor ganduri, nu apar asa din neant, ele depind de gandurile noastre, de sentimentele noastre si as mai putea spune ca depind si de cum privim noi deznodamantul unor fapte ce tin de noi… sa invatam sa eliminam negativimul. De exemplu sa luam cazul tau; ai un grup de oameni cu privirile atintite asupra ta la un eveniment. Primul gand pe care il ai tu in cap "oare o sa iasa bine?… o sa reusesc?". De aici intervin o caciula de factori ce tin de negativism, te gandesti ca nu o sa reusesti, iti faci griji si incepe sa intervina stresul. Brusc devi posomorata, vocea iti tremura, nu iti mai gasesti cuvintele, nu reusesti sa ti un discurs sau sa realizezi un contact vizual cu cei care te privesc… te panichezi si emotiile isi fac de cap.Din punctul meu de vedere cheia sta in atentia pe care o acorzi emotiilor si negativismul cu care privesti tu deznodamantul activitatilor pe care urmeaza sa le pui in aplicare, sa nu iti mai provoci senzatia ca nu esti pregatita. Eu de exemplu cand am emotii incerc sa ma concentrez asupra lucrurilor pe care trebuie sa le fac si las emotiile in treaba lor. Inainte eram si eu la fel, imediat ma copleseau emotiile si ma pierdeam, dar era numai vina mea pentru ca eu ma concentram asupra emotiilor ("ah ce am zis… nu o sa iasa bine…")in loc sa le las in treaba lor, dar cu timpul am inceput sa le las deoparte si chiar am reusit sa trec peste ele fara nici o problema.

    Apreciază

  2. >si mie mi s-a intamplat asta de vreo cateva ori, cand m-am simtit rusinat fiindca am fost facut cu otet in public fara sa fiu vinovat de ceva si aveam niste nervi si rusine in acelasi timp ca as fi dat de pereti pe profa care m-a adus in situatia aia in generala:( si asta fiindca n-am vrut sa dau capacitatea la materia ei fiindca am considerat ca era prea proasta si ca proful de istorie e mai interesat de noi si mai dornic de reusite decat ea. Astfel profa de geografie ma ataca cu orice ocazie…faceam galagie in clasa desi o faceau cei care dadeau la geografie astfel m-am mutat singur in banca in ultima banca si nu mai era nimeni in jur… si asa m-a prins vorbind (cred ca cu peretii) si la sedinta m-a desfiintat pana mi-a luat apararea directoarea care intrase o data in clasa la ora ei si ca sa se scuze profa ca era galagie daduse vina pe mine, dar directoarea vazuse ca eram izolat si ma cunostea bine cum eram ca aveam ore si cu ea si la sedinta cu parintii a luat cuvantul ca altfel faceam eu vreo bucurie ca sa aibe de ce sa ma acuze, numai ca era si tata cu mine si imi era rusine de rusinea lui fiindca el nu cunostea situatia si oricum nu m-ar fi crezut. Mereu eu am fost vinovat de orice s-ar fi intamplat profesorii stiu ce fac(uite ca asta nu e o regula si am trait asta pe propria mea piele) sa fii umilit in public pe nedrept. Nu doresc nimanui asta!

    Apreciază

  3. >@Cadu, cred ca aici e problema mea, faza cu ,,deznodamantul". Desi sunt pregatita, de multe ori mult mai bine pregatita decat ceilalti, stau prost la capitolul ,,incredere in mine". De aici un oarecare negativism privind acest deznodamant. Mai e si chestia ca ma implic total in ceea ce fac si atunci orice situatie in genul acesta mi se pare de o importanta colosala (nu neaparat constient, cat subconstient) – de aici si presiunea. Ma bucur ca stai bine la capitolul asta, sper sa iti pot urma exemplul in timp 🙂 Sa las emotiile deoparte, daca ma trag in jos. @Catalin, haha… >:P Deja sunt tunsa scurt, vopseaua neagra din parul meu are la lumina reflexii albastrui, fuste scurte nu prea port – ca tot e toamna si nu cred ca mi se alatura nimeni in nebunie. Doar daca nu te oferi >:P Cine vrei sa devii? @Pato Basil, A fost o decizie inteleapta sa te muti la orele ei singur in banca. Insa probabil se lua de tine fiindca ii era mai usor decat sa se ia la cearta cu un grup intreg care facea galagie. In liceu, eu citeam la ora de muzica, uneori. Si profu avea o problema cu mine pentru ca citesc la ora lui, dar nu era o problema ca tot restul clasei il ignora si multi vorbeau in paralel cu el despre cu totul altceva. Eu macar din cand in cand ii raspundeam la intrebari sau ii puneam intrebari. Se lua de mine deoarece, subconstient, isi dadea seama ca eu macar il respect si ascult ce zice. Poate asa a gandit, la ceva nivel ascuns, si profa ta. Nu stiu, poate era doar frustrata. Oricum, in astfel de situatii, cand sunt acuzata pe nedrept, am cu totul alt tip de ,,emotii"/reactii. Nu conteaza ca e in public sau nu. Nu suport asa ceva, ma cuprind niste nervi incredibili si mi-e teribil de greu sa tac, de obicei o dau pe ironii pentru a nu ma isteriza. Am avut diverse controverse din cauza asta, dar oricum, asa cum ziceai… e oribil sa fii umilit pe nedrept. Cand esti cu musca pe caciula, e altceva, iti asumi consecintele si gata. Insa cand stii ca nu ai gresit cu nimic… brr. Nervi. In astfel de situatii eu nu am emotiile de care vorbeam in articol, ci nervi curati 🙂

    Apreciază

  4. >da mai dar era si tata si imi era rusine de rusinea lui care nu stia despre ce era vorba si daca as fi zis ceva tot eu cadeam de prost asa ca am pus capul in pamant si m-am abtinut cu greu pana s-a gasit cineva cu coloana vertebrala care sa-mi ia apararea, fiindca ar fi iesit urat daca deschideam gura

    Apreciază

  5. >@riendespecial, Da.. avem fiecare reactii diverse la anumite lucruri. Asta e grozav, ca ai reusit sa treci peste… eu inca am probleme. Voi acorda atentie acestui fapt oricum, pentru a ma ajuta putin eu pe mine 🙂

    Apreciază

  6. >Carbonarule, asta e problemuta: m-am confruntat destul de des cu astfel de situatii si de fiecare data parca o iau de la zero.Nu prea pot sa dau din umeri daca nu iese cum vreau eu (adica de la bine in sus), cred ca de aici porneste.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s