>Amintirile unei fete cuminti

Standard

>

Inconjurata de un timp palpabil, simtind fiecare secunda ce se scurgea, amintirile Simonei de Beauvoir au fost hrana sufletului meu, timp de trei zile. As fi dorit sa citesc mai incet, mai putin, pentru a nu ramane fara sursa hranei, insa curiozitatea si foamea de a lua parte la aceste amintiri au invins. 
Acest prim volum memorialistic incepe fara menajamente introductive : M-am nascut in ziua de 9 ianuarie 1908, la orele patru dimineata, intr-o camera cu mobila lacuita in alb, care dadea pe bulevardul Raspail. Am fost introdusa intr-un mediu catolic traditional, intr-o familie in care prejudecatile si pretentiile de mici burghezi sunt adanc inradacinate. Sinceritatea socanta a autoarei m-a fermecat, atentia pe care o acorda oamenilor din jurul ei m-a cucerit. Este un roman memorialistic, insa egocentrismul nu isi pune amprenta in mod ostentativ. Simone observa oamenii din jurul ei, cu defecte si calitati. Prin ei isi suprinde cauzele formarii ei. Am simtit indignare, pe tot parcursul romanului, datorita modului in care parintii isi tratau copiii. Nu suport asa ceva, nervii mei dau in clocot cand observ parinti ce isi trateaza copilul ca pe un obiect posedat de ei. Incalcarea dreptului la intimitate, a dreptului de a citi ce carti doresti, cenzura aceasta stupida a celor doua mame care citeau corespondenta Simonei si a Zazei au trezit in mine spiritul revoltei. M-a uimit tenacitatea si inteligenta Simonei inca de mic copil: In spatiul supranatural zburau, nevazute, impalpabile, miriade de mici suflete care asteptau sa se incarneze. Fusesem si eu unul dintre ele si iata ca uitasem totul. Imi dadeam seama cu spaima ca aceasta lipsa de memorie echivala cu neantul. M-am regasit in agitatia ei obsesiva pentru a nu pierde timp, timp pretios: Trebuia sa redestept trecutul, sa luminez cele cinci continente, sa cobor in centrul pamantului si sa ma rotesc in jurul lunii. Cand eram constransa la exersari inutile, mintea mea tipa de foame si imi spuneam ca imi pierd un timp pretios.
Crizele de personalitate, incercarea de a-si descoperi individualitatea, totul filtrat printr-o luciditate iesita din comun si transpuse literar intr-un mod armonios contureaza un roman la limita dintre amintiri, literatura si filosofie. Toate zbaterile acestei ,,fete cuminti”, toate demersurile ei pentru a-si castiga libertatea, pentru a scapa de influentele rigide ale familiei si mai ales de propriile-i conceptii catolice adanc inradacinate isi afla un deznodamant favorabil. Pretul platit este mare, insa. Zaza, prietena ei din copilarie, se pierde in aceasta lupta, iar romanul se incheie la fel de abrupt precum a inceput: Luptasem impreuna impotriva destinului mocirlos care ne pandea, si mult timp mi-am spus ca libertatea mea o platisem cu moartea ei.

4 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s